Examinând prima condiţie de fond a luării măsurii arestării preventive, respectiv cea prevăzuta de art. 143 Cod de procedură penală privind existenta probelor şi indiciilor temeinice ca inculpaţii au săvârşit o fapta prevăzuta de legea penala, instanţa reţine ca, sub aspectul comiterii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, materialul de urmărire penala administrat până în acest stadiu procesual nu este în măsura sa susţină în mod rezonabil bănuiala ca inculpaţii ar fi comis o asemenea fapta. De altfel, nici în referatul de propunere a luării măsurii arestării preventive şi nici în celelalte acte procedurale întocmite nu au fost evidenţiate probele care ar întemeia o asemenea acuzaţie şi nici nu a fost descrisa o stare de fapt care sa impună aplicarea art. 7 din Legea 39/2003. Potrivit art. 2 lit. a din Legea 39/2003, prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care exista pentru o perioada şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. Chiar daca grupul inculpaţilor ar întruni condiţia numărului minim de membri şi pe cea a scopului urmărit, nu rezulta din nicio proba administrata până în prezent ca acest grup este unul structurat, adică un grup care sa nu fie format ocazional şi ai cărui membri sa aibă roluri prestabilite. Nu a fost indicata poziţia fiecărui inculpat în cadrul structurii acestui grup, nu a fost indicat rolul determinat al fiecăruia şi nici nu pot fi identificate mijloacele de proba care sa conducă la presupunerea ca inculpaţii au fi constituit un asemenea grup infracţional.
Sub aspectul săvârşirii celorlalte infracţiuni însă, instanţa reţine ca probele administrate în cauza sunt în măsura sa contureze presupunerea rezonabila ca inculpaţii au comis aceste fapte.
Astfel, deşi inculpatul NTC neaga atât comiterea infracţiunilor de trafic de minori şi proxenetism cât şi pe cea de act sexual cu un minor, declaraţiile martorilor, ale victimelor audiate coroborate cu conţinutul convorbirilor telefonice interceptate purtate intre inculpaţi sau intre inculpaţi şi alte persoane – învinuiţi, martori, victime – justifica reţinerea vinovatiei sale în comiterea fiecăreia dintre infracţiunile pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale.
În susţinerea celor de mai sus, instanţa reţine ca victima FC – născuta la 24.11.1996 – a declarat ca în cursul lunii ianuarie 2010, fiind împreuna cu o prietena Anca, l-a cunoscut pe inculpatul NTC şi pe inculpatul SIM, iar după ce au întreţinut relaţii sexuale cu cei doi inculpaţi (victima cu inculpatul SIM şi Anca cu NTF), inculpatul NTC a dus-o pe victima la un apartament situat pe Bd. Dacia unde erau aşteptaţi de către inculpata NF. Inculpatul NTF i-a spus inculpatei NF „ne-a adus pe noi două ca sa practicam prostituţia, i-a spus sa aleagă pe una dintre noi pe care sa o cazeze la ea în vederea practicării prostituţiei la camera”, însă inculpata NF, aflând de la inculpatul NTC ca victima are doar 13 ani a refuzat afirmând ca ii este teama pentru ca sunt minora şi ca nu doreşte probleme. Ulterior, a condus-o pe victima la „locuinţa lui de pe str. Cantemir” unde „ne-a propus sa practicam prostituţia la camera, el ne va caza, ne va cumpăra prezervative, va face rost de clienţi, iar banii rezultaţi ii vom imparti în jumătate cu el” (fila 30 vol. I). Victima a mai arătat ca a acceptat aceasta oferta şi a început sa intretina relaţii sexuale în condiţiile stabilite în apartamentul în care mai era cazata şi N R. Mai mult, victima a mai arătat ca în acelaşi apartament, chiar daca nu era cazata, întreţinea relaţii sexuale cu diverşi clienţi şi învinuita T M, pe care a cunoscut-o iniţial sub numele de Andrada. Aceeaşi victima a mai arătat ca, ulterior, întrucât nu a respectat dispoziţia inculpatului NTF de nu ieşi din apartament fără încuviinţarea sa, acesta a luat hotărârea de nu-i mai permite prostituţia „la camera” şi a încredinţat-o spre exploatare inculpatei NF care o ducea pe victima în zona Calea Aradului unde o supraveghea fie în mod direct, fie prin intermediul altor persoane, banii castigati în acest fel fiind insusiti, în parte, de către inculpata NF. În apartamentul din B-dul Dacia victima nu se prostitua ci doar se odihnea pe parcursul nopţilor.
Instanţa reţine ca datele relatate de către victima FC în declaraţia sa, în special în ce priveşte locaţia diverselor apartamente în care s-a prostituat, persoanele care erau în aceste apartamente, se coroborează inclusiv cu declaraţiile inculpatului NTF care deşi neaga ca a avut vreun rol în exploatarea victimei FC, a recunoscut prezenta sa în apartamentul din str. Cantemir, prezenta învinuitei N R în acelaşi apartament, aspecte ce nu ar fi putut fi cunoscute de către victima daca, ea la rândul sau nu ar fi fost în aceste locaţii.
Mai mult, locatarii apartamentelor vecine celui din str. Cantemir în care victima a fost exploatata „la camera” au recunoscut-o pe victima, alături de alte persoane de sex feminin ce ar fi frecventat aceasta locaţie. Astfel, martora O T a arătat ca „fiindu-mi prezentate mai multe fotografii declar ca în întreaga perioada 01.09.2010 – 01.09.2011 eu recunosc mai multe persoane pe care le-am văzut frecventând apartamentul închiriat şi le indic cu certitudine ca fiind: C F, N R, H B, S I J, T M, NF, SIM, F C, C I, I A, N S, FC, F E” (fila 100 vol. I).
În ce o priveşte pe victima D S, minora născuta la data de 08.07.1994, aceeaşi martora a arătat ca „recunosc de asemenea în fotografiile prezentate o tânăra care şi aceasta frecventa şi ducea gunoiul din apartament, nu pot sa o indic cu certitudine care dintre cele două tinere prezentate este, deoarece seamănă foarte bine intre ele , este sau tânăra de la fotografi nr. 1 sau tânăra de la fotografia nr. 2, mi s-a adus la cunoştinţa ca aceste două fete sun tgemene şi se numesc D A şi D S”. Declaraţia acesteia se coroborează cu declaraţia inculpatei CF ce a recunoscut ca, în vederea practicării prostituţiei, s-a deplasat împreuna cu D A de la Satu Mare până la Marghita de unde au fost preluate şi transportate până în Oradea de către inculpatul NTF. Acesta le-a condus până la un apartament de pe str. Cantemir unde s-au întâlnit cu D S. În acea locaţie, inculpatul NTF le-a spus ca mai are un apartament închiriat în vederea practicării prostituţiei şi pe B-dul Dacia, vis a vis de magazinul Profi, pe numele fostei sale soţii, inculpata NF (vol. VI). Aceeaşi stare de fapt rezulta şi din declaraţia victimei D S ce a arătat ca o parte din banii pe care ii câştiga din prostituţie la apartamentul în care stătea cu învinuita T M ii lua inculpatul NTC ce venea în fiecare seara în acest scop (fila 257 vol. I).
Inculpatul a negat ca ar avea vreo legătura cu asigurarea cazării în apartamentul situat pe str. Cantemir a persoanelor de sex feminin ce au intetinut acolo relaţii sexuale contracost, însă potrivit declaraţiei martorei M C, acest apartamentul a fost închiriat tocmai de către inculpaţii NTC şi SIM (fila 112 vol. I), NR fiind chemata doar pentru a semna contractul după ce inculpaţii şi-au manifestat acordul asupra condiţiilor oferite. În plus, la fel contrar susţinerilor sale, inculpatul NTF, a achitat de fiecare data chiria şi a continuat sa achite cheltuielile de întreţinere ale apartamentului de pe str. Cantemir chiar şi după plecarea învinuitei NR din acel apartament ( fila 101 vol. I).
De menţionat ca, inculpatul SIM l-a însoţit, potrivit aceloraşi mijloace de proba, pe inculpatul NTC atât la întâlnirea cu victima FC, ca şi ulterior când inculpatul NTC vizita apartamentul pus la dispoziţie prostituatelor în str. Cantemir. Astfel, martora O T a arătat ca îl recunoaşte şi pe inculpatul SIM ce venea aproape zilnic la apartamentul din str. D. Cantemir împreuna cu inculpatul NTC. De asemenea, inculpatul SIM este amintit de către martorele BA şi MEM în legătura cu încercările de racolare a diverselor prostituate în vederea practicării prostituţiei în străinătate (fila 66, 69 up).
Instanţa mai reţine ca victima I L în vârsta de 13 ani a declarat ca a întreţinut relaţii sexuale, succesiv, în aceeaşi zi din luna septembrie 2011, atât cu inculpatul NTC cât şi cu SIM (fila 177 vol. I), iar declaraţia sa se coroborează pe deplin cu declaraţiile martorelor L A R (fila 184 vol. I), S I L (fila 187 vol. I) ce au relatat aceleaşi împrejurări în care cei doi inculpaţi au întreţinut relaţii sexuale cu aceasta minora.
În ce priveşte acuzaţiile aduse inculpatei NF, instanţa reţine ca deşi aceasta contesta săvârşirea infracţiunilor ce i se imputa, probele administrate în cauza sunt în măsura sa releve o alta stare de fapt. Astfel, inculpata a susţinut în declaraţiile date ca nu a avut nicio legătura cu prostituarea victimei DA şi a inculpatei C în apartamentul închiriat pe B-dul Dacia, însă atât victima DA (vol. VI) cât şi inculpata C au afirmat în declaraţiile date ca, o perioada de câteva zile, s-au prostituat în apartamentul inculpatei NF situat pe b-dul Dacia. Aceasta împrejurare este relatata şi de către victima DS, precum şi de învinuita Timos Marina (fila 250 vol. I) ce a arătat în declaraţia sa atât modul cum au fost racolate victimele minore DS şi DA, înţelegerea pe care acestea au încheiat-o cu inculpatul NTC cu privire la condiţiile în care se vor prostitua în apartamentele puse la dispoziţie, modul în care se vor imparti beneficiile obţinute, precum şi solicitarea pe care inculpata NF a adresat-o celor două surori minore de a se prostitua în „apartamentul ei de pe strada Dacia nr. 49 bl. AN50 ap. 5 din Oradea”. Instanţa mai reţine ca, potrivit declaraţiilor martorilor „clienţi” ai prostituatelor, inculpata NF se prostitua atât în apartamentul situat pe b-dul Dacia cât şi în cel situat pe str. Cantemir, având legătura în mod evident cu activitatea de prostituţie din ambele apartamente, în acest fel, dar şi din celelalte probe, fiind relevata intr-adevăr o relaţia de natura infracţionala existenta intre inculpaţii NTC, SIM şi NF Cecilia ce făceau uneori schimb de prostituate şi de locaţii pentru prostituţie.
Astfel, martorul M D C a arătat ca la apartamentul din str. Cantemir unde s-a deplasat pentru a întreţine relaţii sexuale a trebuit sa aleagă dintre următoarele prostituate: NR, T M şi NF (fila 223 vol. I), iar alţi martori au arătat ca au întâlnit-o pe inculpata NF C la apartamentul de pe b-dul Dacia. De asemenea, unii martori au întâlnit-o pe H B F la apartamentul din Cantemir, iar alţii au întâlnit-o la apartamentul din b-dul Dacia (fila 142 vol. I), aceeaşi situaţie întâlnindu-se cu în cazul prostituatei NR (a se vedea fila 144 vol. I).
Inculpata Iacob Aurora, mama inculpatului NTC, a negat şi ea comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, inclusiv pe cea de proxenetism, deşi a recunoscut ca păstrează legătura cu unele prostituate şi, în aceste condiţii a dat numărul de telefon al prostituatelor F C şi A I la mai mulţi clienţi, fără însă a solicita bani sau alt avantaj pentru acest serviciu. Martorul C A F a arătat însă ca ştie ca inculpata cunoaşte mai multe fete prostituate astfel încât în cursul lunii octombrie 2011 a sunat-o pe inculpata pentru un vecin de al sau ce era interesat de întreţinerea unor relaţii sexuale cu o prostituata, iar aceasta i-a cerut ca aceştia sa se deplaseze la ea acasă pentru a-şi alege fetele (fila 134 vol. I). Martorul s-a deplasat împreuna cu vecinul sau la inculpata acasă şi acolo le-au fost prezentate 3 persoane de sex feminin, din care martorul a recunoscut pe A I D şi pe F C, vecinul intretinand relaţii sexuale cu AI I.
Martorul F C – taximetrist – a arătat ca inculpata I A i-a spus, după ce a efectuat o cursa cu nişte clienti ca „are mai multe fete care practica prostituţia şi pe care ea le supraveghează şi le coordoneaza, iar aceste fete locuiesc împreuna cu ea pe strada J. Verne. Tot atunci, numita Stala m-a dat numărul de telefon şi mi-a spus sa o sun în momentul în care diferiţi clienţi de-ai mei solicita prostituate pentru a întreţine relaţii sexuale cu acestea… Precizez faptul ca în perioada aprilie 2011, de când am avut prima întâlnire cu Stela şi până în cursul lunii octombrie 2011, în timp ce practicam taximetria, am fost solicitat de diferiţi clienţi sa ii duc la prostituate şi de feicare data o sunam pe Stela, iar aceasta îmi spunea sa ii duc fie la o adresa de pe strada Bumbacului, fie la ea acasă pe strada J. Verne” (fila 118 vol. I).
Aceasta declaraţie se coroborează şi cu declaraţia martorei M C D – agent imobiliar – ce a arătat ca chiria apartamentului închiriat inculpatei I A era achitata fie de către inculpata, fie de către învinuita prostituata F C R (fila 111 vol. I).
Instanţa reţine ca aceasta inculpata a fost văzuta în mod repetat (martora O T) şi la apartamentul din str. Cantemir, unde, aşa cum am arătat, în mod repetat au fost cazate victime ale traficului de minore şi unde, după plecarea prostituatelor exploatate de către inculpatul NTC, şi-a cazat propriile prostituate inculpata I A (fila 114 vol. I). Astfel martora M C a arătat ca în acel apartament s-au mutat F C şi A I după ce „stabilisem atât cu ele cât şi cu Iacob Aurora ca chiria va fi pe o perioada determinata”.
În ce o priveşte pe inculpata C F, instanţa reţine ca aceasta a recunoscut împrejurarea ca le-a cazat pe cele două minore DS şi DA, ca a practicat alături de acestea prostituţia atât în Satu Mare cât şi în Oradea, însă a negat ca le-ar fi exploatat pe acestea două minore, în sensul ca le-ar fi solicitat sa imparta banii castigati din prostituţie. Aceasta din urma împrejurare este însă infirmata de către probele administrate în cauza. Astfel, cele două minore au arătat în declaraţiile date ca banii obţinuţi din practicarea prostituţiei erau impartiti cu inculpata, fiecare luând jumătate din sume, iar declaraţiile lor se coroborează cu conţinutul interceptării convorbirii telefonice purtate de către DS cu o alta persoana, convorbire în care minora afirma ca „eu nu mai dau la nimeni jumătate … milionul care trebuia sa îl dau la Tina, îl bag la mine în buzunar şi-mi vad de viata mea” (fila 2 vol. VI).
Ca atare, în raport de probele administrate în cauza, instanţa constată ca se poate presupune în mod rezonabil ca inculpaţii au comis infracţiunile pentru care sunt inculpaţi, mai puţin aceea de constituire de grup infracţional organizat prevăzuta de art. 7 din Legea 39/2003, cu privire la care, aşa cum am arătat, în prezent, materialul de urmărire penala, dincolo de unele relaţii evidente existente intre inculpaţi, nu dovedeşte însă şi realizarea unei structuri determinate în care membrilor grupului sa le fi fost acordate roluri prestabilite.
În ce priveşte temeiul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f Cod de procedură penală, instanţa constată ca sunt realizate ambele condiţii de admisibilitate a propunerii de arestare preventiva. Astfel, pedeapsa prevăzuta de lege pentru infracţiunile de trafic de minori, proxenetism şi act sexual cu un minor este închisoarea mai mare de 4 ani. De asemenea, instanţa apreciază ca este îndeplinita şi condiţia privind existenta unor probe certe ca lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol social concret pentru ordinea publica.
Astfel, se poate reţine ca acţiunile inculpaţilor au trenat pe parcursul mai multor luni şi au fost sistate doar de intervenţia organelor judiciare, au inclus un număr foarte mare de acte materiale atât în conţinutul infracţiunii de trafic de persoane cât şi al infracţiunii de proxenetism, inculpaţii dovedit multa perseverenta în realizarea rezoluţiei infracţionale, acţiunile lor nefiind sistate la prima intervenţie a organelor de politie, ci doar în prezent, după luarea măsurii reţinerii. Instanţa reţine ca sumele obţinute de către inculpaţi prin săvârşirea acestor infracţiuni sunt intr-un cuantum foarte mare (cu titlu exemplificativ arătam ca potrivit declaraţiei victimei DS, câştigul zilnic obţinut din prostituţie doar de ea în apartamentul situat în str. Cantemir era de circa 1.000-1.400 lei, din care jumătate ii revenea inculpatului NTC fila 274 vol. I). În plus, împrejurarea ca acţiunile lor infracţionale au fost îndreptate în mod repetat şi împotriva unor persoane minore, reflecta dincolo de pericolul social reţinut de către legiuitor prin prevederea unor pedepse consistente, şi un pericol concret vădit pentru ordinea publica decurgând din manifestarea lipsei oricărui respect pentru regulile minime morale unanim acceptate în orice societate normala.
Este evident ca omisiunea luării unor măsuri ferme împotriva autorilor unor asemenea fapte prevăzute de legea penala ar putea îndritui cetăţenii sa considere ca organele judiciare nu aplica ferm legea penala, în cazul săvârşirii unor asemenea fapte grave, putându-se afecta în mod negativ sentimentul de siguranţa putându-se crea chiar tulburări sociale.
Pe de alta parte, chiar daca antecedentele penale ale inculpaţilor NTF şi NF nu pot constitui temei al arestării, instanţa nu poate omite concluzia ce trebuie trasa din împrejurarea ca, deşi cei doi inculpaţi au fost condamnaţi anterior pentru infracţiuni similare, fiind în prezent în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere al executării pedepsei, au inteles sa îşi continue activitatea infracţionala şi sa dovedească organelor judiciare ca pronunţarea condamnării anterioare nu a constituit un avertisment suficient şi ca fără privare de libertate, atitudinea lor faţă de normele penale nu poate suferi nicio modificare.
Procurorul nu şi-a întemeiat propunerea de arestare preventiva şi pe prevederile art. 148 alin. 1 lit. b Cod de procedură penală deşi potrivit declaraţiei victimei Lingurar Alina (fila 78 vol. I) SIM şi NTC au urmărit-o pentru a o întreba ce a declarat la politie, iar ulterior, în data de 12.10.2011 a avut o discuţie cu concubina inculpatului SIM care i-a transmis ca trebuie sa o convingă pe minora I L sa îşi modifice declaraţia iniţiala în care a arătat ca a întreţinut relaţii sexuale cu NTF şi SIM (fila 79 vol. I). Declaraţia acesteia se coroborează cu declaraţia victimei I L care a sesizat şi ea organele de politie cu privire la ameninţările proferate de către cei doi inculpaţi pentru a o determina sa îşi modifice declaraţiile date la politie cu motivarea ca poliţiştii ar fi exercitat presiuni asupra ei pentru a da o anumita declaraţie necorespunzătoare adevărului.
Instanţa reţine ca aceste declaraţii se coroborează şi cu înscrisul depus de către inculpatul SIM cu prilejul judecării propunerii de arestare preventiva, înscris din care rezulta ca una dintre martore – S L I – a formulat o plângere penala împotriva unui lucrător de politie pe care îl acuza de exercitarea de presiuni cu ocazia luării declaraţiei sale iniţiale, în condiţiile în care declaraţia sa iniţiala, pretins data sub presiunile unui lucrător de politie, se coroborează pe deplin cu toate celelalte mijloace de proba administrate referitoare la întreţinerea de relaţii sexuale de către inculpaţii NTF şi SIM cu minora de 13 ani I L.
Astfel, în condiţiile în care procurorul nu a solicitat, instanţa nu va reţine ca şi temei al arestării prevederile art. 148 alin. 1 lit. b Cod de procedură penală, însă toate aceste împrejurări sunt de natura a caracteriza persoana inculpaţilor NTF şi SIM în vederea aprecierii pericolului concret crescut pe care aceştia îl reprezintă pentru ordinea publica.
În ce o priveşte însă pe inculpata C F, instanţa reţine ca cele de mai sus referitoare la pericolul concret pentru ordinea publica nu ii sunt aplicabile. Astfel, instanţa reţine ca acţiunea sa s-a limitat la cele două minore ce au beneficiat de libertatea de a pleca atunci când şi-au dorit, dar şi de a reveni când au considerat ca condiţiile oferite de aceasta inculpata sunt mai bune decât cele oferite în alta parte. Mai mult, instanţa reţine ca aceasta inculpata a avut la rândul ei pe parcursul perioadei ce face obiectul cercetărilor poziţia de victima a exploatării sexuale în raport de inculpaţii NTF şi NF care i-au cerut o parte din sumele câştigate din prostituţie câtă vreme era găzduita în apartamentele închiriate de către aceştia.
Ca atare, instanţa va aprecia ca fiind întemeiata propunerea de arestare preventiva doar în privinţa inculpaţilor NTC, SIM, NF şi I A, urmând a dispune respingerea acesteia privitor la inculpata C F.
