Arestarea preventiva a inculpatului trebuie sa fie necesara pentru interesul bunei desfasurari a procesului penal, conditie prevazuta de dispozitiile art. 136 Cod procedura penala. Pentru a garanta libertatea persoanei, organele judiciare au obligatia sa stabileasca în ce masura exista un just echilibru între gravitatea infractiunii de care este suspectat ca ar fi savârsit-o inculpatul si scopul urmarit prin dispunerea acesteia.
Chiar daca planeaza indicii serioase cu privire la comiterea faptei penale de catre inculpati, tribunalul a considerat ca procesul penal poate continua cu inculpatii în stare de libertate si ca nu exista riscul de a obstructiona desfasurarea anchetei, având în vedere natura infractiunii retinute în sarcina acestora dar si pozitia sincera adoptata pe parcursul urmaririi penale.
Prin încheierea penala nr.35 din 9 mai 2011 a Judecatoriei Dragomiresti, în baza art. 1491 Cod procedura penala raportat art. 148 lit. f Cod procedura penala s-a dispus arestarea preventiva a inculpatilor V.I.D. si C.S. pe o durata de câte 29 zile, începând cu data de 9 mai 2011 si pâna la data de 6 iunie 2011 inclusiv si s-au emis mandatele de arestare preventiva nr. 1/U/9.05.2011, respectiv 2/U/9.05.2011.
Pentru a dispune în acest sens prima instanta a retinut ca prin rezolutia din 09.05.2011 a organului de cercetare penala din cadrul Politiei Salistea de Sus s-a dispus începerea urmaririi penale fata inculpati pentru savârsirea infractiunilor de furt calificat în forma continuata si în concurs real, fapte prev. si ped. art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g si i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si cu aplicarea art.33 lit.a C.pen., rezolutia fiind confirmata de Parchetul de pe lânga Judecatoria Dragomiresti.
Prin ordonanta din 09.05.2011 s-a pus în miscare actiunea penala fata de aceeasi inculpati, retinându-se ca exista indicii temeinice ca acestia au savârsit infractiunile de furt calificat în forma continuata si în concurs real prev. si ped. art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g si i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si cu aplicarea art.33 lit.a C.pen., iar prin ordonantele din 09.05.2011 s-a dispus retinerea inculpatilor C.S. pe durata de 24 ore.
Instanta de fond a retinut în fapt ca, inculpatii V.I.D. si C.S., în perioada august 2010 – mai 2011 au intrat în mod repetat pe timp de noapte si prin folosirea unei chei potrivite, în imobilul situat în locul „În Statie” de pe raza localitatii Salistea de Sus, imobil apartinând S.C. „SAM PATRU POP”SRL, si au sustras tigari, bauturi alcoolice si nealcoolice, alimente si diverse sume de bani, cauzând un prejudiciu de 22.000 lei si respectiv de 18.000 lei.
Prima instanta a constatat ca sunt întrunite conditiile prev. de art.1491 C.pr.pen. precum si cele prevazute de art.143 C.pr.pen. si exista unul din cazurile prev.de art.148, cel de la lit.f, în sensul ca în cauza sunt mai mult decât indicii temeinice ca inculpatii au savârsit infractiunile de furt calificat în forma continuata si în concurs real prev. si ped. art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g si i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si cu aplicarea art.33 lit.a C.pen. S-a avut în vedere recunoasterea inculpatilor facuta în cursul urmaririi penale precum si sustinerile partii vatamate si ale martorilor.
Faptele retinute în sarcina inculpatilor sunt pedepsite de lege cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani închisoare, deci pedepsele prevazute de lege pentru faptele retinute sunt mai mari de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publica, ce ar rezulta din lasarea în libertate a inculpatilor, rezulta din modalitatea în care au fost savârsite faptele de furt, precum si din gradul ridicat de periculozitate al inculpatilor.
Prima instanta a constatat ca, inculpatului V.I.D., prin sentintele penala nr.256/2005, nr. 277/2005 nr.258/2005, pronuntate de Judecatoria Dragomiresti i-a fost aplicata masura libertatii supravegheate pe un an de zile pentru furt calificat; prin sentinta penala nr.4932006 pronuntata în dosarul nr.1091/2006 al Judecatoriei Dragomiresti, i-a fost aplicata masura internarii într-un centru de reeducare pentru tentativa de furt calificat, iar prin Ordonanta nr.283/P/2006 din 25.06.2010 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Dragomiresti s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala pentru infractiunea prevenita de art.208, 209 alin.1 lit.a, g, i C.pen. si s-a dispus aplicarea sanctiunii administrative de 50 lei.
Inculpatul C.S., potrivit fisei de cazier nu poseda antecedente penale, însa, apreciat instanta, pericolul concret pentru ordinea publica, ce ar rezulta din lasarea în libertate a inculpatului, rezulta din modalitatea în care au fost savârsite faptele de furt. Asa cum reiese din actele întocmite în cursul urmaririi penale, inclusiv din declaratia inculpatului data în aceasta faza în baza aceleiasi rezolutii infractionale a patruns de aproximativ 60-70 ori în perioada retinuta, în incinta societatii comerciale pentru a sustrage bunurile. Chiar daca de la momentul prinderii lui în flagrant în luna aprilie 2011 si pâna în prezent nu a mai savârsit fapte penale, nu exista nici o garantie ca acesta nu va mai savârsi asemenea fapte în viitor, având în vedere tocmai modalitatea de operare a inculpatului.
Instanta a apreciat ca sentimentul de insecuritate pe care comiterea unor asemenea fapte îl genereaza în rândul societatii, precum si lasarea în libertate a inculpatilor ar reprezenta o încurajare a savârsirii unor fapte de aceleasi gen în lipsa unor reactii prompte a autoritatilor, ceea ce justifica privarea acestora de libertate. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca prin gravitatea faptelor si reactia publicului la savârsirea lor anumite infractiuni pot sa succinte o tulburare sociala de natura sa justifice o detentie provizorie, cel putin pentru a perioada de timp.
Acest element nu ar putea fi apreciat ca pertinent si suficient decât daca se bazeaza pe fapte de natura sa arate ca eliberarea detinutului ar tulbura în mod real ordinea publica, astfel ca detentia ramâne legitima daca aceasta ordine este efectiv amenintata.
Tinând seama de împrejurarile cauzei, de cercetarile care urmeaza a fi efectuate, precum si de natura infractiunilor retinute si de datele ce caracterizeaza persoanele inculpatilor, instanta a apreciat ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive.
Prin încheierea penala nr. 137/R din 13 mai 2011, Tribunalul Maramures, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedura penala a admis recursurile declarate de inculpatii V.I.D. si C.S., pe care a casat-o integral si, rejudecând cauza a respins propunerea de arestare preventiva formulata de Parchetul de pe lânga Judecatoria Dragomiresti.
A dispus totodata revocarea arestarii preventive si punerea de îndata în libertate a inculpatilor de sub puterea mandatelor de arestare preventiva nr. 1/U/9.05.2011 si respectiv 2/U/9.05.2011 emise de Judecatoria Dragomiresti, daca nu sunt arestati în alta cauza.
În considerentele deciziei, tribunalul a retinut ca inculpatii V.I.D. si C.S. au fost arestati preventiv de catre prima instanta pentru comiterea infractiunii de furt calificat în forma continuata si în concurs real prev. si ped. art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g si i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si cu aplicarea art.33 lit.a C.pen., retinându-se ca în perioada august 2010 – mai 2011 inculpatii V.I.D. si C.S. au intrat în mod repetat pe timp de noapte si prin folosirea unei chei potrivite, în imobilul situat în locul „În Statie” de pe raza localitatii Salistea de Sus, imobil apartinând S.C. „SAM PATRU POP”SRL, si au sustras tigari, bauturi alcoolice si nealcoolice, alimente si diverse sume de bani, cauzând un prejudiciu de 22.000 lei si respectiv de 18.000 lei.
Inculpatii au recunoscut comiterea acestor fapte, recunoastere care prin raportare la împrejurarile ce rezulta din actele si lucrarile dosarului, justifica aprecierea ca în cauza exista indicii temeinice cu privire la comiterea faptelor prevazute de legea penala de catre acestia.
Potrivit dispozitiilor art. 1491 Cod procedura penala, luarea masurii arestarii preventive este conditionata, de comiterea unei fapte penale si de existenta vreunuia dintre cazurile prev. de art. 148 Cod procedura penala.
Pe lânga aceste conditii trebuie avut în vedere ca ingerinta în dreptul la libertatea persoanei nu trebuie sa fie arbitrara, ci proportionala cu gravitatea acuzatiei penale formulate împotriva inculpatului si cu scopul urmarit prin dispunerea masurii.
Asadar, arestarea preventiva a inculpatului trebuie sa fie necesara pentru interesul bunei desfasurari a procesului penal, potrivit dispozitiilor art. 136 C.pr.penala, fata de caracterul de exceptie al masurii arestarii. De asemenea, cerinta proportionalitatii decurge din cea a necesitatii si presupune, în scopul garantarii libertatii persoanei, existenta unui just echilibru între gravitatea infractiunii pe care este suspectat a fi savârsit-o inculpatul si scopul urmarit prin dispunerea acesteia.
Chiar daca planeaza indicii serioase cu privire la comiterea faptei penale de catre inculpati, având în vedere natura infractiunii retinute în sarcina inculpatilor, împrejurarile în care inculpatii s-au antrenat în incident, tribunalul constata, prin raportare si la criteriile mai sus mentionate, ca masura arestarii preventive a inculpatilor nu este justificata în cauza. Se are în vedere ca inculpatii în declaratiile date au recunoscut fapta si ca nu exista riscul de a obstructiona desfasurarea anchetei penale, procesul penal putând continua cu inculpatii în stare de libertate.
Întrucât starea de arest este una de exceptie, ea putând fi luata doar în cazuri exceptionale, tinând seama de datele concrete ale cauzei si observând ca nu exista probe din care sa se poata retine o stare de primejdie ce ar putea fi creata de inculpati, având în vedere atitudinea subiectiva a acestora fata de fapta, tribunalul constata ca masura arestarii preventive nu se justifica în cauza
