Arestare preventivă. Cazuri. Încercarea învinuitului sau a inculpatului de a zădărnici aflarea adevărului.
C. pr. pen., art. 148 alin. 1 lit. b
Pentru incidenţa temeiului de drept al privării de libertate cu caracter preventiv, prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. b C. pr. pen., este necesar ca învinuitul sau inculpatul să încerce zădărnicirea în mod direct sau indirect a aflării adevărului în modalităţile indicate în textul legal în discuţie, acte care trebuie întreprinse în cauza în care faţă de el s-a început urmărirea penală ori s-a pus în mişcare acţiunea penală.
Prin încheierea penală nr. 304/28 octombrie 2011, judecătorul delegat de la Tribunalul Harghita a admis propunerea procurorului şi a dispus arestarea preventivă a învinuitului T.I.S. pe o perioadă de 9 zile, începând cu data de 28 octombrie 2011, până la data de 5 noiembrie 2011, inclusiv. Totodată, a respins cererea învinuitului vizând luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea şi a făcut aplicarea prevederilor art. 192 alin. 3 C. pr. pen.
În motivarea acestor dispoziţii, se arată că temeiurile arestării preventive, propuse de procuror (atât cele de fapt, cât şi cele de drept prev. de art. 148, lit. b şi f C. pr. Pen.) sunt îndeplinite, iar buna administrare pe mai departe a procesului penal impune desfăşurarea procesului penal cu învinuitul aflat în stare de arest preventiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs învinuitul. În motivarea recursului, acesta contestă legalitatea şi temeinicia hotărârii judecătorului delegat.
Este contestată legalitatea încheierii recurate sub următoarele aspecte: în primul rând, nici procurorul în propunerea de arestare preventivă şi nici judecătorul delegat în hotărârea vizată nu au motivat temeiul de drept al arestării preventive prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. b C. pr. pen.
În al doilea rând, soluţionând propunerea de arestare preventivă, judecătorul delegat, cu prilejul cercetării incidenţei motivelor de fapt ale privării de libertate a reţinut interceptările efectuate în baza ordonanţei procurorului emisă la data de 26 octombrie 2011, or aceste elemente de fapt au fost obţinute cu încălcarea legalităţii, ordonanţa nefiind supusă confirmării în termenul şi condiţiile prevăzute de art. 912 alin. 3 C. pr. pen.
Este criticată temeinicia încheierii judecătorului delegat deoarece materialul dosarului nu susţine nici temeiurile de fapt şi nici pe cele de drept ale arestării preventive, iar procesul penal poate avea loc în bune condiţii şi cu învinuitul în libertate.
Analizând recursul declarat prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 2716/96/2011 al Tribunalului Harghita, a motivelor invocate, a concluziilor recurentului şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi din oficiu, în limitele investirii date de efectele devolutiv şi neagravării situaţiei în propria cale de atac, se reţin următoarele:
Recursul învinuitului este fondat, urmând să fie admis, în temeiul art. art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. Pen., cu consecinţele casării parţiale a hotărârii şi rejudecării cauzei în recurs, pentru motivele pe care le vom dezvolta în continuare:
Procurorul a propus, iar judecătorul delegat a reţinut ca temei de drept al arestării preventive a învinuitului cel prescris de art. 148 lit. b C. pr. pen-., motivat de faptul că „din probele existente rezultă că învinuitul a încercat să zădărnicească derularea unei anchete”. Nu s-a indicat modalitatea în care învinuitul a încercat, în procedura declanşată împotriva lui, să zădărnicească bunul mers al urmăririi penale, precum şi acţiunile sau omisiunile efectiv săvârşite în această finalitate.
Constatăm, mai întâi, că faţă de învinuit s-a început urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 alin. 1 C. pen., reproşându-i-se că a întreprins acte de îngreunare sau zădărnicire a urmăririi penale începute faţă de învinuita S.E. în dosarul nr. 1508/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc. Aceste acte au constat în avertizarea învinuitei, prin SMS şi printr-o convorbire telefonică, despre iminenţa unei percheziţii la locuinţa acesteia, ceea ce a avut ca urmare imposibilitatea utilizării serviciilor investigatorului acoperit. Asemenea acte pot întruni elementele infracţiunii de favorizare a infractorului, or acesta reprezintă în cauză temeiul de fapt al arestării preventive.
Apoi, subliniem că, pentru incidenţa temeiului de drept al privării de libertate cu caracter preventiv, prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. b C. pr. pen., este necesar ca învinuitul sau inculpatul să încerce zădărnicirea în mod direct sau indirect a aflării adevărului în modalităţile indicate în textul legal în discuţie, acte care trebuie întreprinse în cauza în care faţă de el s-a început urmărirea penală ori s-a pus în mişcare acţiunea penală. În prezenta pricină, la acest moment nu există date că învinuitul T.I.S. a încercat zădărnicirea adevărului prin influenţarea vreunui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă. Prin urmare, temeiul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. b C. pr. pen. nu este incident în cauză şi nici nu poate fi reţinut la baza luării măsurii arestării preventive.
Această neregulă poate fi corectată în recurs, cu prilejul rejudecării, prin admiterea în parte a propunerii de arestare preventivă şi dispunerea arestării preventive a învinuitului în considerarea dispoziţiilor art. 136 lit. d, art. 143, art. 148 alin. 1 lit. f C. pr. pen.
Cât priveşte celelalte motive de recurs, nu le vom primi, subliniind şi noi, în consens cu judecătorul delegat că procesele-verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor interceptate de la postul telefonic 0744951325, procesul verbal de percheziţie domiciliară şi depoziţiile martorilor B.B. şi M.P. confirmă bănuiala legitimă că învinuitul a încercat să zădărnicească urmărirea penală începută în dosarul nr. 1508/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc faţă de învinuita S.E. pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, atenţionând-o pe învinuită asupra iminenţei unei percheziţii domiciliare la locuinţa acesteia din urmă, atât prin mesaje transmise de la postul 0744951325, cât şi verbal, telefonând de la acelaşi număr. Asemenea acte au determinat imposibilitatea organizării flagrantului şi a utilizării în mod eficient a agentului acoperit, precum şi faptul că la momentul efectuării percheziţiei domiciliare din data de 25 octombrie 2011, învinuita S.E. era pregătită să părăsească imobilul. Totodată, ele pot intra în conţinutul infracţiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 alin. 1 C. pen., fiind astfel conturat în cauză temeiul de fapt al privării de libertate cu caracter preventiv.
Elementele desprinse din interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau a comunicărilor efectuate de la postul telefonic 0744951325 au fost corect utilizate de către judecătorul delegat. În acest sens, constatăm că ordonanţa din 26 octombrie 2011 provenind de la procuror în condiţii de urgenţă, în temeiul art. 912 alin. 2 C. pr. pen., la data înaintării şi a soluţionării propunerii de arestare preventivă, era în perioada celor 48 de ore pentru care a fost emisă, bucurându-se de aparenţa de legalitate. Ulterior, potrivit datelor transmise de Tribunalul Harghita, în 28 octombrie 2011, ordonanţa a fost supusă examenului de legalitate şi oportunitate prevăzut de art. 912 alin. 3 C. pr. pen., fiind confirmată de către judecător.
În această ordine de idei, este incident la speţă şi temeiul de drept al arestării preventive prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f C. pr. pen. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea care formează obiectul urmăririi penale este închisoare de la 3 luni la 7 ani. În plus, atunci când tocmai agenţi ai statului abilitaţi să vegheze la respectarea legalităţii sunt suspectaţi de săvârşirea unor fapte care atentează la buna înfăptuire a justiţiei, aceştia prezintă negreşit un ridicat pericol pentru ordinea publică. În cauza de faţă, observăm calitatea învinuitului – agent şef în cadrul I.P.J. Harghita şi organ al poliţiei judiciare, persoană chemată să apere şi să menţină ordinea de drept şi să se conformeze legii, însă contrar acestor îndatoriri, el a ales să acorde ajutor unei persoane învinuite într-o pricină penală, manifestând dispreţ faţă de valorile sociale care privesc înfăptuirea justiţie, punând sub semnul întrebării încrederea populaţiei în autorităţile judiciare şi generând condiţii propice pentru manifestări infracţionale. Aceste elemente de fapt indică pericolul concret pe care inculpatul îl prezintă pentru colectivitate şi justifică derularea procedurilor în acest moment cu d-l T.I.S. în stare de arest preventiv.
