Prin încheierea penala nr. 737 din 18 mai 2004 pronuntata de Judecatoria Baia Mare, în dosar nr. 4204/2004, s-a admis propunerea formulata de Parchetul de pe lânga Tribunalul Maramures si, în temeiul art. 149 ind. 1 Cod procedura penala, art. 150 Cod procedura penala raportat la art. 148 lit. c, e, f, h Cod procedura penala s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului T.L.D. pe o durata de 30 de zile împotriva caruia s-a emis mandatul de arestare preventiva cu începere de la data încarcerarii.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca, prin propunerea Parchetului de pe lânga Tribunalul Maramures, s-a solicitat instantei sa dispuna arestarea preventiva pe o perioada de 30 de zile a inculpatului T.L.D. cercetat sub aspectul comiterii infractiunii de înselaciune prev. de art. 215 al. 1 si 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Fata de inculpat au mai fost pronuntate pedepse cu închisoarea, ultima dintre ele fiind de 1 an închisoare pentru savârsirea infractiunilor de înselaciune si fals prev. de art. 215 al.1 si 2 Cod penal, si respectiv art. 288 al. 1 Cod penal pentru care s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 3063 din 10.02.2003.
S-a retinut din actele de la dosar ca inculpatul a fost dat în urmarire generala.
Instanta a apreciat ca inculpatul se sustrage de la urmarirea penala, ca exista date ca a savârsit o infractiune pentru care legea prevedea o pedeapsa a închisorii mai mare de 2 ani, ca lasarea sa în libertate prezinta pericol pentru ordinea publica, precum si faptul ca acesta este recidivist, primul termen al recidivei constituindu-l condamnarea la pedeapsa de 1 an închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 1932 din 20.12.2001 a Judecatoriei Baia Mare, definitiva prin decizia penala nr. 45/29.01.2003 a Curtii de Apel Cluj.
Pentru aceste motive s-a admis propunerea formulata de Parchetul de pe lânga Tribunalul Maramures.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul T.L.D. solicitând admiterea acestuia si în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, iar în subsidiar, modificarea în tot a încheierii atacate în sensul respingerii propunerii formulate de catre Parchetul de pe lânga Judecatoria Baia Mare de emitere a mandatului de arestare preventiva pe o perioada de 30 de zile.
Prin decizia penala nr. 261/R din 16.08.2008 tribunalul, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedura penala, a admis recursul declarat de recurentul inculpat T.L.D. împotriva încheierii penale nr. 737 din 18 mai 2004 a Judecatoriei Baia Mare, pronuntata în dosar nr. 4204/2004 pe care, în baza art. 38517 Cod procedura penala, a casat-o în întregime si rejudecând cauza, în temeiul art. 139 alin. 2 Cod procedura penala, a dispus revocarea masurii arestarii preventive dispusa fata de recurentul inculpat T.L.D.
Prezent în instanta, la termenul din 14 august, aparatorul inculpatului a solicitat admiterea recursului ca fiind promovat peste termen, aratând ca sunt incidente în cauza dispozitiile art. 3833 Cod procedura penala si cele ale art. 365 Cod procedura penala, potrivit carora partea care a lipsit de la toate termenele de judecata si de la pronuntare poate declara recurs si peste termen.
Conform art. 385 3 Cod procedura penala cu trimitere la art. 363 Cod procedura penala, termenul de recurs curge de la comunicare pentru partea care a lipsit de la dezbateri.
S-a invocat ca procedura de comunicare nu s-a facut cu respectarea dispozitiilor legale, din moment ce la data la care s-a dispus arestarea inculpatului acesta se afla în executarea unei pedepse de 1 an închisoare aplicata de o instanta straina, iar din actele de la dosar reiese ca i s-a comunicat încheierea de arestare la domiciliul din tara, precum si prin afisare la Consiliul Local Baia Mare.
În raport de aceste aspecte tribunalul a considerat ca recursul a fost formulat în termen, retinând si faptul ca nu poate fi ignorata perioada de timp scursa de la momentul luarii masurii si pâna la momentul de fata, perioada în care au intervenit modificari legislative favorabile inculpatului, de natura sa atraga aplicabilitatea dispozitiilor art. 139 alin. 2 teza a 2- a Cod procedura penala.
În acest context, tribunalul a constatat ca nu mai exista nici un temei care sa justifice mentinerea arestarii preventive si, pe cale de consecinta, a dispus revocarea masurii privative de libertate.
S-a mai retinut în motivarea deciziei ca, prin încheierea penala nr. 737 din data de 18 mai 2004, Judecatoria Baia Mare a dispus arestarea, în lipsa, a inculpatului T.L.D. indicând ca temeiuri ale arestarii dispozitiile art. 148 lit. c, e, f si h în vechea reglementare a codului de procedura penala.
În concret, judecatoria a retinut ca inculpatul s-ar sustrage de la urmarirea penala, ca este recidivist, ca ar exista temerea ca va savârsi si alte infractiuni si respectiv ca a savârsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, iar lasarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publica.
Analizând fiecare dintre temeiurile arestarii, tribunalul a constatat ca primul dintre acestea nu mai exista, fiind înlaturat de mentiunile sentintei penale nr. 1979 din 22 noiembrie 2007 a Judecatoriei Baia Mare prin care a fost recunoscuta Hotarârea judecatoreasca – nr. cauza 0406165017 din 18.02.2005 pronuntata de Tribunalul Marii Instante din Versailles – Republica Franceza, prin care recurentul din prezenta cauza a fost condamnat la 1 an închisoare. Prin sentinta 1979 din 22 noiembrie 2007 judecatoria a constatat ca aceasta pedeapsa a fost executata în perioada 01.03.2004 – 01.03.2005.
În raport de mentiunile din aceasta sentinta, tribunalul a apreciat ca nu mai poate subzista motivul sustragerii inculpatului de la urmarire penala data fiind starea de detinere a inculpatului la acea vreme, iar temeiul de arestare, referitor la starea de recidiva a inculpatului, a fost înlaturat prin modificarile aduse Codului de procedura penala prin Legea nr. 356/2006.
Cu privire la existenta temerii ca inculpatul va savârsi noi infractiuni, raportat la data pronuntarii încheierii de arestare se constata ca nici acest temei nu mai este incident în cauza, deoarece fapta pentru care a executat pedeapsa în regim de detentie în perioada anterior precizata a fost savârsita înaintea luarii masurii arestarii preventive.
De asemenea, cerinta pericolului social concret pentru ordinea publica, ca una dintre conditiile temeiului prevazut de art. 148 lit. f în vechea reglementare a Codului de procedura penala, nu mai subzista în cauza câta vreme se analizeaza în raport de momentul comiterii faptei, de persoana inculpatului si de conduita acestuia.
Având la baza aceste considerente, tribunalul a admis recursul declarat de inculpat, a casat în întregime încheierea în temeiul art. 38515 pct.2 lit. d Cod procedura penala, si a revocat masura arestarii preventive dispusa fata acesta.
