Faptul că, din motive obiective procurorii nu au fost în măsură să finalizeze urmărirea penală, nu constituie o cauză care să conducă la cercetarea în libertate a inculpaţilor având în vedere că prelungirea duratei stării de arest preventiv s-a solicitat în scopul asigurării unei bune desfăşurări a procesului penal, cercetarea penală nesuferind sincope, dovadă în acest sens fiind, printre altele, activităţile desfăşurate ulterior ultimei prelungiri
Încheierea din 20.09.2010 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în dosarul nr. 1183/44/2010
Speţă comentată de dna judecător Miţa Mârza
Prin încheierea de şedinţă din 29.05.2010, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 732/121/2008, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2186/04.06.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii P.N., I.M., I.G.N., D.T., T.V.
Dispunând arestarea preventivă instanţa a constatat a fi îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 143 şi art. 148 lit. f Cod procedură penală şi a apreciat totodată, raportat la criteriile instituite de art. 136 al. 8 Cod procedură penală, că măsura arestării preventive este singura dintre cele arătate de art. 136 al. 1 Cod procedură penală care poate asigura buna desfăşurare a procesului penal.
Măsura arestării preventive luată faţă de cei 5 inculpaţi a fost prelungită succesiv prin încheierile de şedinţă din 24.06.2010 (dos.nr.5996/121/2010), 22.07.2010 (dos.nr.972/44/2010) şi 16.08.2010 (dos.nr.1067/44/2010) ale Curţii de Apel Galaţi
Prin referatul nr. 312/D/P/2009 din 16.09.2010 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Galaţi a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive luată faţă de inculpaţii P.N., I.M., I.G.N., D.T. şi T.V., pentru încă 30 de zile.
În motivarea propunerii s-a arătat că prelungirea este necesară întrucât cercetarea penală nu a putut fi finalizată, urmând a fi efectuate următoarele activităţi :
– identificarea, punerea sub învinuire şi audierea celorlalte persoane implicate în activitatea infracţională, din datele de anchetă rezultând până la acest moment că mai sunt de audiate în calitate de învinuiţi aproximativ 20 de persoane;
– audierea în calitate de martori a aproximativ 25 de persoane ce au cunoştinţă de aspecte legate de activitatea infracţională;
– faţă de probele administrate în cauză se impune extinderea cercetărilor pentru alte acte materiale din cadrul infracţiunii continuate de furt calificat în comiterea cărora au fost implicaţi membrii grupului infracţional;
– reaudierea inculpaţilor şi învinuiţilor după finalizarea cercetărilor,
– reanalizarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina acestora în raport de ansamblul materialului probator şi efectuarea prezentării materialului de urmărire penală;
– întocmirea rechizitoriului, verificarea acestuia de către procurorul ierarhic superior şi sesizarea în termen legal a instanţei de judecată.
Întrucât în cauză temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au încetat să subziste şi nici nu s-au modificat, în baza dispoziţiilor art.156 alin.1 şi 5 Cod procedură penală s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive pentru fiecare inculpat pe o durată de încă 30 zile, respectiv de la data de 24.09.2010 până la data de 23.10.2010.
La rândul lor inculpaţii s-au opus prelungirii măsurii preventive solicitând înlocuirea acesteia cu o măsură preventivă mai blândă, invocând motivele arătate în mod detaliat în partea introductivă a prezentei încheieri.
Potrivit dispoziţiilor art.155 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanţă poate fi prelungită în cursul urmăririi penale dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Existenţa indiciilor din care rezultă bănuiala plauzibilă că inculpaţii au săvârşit faptele reţinute în sarcina lor, a fost analizată în concret la luarea efectivă a măsurii preventive, temeiurile avute in vedere subzistând şi în prezent, neimpunându-se deci revocarea ori înlocuirea acestei măsuri pe considerentul că lăsarea în libertate inculpaţii nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, ori că, raportat la probatoriile administrate până la acest moment, s-ar impune aplicarea dispoziţiilor art.139 Cod procedură penală, atât timp cât existenţa unor motive verosimile cu privire la săvârşirea faptelor nu a fost pusă la îndoială până în prezent.
Definind sintagma „motive verosimile”, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (cauza Fox, Cambell şi Hartley contra Marii Britanii – hotărârea din 30.08.1990) că acestea se bazează pe fapte care trebuie să fie nu doar sincere şi autentice, ci ele trebuie să poată convinge un observator independent că persoana faţă de care s-a luat măsura este posibil să fi comis respectiva infracţiune.
Cum posibilitatea ca inculpaţii să fi săvârşit faptele penale în discuţie nu a fost exclusă, nici măcar pusă la îndoială, rămâne de analizat dacă acestea (chiar dacă nu sunt comise prin violenţă), sau persoana făptuitorilor, prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Prin definiţie, conform jurisprudenţei în materie, pericolul concret pentru ordinea publică este înţeles ca o „reacţie colectivă faţă de infracţiunea săvârşită care, prin rezonanţa ei, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere şi insecuritate socială, stimulează temerea că justiţia nu acţionează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracţionale de accentuat pericol social şi poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare”.
Datele care caracterizează persoana inculpaţilor (necunoscuţi cu antecedente penale, cu un grad de instrucţie mediu, fiind absolvenţi a 10 – 12 clase, căsătoriţi – cu excepţia inculpatului I.M., având asigurat un loc de muncă cu excepţia inculpaţilor I.G.N. şi I.M.) ar putea conduce la concluzia că lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică şi că deci ar putea fi cercetaţi în stare de libertate.
Dar, datele care caracterizează faptele reţinute în sarcina fiecăruia, astfel cum vor fi expuse mai jos, pun în evidenţă aspecte concrete care demonstrează că lăsarea în libertate a inculpaţilor creează o stare de pericol, ordinea publică fiind periclitată şi prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane, în lipsa unor reacţii ferme faţă de cei bănuiţi ca autori, complici ori instigatori ai unor astfel de fapte, pericolul regăsindu-se în însăşi natura şi gravitatea faptelor sancţionate de legiuitor cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
1. Astfel, în sarcina inculpatului P.N. s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat şi furt calificat cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 şi de art. 208 al. 1 – 209 alin. 1 lit. a şi g şi al. 4 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că începând cu anul 2008 a constituit împreună cu alte persoane un grup infracţional organizat în vederea obţinerii de importante beneficii materiale din sustragerea de produse siderurgice. În acest scop în perioada iunie 2008 – aprilie 2010, prin 9 acţiuni repetate desfăşurate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu membrii grupului, a participat ori a instigat alte persoane la sustragerea de produse siderurgice din incinta părţii vătămate SC A M SA Galaţi, inclusiv pe timp de noapte, în valoare totală de 643.320,50 lei.
2. În sarcina inculpatului I.M. s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat şi instigare la furt calificat cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 şi de art. 25 Cod penal raportat la art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a şi g şi alin. 4 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că începând cu anul 2008 a constituit împreună cu alte persoane un grup infracţional organizat în vederea obţinerii de importante beneficii materiale din sustragerea de produse siderurgice scop în care în perioada iunie 2008 – septembrie 2009, prin 7 acţiuni repetate desfăşurate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu membrii grupului, a instigat alte persoane ori a ajutat, prin asigurarea accesului, a pazei ori a transportului şi a îngreunării cercetărilor, la sustragerea pe timp de noapte de produse siderurgice în valoare de 634.564,20 lei din incinta părţii vătămate SC A M SA Galaţi.
3. În sarcina inculpatului I.G.N. s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat şi instigare la furt calificat cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 şi de art. 25 Cod penal raportat la art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a şi g şi alin. 4 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că începând cu anul 2008 a constituit împreună cu alte persoane un grup infracţional organizat în vederea obţinerii de importante beneficii materiale din sustragerea de produse siderurgice scop în care în perioada iunie 2008 – septembrie 2009, prin 7 acţiuni repetate desfăşurate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu membrii grupului, a instigat alte persoane ori a ajutat, prin asigurarea accesului, a pazei ori a transportului şi a îngreunării cercetărilor, la sustragerea pe timp de noapte de produse siderurgice în valoare de 634.564,20 lei, din incinta părţii vătămate SC A M SA Galaţi.
4. În sarcina inculpatului D.T. s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat şi instigare la furt calificat cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 şi de art. 25 Cod penal raportat la art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a şi alin. 4 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că începând cu anul 2008 a constituit împreună cu alte persoane un grup infracţional organizat în vederea obţinerii de importante beneficii materiale din sustragerea de produse siderurgice scop în care în perioada iunie 2008 – septembrie 2009, prin 4 acţiuni repetate desfăşurate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu membrii grupului, a instigat alte persoane ori a ajutat, prin asigurarea accesului, a pazei ori a transportului şi a îngreunării cercetărilor, la sustragerea de produse siderurgice în valoare de 442.665,83 lei, din incinta părţii vătămate SC A M SA Galaţi, pe timp de noapte, membrii grupului cauzând un prejudiciul de 643.320,50 lei.
5. În sarcina inculpatului T.V. s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat şi furt calificat în formă continuată, prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 şi de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că începând cu anul 2009 a aderat la un grup infracţional organizat constituit de către alte persoane în vederea obţinerii de importante beneficii materiale din sustragerea de produse siderurgice şi în perioada septembrie 2009 – aprilie 2010, prin 3 acţiuni repetate desfăşurate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu membrii grupului, a participat ori a ajutat, prin asigurarea transportului la sustragerea de produse siderurgice în valoare totală de 76.453,66 lei, din incinta părţii vătămate SC A M SA Galaţi, membrii grupului cauzând un prejudiciul de 643.320,50 lei.
Mijloacele de probă care conturează infracţiunile menţionate sunt următoarele:
– declaraţiile învinuiţilor C.G.(fila 228 şi urm. vol. I) şi M.C. (filele 27-29 vol. XVI), din care rezultă implicarea inculpatului D.T. zis T. în sustragerea a 53,2 tone tablă la data de 30.06.2008;
– procesul-verbal de depistare întocmit la data de 18.02.2009 (fila 7 şi urm. vol. IV), procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpaţii P.N. şi I.M. în perioada 16.02 – 20.02.2009 (filele 204-217 vol. IV şi filele 2-41 vol. VI) din care rezultă implicarea inculpaţilor P.N. şi I.M. în sustragerea a cinci rulouri de tablă în greutate de 34,9 tone în dimineaţa zilei de 17.02.2009; în acelaşi sens este şi declaraţia învinuitului C.G.N. (filele 18-22 vol. XVI);
– procesul-verbal de depistare a inculpaţilor P.N. şi T.V. la data de 09.09.2009 în timp ce încercau să iasă de pe platforma A M Galaţi cu un autotren încărcat cu 19 tone piese inox (fila 11 şi urm. vol. VIII), declaraţii martori S.C. şi B.D.T. (filele 53-56 vol. VIII); procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul P.N. cu inculpatul I.M. perioada 08-09.09.2009 privind pregătirea sustragerii pieselor mai sus arătate (filele 27-46 vol. XIV); procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpaţii T.V., I.G.N. între ei ori cu alte persoane din care rezultă implicarea celor doi inculpaţi în sustragerea din 09.09.2009 (filele 20-151 vol. X); în acelaşi sens sunt şi declaraţiile învinuitului V.M. (filele 36-42 vol. XVI);
– procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul P.N. cu învinuitul O.C. şi cu martora M.C. (filele 10-32 vol. IX) din care rezultă implicarea inculpatului P.N. în sustragerea alături de O.C. a 15 rulmenţi industriali în ziua de 04.06.2009; în acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorei M.C. (filele 10-14 vol. XIV) şi ale inculpatului M.M. (filele 122-130 vol. XIV);
– procesul-verbal de depistare întocmit la data de 7.07.2009 (filele 12-14 vol. XI) şi declaraţiile martorilor H.I. şi S.D. (filele 37-40 vol. XI) din care rezultă implicarea inculpatului P.N. în sustragerea cantităţii de 13,4 tone zinc la data de 7.07.2009; în sensul implicării în această sustragerea inculpatului P.N. dar şi a inculpatului I.M. sunt şi procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de cei doi inculpaţi cu ei ori cu alte persoane (filele 2-94 vol. XIII);
– procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpaţii P.N., T.V., D.T. între ei ori cu alte persoane din care rezultă implicarea inculpaţilor în sustragerea a două rulouri de şufă din oţel în ziua de 28.01.2010 (filele 50-143 vol. XIV);
– declaraţia martorului N.M. (filele 2-7 vol. XVI) din care rezultă implicarea inculpatului D.T. în sustragerea în luna iunie 2008 a unor profile „U” şi foi de tablă de pe platforma A M; contureze acuzaţiile aduse inculpaţilor, probe care prin multitudinea şi soliditatea lor vin să formeze convingerea că persoanele acuzate de comiterea unor astfel de fapte grave, date fiind caracterul organizat, valoarea mare a prejudiciului şi forma continuată de săvârşire, sunt persoane care prezintă un real pericol social, faţă de care se justifică luarea celei mai aspre dintre măsurile preventive.
Toate aceste mijloace de probă conturează activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpaţilor, formând convingerea instanţei că persoanele acuzate de comiterea unor astfel de fapte grave, dat fiind caracterul organizat, valoarea mare a prejudiciului şi forma continuată de săvârşire, sunt persoane care prezintă un real pericol pentru ordinea publică.
În acest context, Curtea constată că prelungirea măsurii arestării preventive solicitată de Parchet este pe deplin justificată, temeiurile care au determinat arestarea iniţială subzistând, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală în referire la art.143 Cod procedură penală şi art.136 Cod procedură penală, în sensul că privarea de libertate se impune pentru buna desfăşurare a procesului, inculpaţii au fost ascultaţi (când nu s-au prevalat de prevederile art. 70 Cod procedură penală) în prezenţa apărătorilor lor, există probe temeinice de natură a crea presupunerea că inculpaţii ar fi comis faptele penale reţinute în sarcina lor, fapte care sunt sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, nefiind nicicum îndeplinite condiţiile prevăzute de art.139 cpp privind revocarea sau înlocuirea măsurii preventive.
De asemenea, analizând măsura preventivă din perspectiva art.5 paragr.1 lit.c din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a fost reflectată în jurisprudenţa CEDO, Curtea apreciază că protejarea libertăţii individuale împotriva ingerinţelor arbitrare ale autorităţilor nu trebuie să stânjenească eforturile instanţelor în administrarea probelor şi desfăşurarea în bune condiţii a procesului (cauza Tomasi împotriva Franţei), astfel că, administrarea unor probe noi şi efectuarea altor activităţi (astfel cum au fost arătate de procuror) în vederea finalizării urmăririi penale, impun privarea de libertate în continuare a inculpaţilor.
Pentru toate aceste considerente constatând că propunerea Parchetului este întemeiată, instanţa a admis-o, şi în baza art.155 Cod procedură penală a dispus prelungirea durata arestării preventive pentru fiecare dintre inculpaţii P.N., I.M., I.G.N., D.T. şi T.V. pentru încă 30 de zile, cu începere de la data de 24.09.2010 şi până la data de 23.10.2010, inclusiv.
Faptul că, din motive obiective procurorii nu au fost în măsură să finalizeze urmărirea penală, nu constituie o cauză care să conducă la cercetarea în libertate a inculpaţilor având în vedere că prelungirea duratei stării de arest preventiv s-a solicitat în scopul asigurării unei bune desfăşurări a procesului penal, cercetarea penală nesuferind sincope, dovadă în acest sens fiind, printre altele, următoarele activităţi desfăşurate ulterior ultimei prelungiri:
– au fost puşi sub învinuire şi audiaţi în calitate de învinuiţi, numiţii: C. V., R.A., G.N., N.M., C.M., O.L., M.M.M., M.G., O.C., N.T., S.L. şi M.V.;
– au fost identificate şi audiate în calitate de martori, următoarele persoane: F.R., C.I., S.P.C., R.I., M.I., M.L., T.T., M.V., P.C., D.M., M.T.C., H. I., Ş.M.C., L.D., G.L. şi M.T., declaraţiile acestora confirmând faptele reţinute în sarcina inculpaţilor.
Împrejurarea că împotriva altor persoane puse sub învinuire nu s-a luat vreo măsură preventivă, nu constituie motiv de cercetare în libertate a inculpaţilor, organul de urmărire penală fiind singurul care, în condiţiile art.138 Cod procedură penală apreciază dacă se impune sau nu luarea măsurilor prevăzute de art.136 alin.1 lit.b şi c Cod procedură penală sau solicită judecătorului luarea măsurii prevăzută de art.136 alin.1 lit d Cod procedură penală.
Curte a constatat că încadrarea juridică a faptei de furt calificat în formă continuată reţinută în sarcina inculpatului T.V. este cea prevăzută de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, reţinerea şi a alineatului 4 al art.209 Cod penal în partea finală a referatului întocmit de DIICOT – Biroul Teritorial Galaţi făcându-se din eroare, chestiune care a fost clarificată prin susţinerea orală a procurorului de şedinţă.
În ceea ce priveşte cererile formulate de inculpaţi, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 139 alin. 1 din Codul de procedură penală, măsura preventivă luată se înlocuieşte cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
În speţă, aşa cum s-a arătat mai sus, temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, situaţie în care cererile de înlocuire a măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara au fost considerate ca neîntemeiate şi au fost respinse ca atare.
