Arest la domiciliu. Admiterea cererii inculpatului de a se deplasa la sediul parchetului în vederea studierii dosarului, precum şi la cabinetul avocaţial al apărătorului ales în vederea pregătiri apărării, conform art. 221 alin. 6 din Codul de procedură penală
Curtea de Apel Oradea, secţia penală, încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi, nr. 18 din 9 februarie 2015
Prin încheierea penală nr. 16/DL/2015 din 30 ianuarie 2015 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Bihor, s-a respins cererea inculpatului D.A.N., de permisiune a părăsirii domiciliului, obligaţie instituită prin încheierea penală nr. 160/DLC/2014 pronunţată de Curtea de Apel Oradea la data de 23 decembrie 2014 în dosarul nr. …./111/2014, încheiere prin care s-a luat faţă de inculpat măsura arestului la domiciliu.
În baza art. 275 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuielile judiciare în favoarea statului
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut următoarele:
S-a constatat că prin cererea înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 26 ianuarie 2015, inculpatul D.A. N. a solicitat încuviinţarea părăsirii domiciliului său în vederea studierii dosarului de urmărire penală la sediul DNA – S.T. O. într-o anumită zi şi la o anumită oră pentru un interval de 4-6 ore precum şi încuviinţarea părăsirii domiciliului săptămânal pentru a se deplasa la sediul cabinetului apărătorului său ales de două ori pe săptămână, în timpul săptămânii, în zilele lucrătoare între orele 16-18, precum şi în cursul zilelor de sâmbătă între orele 12 şi 14.
În drept, au fost invocate prevederile art. 221 alin. 6 Cod procedură penală.
Examinând actele şi lucrările dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat că prin încheierea penală nr. 165/DL/2014 pronunţată de Tribunalul Bihor la data de 16 decembrie 2014, s-a admis propunerea formulată de DNA – Serviciul Teritorial Oradea privind arestarea preventivă a inculpatului D.A. N.
Prin încheierea penală nr. 160/DLC/2014 din 23 decembrie 2014 a C.A.O., s-a admis contestaţia formulată de inculpat şi s-a dispus faţă de acesta luarea măsurii arestului la domiciliu pe o durată de 23 de zile instituindu-se în sarcina inculpatului următoarele obligaţii:
a) să se prezinte în faţa organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să nu comunice cu inculpatul C. M. O. M. şi cu martorii din cauză, respectiv cu M. I., B. C., M.M.-G., B.M., B. V., G. F., P.R. N., P.R.A., D. I.-A., C. D.-M., R. I.-C., T. C.-L., B.A.-N., K.J., P.D.-C., C. L., Ţ. M.-V., B.A.-G., B. G.-L.
Prin încheierea penală nr. 5/DL/2015 din 12 ianuarie 2015 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosar nr. …/111/2015, s-a admis propunerea DNA – S.T. O. şi s-a dispus prelungirea măsurii arestului la domiciliu faţă de inculpat pe o durată de 30 de zile începând cu 15.01.2015 până la data de 13.02.2015 inclusiv.
Instanţa a apreciat că cererea inculpatului D. A. N. privind încuviinţarea părăsirii domiciliului într-un anumit interval orar pentru a se deplasa la sediul DNA într-o anumită zi şi la o anumită oră pentru o perioadă de 4-6 ore este nejustificată, măsura preventivă prin caracterul său sever presupunând o modificare a conţinutului doar în ipoteza unor situaţii excepţionale, ceea ce nu se regăseşte în cauza de faţă. Mai mult, instanţa a considerat că inculpatul are apărător ales, ceea ce nu justifică studierea, în mod personal a dosarului de urmărire penală şi în nici un caz diminuarea efectelor măsurii preventive pentru acest motiv. În altă ordine de idei, solicitarea inculpatului de a i se încuviinţa prezenţa de 2 ori pe săptămână, în timpul săptămânii, în zilele lucrătoare, între orele 16.00-18.00 precum şi în cursul zilelor de sâmbătă între orele 12.00 – 14.00 la sediul cabinetului apărătorului său ales pentru a discuta chestiuni vizând apărarea, în opinia instanţei de fond, ilustrează în mod vădit dorinţa acestuia de a se sustrage restricţiilor generate de această măsură preventivă.
Prin contestaţia formulată în termen legal, inculpatul contestator D.A.N. a solicitat încuviinţarea părăsirii domiciliului inculpatului pentru deplasarea acestuia la sediul D.N.A. – S. T.O., în vederea studierii dosarului, precum şi încuviinţarea deplasării inculpatului la sediul cabinetului său avocaţial, în vederea pregătirii apărării.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi, în baza articolului 4251 alineatul 7 punctul 2 litera a Cod de procedură penală raportat la art. 221 alineat 6 Cod procedură penală, a admis contestaţia formulată de inculpatul contestator D.A. N., împotriva încheierii penale nr. 16/DL din 30 ianuarie 2015, pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Bihor, pe care a desfiinţat-o şi în rejudecare a admis în parte cererea formulată de inculpatul contestator D. A.N. şi a încuviinţat părăsirea domiciliului acestuia pentru deplasarea la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Oradea cu sediul…. în intervalul orar 10:00-15:30, în vederea studierii dosarului de urmărire penală nr. 30/P/2014 şi pentru deplasarea la sediul cabinetului avocaţial al apărătorului ales, avocat D.R., cu sediul profesional………. la data de 11.02.2015 în intervalul orar 16:00-18:00 şi la data de 14.02.2015 în intervalul orar 12:00-14:00, în vederea pregătirii apărării. A respins restul cererilor formulate.
În baza articolului 275 alineatul 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a apreciat că, aparent soluţia judecătorului de fond este una legală şi corectă, din moment ce inculpatul are un apărător ales şi a primit o mare parte dintre înscrisurile solicitate care reprezintă copii de pe documentele dosarului penal.
Art.221 alin.6 din Codul de procedură penală permite inculpatului arestat la domiciliu să părăsească imobilul pentru prezentarea la locul de muncă, ori pregătirea profesională şi pentru alte situaţii temeinic justificate dacă sunt necesare pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale acestuia.
S-a reţinut că, jurisprudenţa în domeniu este în curs de formare, judecătorul investit cu prezenta contestaţie admiţând cereri care au vizat efectuarea unor consultaţii sau intervenţii medicale justificate cu acte medicale, ori participarea inculpatului la biserică unde urma să fie botezat copilul acestuia. La un moment dat, s-a permis stabilirea domiciliului sau al locuinţei inculpatului faţă de care s-a dispus (înlocuit) controlul judiciar în alt judeţ decât cel în care organele judiciare care instrumentează cauza îşi au sediul, ca o componentă al dreptului persoanelor de a se deplasa şi de a-şi stabili domiciliul nestingherit în spaţiul comunitar.
În schimb, au fost respinse cereri care au vizat participarea inculpatului la o nuntă ori la petrecerea de botez al copilului minor realizată la un restaurant sau pentru efectuarea unor acte medicale fără arătarea adresei cabinetului medical, justificându-se eronat chiar efectuarea unei intervenţii medicale cu ajutorului unui sms al unei persoane fizice.
Exercitarea dreptului la apărare, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil nu a format până în prezent obiectul unei acţiuni în faza de urmărire penală şi mai puţin în cursul judecăţii sub forma cererilor formulate de către inculpat. Dimpotrivă au fost sesizate în practică demersuri judiciare care au vizat necitarea părţii interesate, lipsa apărătorului ales la dezbateri sau înlocuirea acestuia cu apărătorul din oficiu în alte condiţii decât cele statuate de lege ori necomunicarea unor înscrisuri esenţiale administrate în lipsa inculpatului.
S-a constatat că, există o necorelare legislativă între dispoziţiile art.94 din Codul de procedură penală privind consultarea dosarului penal care se dispune de către procuror şi dispoziţiile art. 221 alin.6 din Codul de procedură penală care stabileşte competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi de a permite inculpatului arestat la domiciliu să părăsească imobilul pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale acestuia.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că, dreptul la apărare exercitat sub diferite forme se subsumează noţiunii de drepturi ori interese legitime ale persoanei, cu atât mai mult cu cât dreptul la apărare este garantat de Constituţia României – art.24.
Judecătorul sesizat cu o cerere de consultare al dosarului instrumentat de către parchet nu ar putea redirecţiona sau trimite pe cale administrativă cererea organului de urmărire penală spre competenţă soluţionare ori să o respingă ca fiind inadmisibilă întrucât textele speciale prevăzute de art. 221 alin.6 din Codul de procedură penală permit judecătorului de drepturi şi libertăţi să soluţioneze cereri care vizează realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului arestat la domiciliu între care se înscrie cu siguranţă dreptul la apărare. Mai mult, concluziile procurorului care instrumentează cauza şi care au fost exprimate la Tribunalul Bihor au fost în sensul respingerii cererii ca urmare a faptului că, inculpatul deţine copii de pe documentele dosarului penal, astfel că judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că nu există motive temeinice pentru ca inculpatul să nu poată consulta dosarul care a devenit public faţă de acesta odată cu punerea în mişcare a acţiunii penale şi a luării a măsurii preventive al arestului.
Având în vedere cererea depusă la dosar de către reprezentantul inculpatului prin care s-a solicitat xeroxarea mai multor înscrisuri de la dosar, s-a apreciat că nu există niciun impediment pentru ca inculpatul să nu poată beneficia de consultarea propriului dosar, indiferent de faptul că acesta deţine aproape integral un exemplar al dosarului penal respectiv, drept care nu poate fi apreciat ca fiind exercitat abuziv întrucât pe de o parte inculpatul are dreptul de a verifica conformitatea între cele 2 dosare, iar pe de altă parte acesta are dreptul să cunoască eventuale noi înscrisuri depuse la dosar sau pe cele care nu au fost observate cu ocazia primei lecturări, judecătorul considerând că cele 5,30 ore acordate pentru studiul dosarului satisface cererea inculpatului de a cunoaşte toate piesele originale al dosarului penal.
Totodată, faptul că apărătorul ales al inculpatului cunoaşte actele dosarului nu înseamnă că inculpatul nu are dreptul de a lua contact cu probele şi actele de urmărire penală, cu atât mai mult cu cât doar în acest fel inculpatul îşi poate da seama dacă reprezentantul său îi apără corespunzător interesele sau dimpotrivă nu cunoaşte bine starea de fapt şi implicit apărarea ar fi deficitară cu consecinţa intervenirii rezilierii contractului de asistenţă juridică.
În continuarea dreptului de a consulta dosarul cauzei se înscrie dreptul inculpatului de a lua legătura cu apărătorul ales care se poate realiza sub diverse forme şi în locuri diferite. Dacă inculpatul arestat preventiv poate fi vizitat de către apărătorul său la arest, aceeaşi vizită poate fi efectuată la locuinţa inculpatului faţă de care s-a dispus arestul la domiciliu.
Se pune întrebarea dacă luarea contactului cu apărătorul ales la sediul profesional al acestuia se subsumează noţiunii de drepturi ori interese legitime ale persoanei, situaţie în care ar trebui admisă deplasarea inculpatului la sediul avocatului ales.
Având în vedere notorietatea locală al apărătorului ales al inculpatului D.A. care participă constant în faţa organelor judiciare bihorene şi văzând problemele legate de reabilitarea tronsonului O.-B. care presupune o perioadă mai îndelungată de deplasare cu autoturismul decât ar fi firesc potrivit kilometrilor existenţi între cele 2 localităţi care se află situate în interiorul aceluiaşi judeţ, s-a apreciat că deplasarea avocatului D.R. la domiciliul inculpatului ar putea întâmpina anumite piedici reale, astfel că mai degrabă s-ar impune deplasarea acestuia din urmă la sediul avocaţial, persoană care este cel mai interesat de soarta sa juridică.
Din moment ce legea prevede expres posibilitatea deplasării inculpatului arestat pentru pretarea unei munci necesare asigurării mijloacelor de existenţă, nu se vede niciun impediment în deplasarea inculpatului D. A. la sediul avocatului ales pentru discutarea problemelor litigioase, mai ales că dosarul conţine peste 5 volume şi se impunea stabilirea unor tactici şi strategii de apărare în contextul în care urmărirea penală faţă de acesta s-a extins pe parcursului desfăşurării urmăririi penale.
Totuşi, s-a apreciat că nu se impune stabilirea unui contact săptămânal având în vedere că inculpatul şi apărătorul s-au consultat de mai multe ori pe parcursul procesului penal şi acesta din urmă are anumite obligaţii pentru a respecta clauzele contractului de asistenţă juridică, inclusiv de a efectua deplasări la inculpatul arestat dacă se mai impune, după caz.
