Arestare preventivă. Fapte de corupție. Pericol pentru ordinea publică după trecerea unei anumite perioade de timp de la săvârșirea presupuselor fapte. Respingerea propunerii de luare a măsurii arestării preventive.
În cauză, Tribunalul a fost sesizat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Galaţi cu o propunere având ca obiect luarea măsurii arestării preventive față de inculpații G.B. S., M. F. și M. N., reținându-se în sarcina acestora faptul că ar fi dispus cu intenţie, descalificarea unor agenţi economici înscrişi la proceduri, prin declararea ofertelor depuse ca neconforme şi inacceptabile, deşi au oferit preţul cel mai mic, acesta fiind criteriul de atribuire al contractelor, cu scopul vădit de a fi declarate câştigătoare alte trei firme agreate și cauzând prin aceasta un prejudiciu total în valoare de 2.924.817, 60 lei în dauna bugetului Consiliului Judeţean Brăila şi vătămarea intereselor legitime ale unui număr de 4 societăţi comerciale descalificate în mod discriminatoriu de la procedurile la acre s-au înscris.
(…)
În ceea ce privește privește condiția stării de pericol pentru ordinea publică, se apreciază că aceasta există, însă nu într-o măsură suficient de mare pentru a justifica luarea celei mai restrictive măsuri preventive, respectiv cea a arestării. Se constată în acest sens că infracțiunile imputate inculpaților și suspecților din prezenta cauză au fost săvârșite în perioada 2009 -2010, deci în urmă cu mai mult de 4 – 5 ani față de momentul prezent. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a definit în cauza Letellier contra Franței pericolul pentru ordinea publică ca fiind acea stare apărută ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni și care, datorita gravitatii si reactiei publicului la savarsirea lor, pot da nastere la tulburări de natura sociala care sa justifice arestarea, cel putin pentru o anumita perioadă. În condițiile în care faptele imputate se presupune că ar fi fost comise în urmă cu 4 – 5 ani, se poate afirma că starea de pericol s-a diminuat treptat suficient de mult pentru a constitui un impediment la luarea măsurii arestării preventive.
Totuși, apreciind că pentru buna desfășurare a activității de strângere a probelor este necesară restrângerea unor drepturi și libertăți a celor trei inculpați, judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că în privința lui G. B. S. și M. F. se impune a fi luată măsura arestului la domiciliu. Astfel, aceștia îndeplinesc funcțiile de președinte și respectiv vicepreședinte a Consiliului Județean Brăila, funcții care le conferă un ascendent moral semnificativ asupra angajaților acestei instituții și implicit a persoanelor implicate în procedurile de atribuire a contractelor. Pentru aceste motive, pentru a preîntâmpina orice risc de influențare frauduloasă a aflării adevărului, se apreciază că măsura preventivă a arestului la domiciliu este cea mai potrivită în protejarea bunei desfășurări a procedurii judiciare, dar și a drepturilor și intereselor inculpaților.
Cât privește inculpatul M.N., din propunerea procurorului și din materialul probator reiese că acesta a avut o contribuție semnificativ mai redusă la comiterea presupusei infracțiuni. Pe cale de consecință, în privința acestui inculpat se va dispune luarea măsurii controlului judiciar până la soluționarea definitivă a cauzei, cu stabilirea unor obligații din cele prevăzute de dispozițiile art. 211 Cod Procedură Penală.
