Arestare preventivă. Pericol concret pentru ordinea publică presupus de lăsarea inculpatului în libertate
Arest preventiv
Încheierea nr. 44R/22 iulie 2010
Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că, prin încheierea din 19 iulie 2010, în baza art.1491 alin.9 Cod procedură penală, s-a respins propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Darabani împotriva inculpatului M. M. C. , fiul lui D. şi M., născut la data de xx.xx.xxxx în mun. Botoşani, jud. Botoşani, cu domiciliul în satul Crasnaleuca, comuna Coţuşca, jud. Botoşani, studii – 8 clase, necăsătorit, fară ocupaţie, fară antecedente penale, posesor al CI. seria XX. nr. xxxxxx eliberată de Poliţia oraşului Săveni, C.N.P. xxxxxxxxxxxxx
În baza art.145 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să nu părăsească timp de 28 de zile localitatea de domiciliu, respectiv satul Crasnaleuca din comuna Coţuşca, judeţul Botoşani.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligaţii:
– să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
– să se prezinte la Postul de poliţie Coţuşca, jud. Botoşani, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;
– să nu îşi schimbe locuinţa fară încuviinţarea instanţei;
– să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio armă.
S-a atras atenţia inculpatului să respecte obligaţiile impuse şi că, în caz de incalcare cu rea credinţă a măsurii sau obligaţiilor ce îi revin, se va lua faţă de acesta măsura arestării.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului reţinut în baza Ordonanţei de reţinere dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Darabani cu nr.386/P/2010 din 18 iulie 2010.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, prin referatul întocmit la data de 19 iulie 2010 de către Parchetul de pe Judecătoria Darabani în ds.nr.386/P/2010, s-a formulat propunere de arestare preventivă a inculpatului M. M. C. , pentru infracţiunea de ultraj prin loviri sau alte violenţe asupra unui poliţist în exerciţiul şi în legătură cu fapte executate în exerciţiul funcţiunii, faptă prev. şi ped. de art. 239 alin. 2 şi 5 din Cod penal.
In motivarea propunerii s-a arătat că, la data de 18.07.2010, în jurul orelor 01,15, inculpatul 1-a lovit cu o sticlă de bere în zona capului pe agentul U. C. din cadrul Postului de Poliţie Coţuşca, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pe raza satului Crasnaleuca, comuna Coţuşca, jud. Botoşani, cauzându-i leziuni vindecabile în 6-7 zile de îngrijiri medicale, conform concluziilor provizorii întocmite specialiştii din cadrul Serviciului de Medicină Legală Botoşani,
Parchetul a considerat că sunt întrunite în cauză cerinţele art. 148 lit. f din 1 de procedură penală deoarece fapta săvârşită de inculpat este sancţionată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe şi indicii temeinice că lăsarea sa libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând probele de la dosar, respectiv rezoluţia de începere a urmăririi le dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Darabani cu nr.386/P/ 2010 din 7.2010, orele 18,0 (f.l dosar Parchet), procesul-verbal de sesizare nr. 386/P/2010 18.07.2010 (f.2 dosar Parchet), adresa Poliţiei or. Darabani nr.699243/18.07.2010 , raportul agentului constatator U. C. – I. (f.5-6 dosar parchet),raportul agentului A. V.l din 18.07.2010 (f.7-8), procesul -verbal încheiat de agentul U. C. – I la data de 18.07.2010, ora 02,15 (f.9-11 dosar parchet), dovada de predare – primire din 18.07.2010 (f.12 dosar parchet) procesul – verbal de verificare a registrelor de sancţiuni contravenţionale din perioada 2008 – 2010 (f. 13 r parchet), declaraţia părţii vătămate U. C. – I (f.14 -17 dosar parchet), raportul din 17.07.2010 al agenţilor U. C. – I şi A. V. (fila 18 dosar Parchet), programul de patrulare de la Postul de Poliţia al comunei Coţuşca fila 19 dosar Parchet), declaraţiile martorilor L. F. A., R. A. şi A. V. (f.20 -26, 33-39 dosar Parchet), prima instanţă a constatat că fapta săvârşită de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art.239 alin.2 şi 5 Cod penal, iar pentru vindecarea leziunilor traumatice, agentul U. C. – I necesită 6-7 zile de îngrijiri medicale (Concluziile provizorii eliberate de Dr. I. V. de la S.M.L. Botoşani la ora 10,00 data 18.07.2010 – f. 40 dosar Parchet).
A mai reţinut prima instanţă că fapta săvârşită de inculpat este sancţionată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, prezintă pericol social, dar având în vedere că, în momentul săvârşirii faptei, era în stare avansată de ebrietate, că este persoană tânără (21 de ani), a apreciat că nu se impune arestarea preventivă a inculpatului şi a aplicat măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respingând propunerea de arestare preventivă.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Darabani, criticând-o pentru netemeinicie.
În motivarea recursului procurorul arată că prima instanţă în mod greşit s-a raportat în aprecierea oportunităţii măsurii arestării preventive doar la persoana inculpatului, nu şi la împrejurările concrete ale comiterii faptei şi la rezonanţa socială a acesteia.
Mai arată procurorul că în aprecierea pericolului social concret trebuie avute în vedere criterii diverse, precum datele privind persoana inculpatului, infracţiunea de săvârşirea căreia acesta este acuzat şi pericolul social al acesteia, dacă lăsarea în libertate a inculpatului ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare şi dacă aceasta ar crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate şi credinţa că justiţia nu acţionează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracţionale.
Raportat la aceste criterii, procurorul arată că probatoriul administrat în cauză denotă săvârşirea unor activităţi de violenţă asupra unui reprezentant al autorităţii, în prezenţa mai multor persoane de vârste tinere, aspecte care pot conduce la o reverberaţie şi rezonanţă socială negativă, cu afectarea întregului climat de siguranţă al comunităţii. Inculpatul poate fi apreciat ca prezentând un grad ridicat de pericol social şi prin prisma faptului că nu acceptă regulile convieţuirii sociale, ripostând agresiv faţă de poliţist deoarece acesta îl sancţionase contravenţional anterior. Nu pot fi ignorate nici tendinţa agresivă repetitiv-obsesivă de provocare a poliţistului şi posibilitatea producerii unor consecinţe mai grave ca urmare a lovirii cu o sticlă de bere în zona vitală a capului.
Verificând încheierea atacată, atât din perspectiva criticilor aduse de procuror, cât şi din oficiu potrivit art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, tribunalul constată că acestea sunt nefondate.
Probatoriul administrat în cauză oferă suficiente indicii privind săvârşirea de către inculpat a faptei prevăzute de art. 239 alin. 2 şi 5 Cod penal, fiind astfel îndeplinită condiţia prev. de art. 143 alin. 1 Cod penal.
În ce priveşte cerinţele art. 148 lit. f Cod procedură penală (care, în opinia procurorului, ar fi întrunite în speţă) se constată următoarele:
Fapta imputată inculpatului constă în lovirea agentului de poliţie U. C. – I cu o sticlă de bere în zona capului, cu consecinţa producerii unor leziuni vindecabile în 6-7 zile de îngrijiri medicale. Se observă că nici din punctul de vedere al incriminării, şi nici raportat la urmările produse, această faptă nu prezintă un grad ridicat de pericol social. Celelalte împrejurări în care s-a comis respectiva faptă nu sunt de natură să conducă la o altă concluzie, în condiţiile în care tendinţa „agresivă repetitiv-obsesivă” a inculpatului pare să fi fost determinată de teribilism accentuat de consumul de băuturi alcoolice şi nu există vreun indiciu că lovitura aplicată ar fi fost de o asemenea intensitate încât să producă consecinţe mai grave decât cele constatate în urma examinării medico-legale.
În ce priveşte persoana inculpatului, se constată acesta este în vârstă de 21 de ani şi nu prezintă antecedente penale. În lipsa unor asemenea antecedente ori a unor alte date privind un comportament antisocial repetat (din probatoriu reieşind că inculpatul a fost sancţionat contravenţional o singură dată), nu se poate reţine că inculpatul nu acceptă regulile convieţuirii sociale şi că ar încuraja prin atitudinea sa comiterea unor fapte asemănătoare. Din acest punct de vedere este de observat şi reacţia fermă a autorităţilor, care au procedat la imobilizarea inculpatului, reacţie care, de asemenea, a fost observată de persoanele de vârste tinere care, fără vreun motiv anume, s-ar fi simţit tentate să imite comportamentul inculpatului.
Faţă de cele expuse şi ţinând seama de faptul că nu există indicii că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului ori să se sustragă de la urmărirea penală, în mod corect prima instanţă a respins propunerea de arestare preventivă şi a aplicat dispoziţiile art. 145 Cod procedură penală.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va fi respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Darabani, menţinându-se încheierea atacată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală şi ţinând seama că inculpatul a fost asistat de apărător angajat,
3
