Prin încheierea penala nr. 1 din 6 ianuarie 2012 Judecatoria Viseu de Sus, în baza art.149 1 si urmatoarele cod procedura penala, a respins ca neîntemeiata propunerea Parchetului de pe lânga Judecatoria Viseu de Sus privind arestarea preventiva a inculpatilor D.D. pentru savârsirea infractiunilor prev. si ped. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 – rep., (2 fapte), cu aplic. art. 33 lit.a si art. 37 lit.b c.p. si G.D. pentru savârsirea infractiunii prev. si ped. de art. 239 alin.3 si 5 si art. 264 alin.1 c.p., cu aplic. art. 33 lit.a c.p.
Pentru a hotarî în acest sens prima instanta a retinut ca prin rezolutia din data de 04.01.2012, ora 10:10, s-a început urmarirea penala împotriva învinuitului G.D. pentru savârsirea infractiunilor de ,,ultraj”, ,,sfidarea organelor judiciare” si ,,favorizarea infractorului”, fapte prev. si ped. de art.239 alin.3 si 5, art.2721 si art.264 alin.1 toate din c.p., cu aplicarea art.33 lit.a din c.p.
Prin rezolutia din data de 04.01.2012 din dosarul penal nr.2/P/2012, ora 10:00, s-a început urmarirea penala împotriva învinuitului D.D. pentru savârsirea infractiunii prev. si ped. art. 86 alin.1 din O.U.G.195/2002 rep., cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b din c.p. iar prin ordonanta din 04.01.2012, ora 16:00, s-a dispus extinderea cercetarilor si începerea urmaririi penale împotriva sa pentru savârsirea infractiunii prev. si ped. art. 85 alin.1 din O.U.G.195/2002 rep. cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b din c.p., ambele cu aplicarea art.33 lit.b din c.p. retinându-se ca în data de 03.01.2012, ora 20:19, lucratorii de politie din cadrul Politiei Orasului Borsa, aflati în exercitarea atributiilor de serviciu, au procedat la efectuarea semnalelor regulamentare pentru oprirea autovehiculului marca “Nissan Patrol”, de culoare rosu, care nu avea montate placute cu numerele de înmatriculare si care se deplasa pe str. Victoriei din Borsa. Conducatorul auto nu s-a supus semnalelor de oprire, a continuat deplasarea cu viteza sporita pe str. Victoriei, str.22 Decembrie, str. Unirii, si a oprit pe str. Luceafarului, pe un segment de drum în rampa cu o declivitate mare.
Conducatorul auto a fost identificat în persoana inculpatului D.D. care, din verificarile efectuate, s-a constatat ca nu este detinator de permis de conducere emis de autoritatile nationale, aspect cunoscut de lucratorii de politie care l-au depistat. Datorita refuzului de a furniza datele de identificare, a atitudinii recalcitrante si a încercarii de a se sustrage de la control, inculpatul D.D. a fost încatusat de organele de politie.
Comportamentul inculpatului a fost surprins si înregistrat video cu aparatura “radar” care era în functiune în acel moment.
În apropiere de locul unde a fost depistat D.D., a aparut un autovehicul de teren marca “Toyota Land Cruiser”, cu numere de înmatriculare specifice Germaniei (LBXJ 4565), din care a coborât inculpatul G.D., respectiv din partea dreapta-fata, i-a adresat cuvinte insultatoare agentului de politie Simon Marian, iar în momentele ulterioare l-a lovit pe acesta cu pumnul stâng în umarul drept, cauzandu –i leziuni vindecabile in 22-25 zile,ingrijiri medicale actiune observata din apropiere de agentul de politie Ivascu Teofil-Catalin.
Comportamentul agresiv al inculpatului G.D. a continuat, în sensul ca a început sa-l traga pe inculpatul D.D. din mâinile politistilor, desi acesta avea catuse aplicate la mâini în pozitia “la spate”, facilitând în acest sens scaparea acestuia.
Cei doi inculpati au fugit pe str. Luceafarului, iar apoi pe un teren în panta acoperit cu vegetatie forestiera si nu au putut fi prinsi de organele de politie desi la fata locului cei doi agenti au solicitat sprijin prin dispeceratul unitatii.
Analizând propunerea formulata în raport cu actele dosarului de urmarire penala, instanta de fond a retinut ca la baza propunerii de arestare preventiva au stat dispozitiile articolului 148 alin 1 litera, a d si f din codul de procedura penala.
A constatat ca in ceea ce priveste cazul de la lit. a retine ca inculpatul D.D,nu a fugit ori s-a ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata, pentru ca desi initial a încercat sa nu poata fi identificat, conducând intr-un loc izolat, la venirea agentilor de politie nu a parasit autoturismul si la solicitarea lor de a-l însoti, a facut acest lucru si ca daca ar fi intentional sa se sustraga de la urmarire evident ca o putea face dupa ce a oprit masina, putând sa dispara in noapte, fara a putea fi identificat.
In ceea ce priveste cazul de la lit. d din art. 148 cod procedura penala inculpatul a savârsit o noua infractiune concurenta, insa nu apare conditia complimentara ca arestarea sa fie in interesul urmarii penale, fapt fiind deja pe deplin dovedita si recunoscuta.
In ceea ce priveste conditia prevazuta de art. 148 lit. f cod procedura penala, respectiv savârsirea unei infractiuni pedepsibila cu o pedeapsa mai mare de 4 ani si ca ar exista probe ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica instanta constata ca acest temei presupune îndeplinirea cumulativa a celor doua conditii: savârsirea unei infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau închisoare mai mare de 4 ani si sa existe probe ca lasarea în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
Instanta de fond a constatat ca prima dintre aceste conditii este realizata, fapta presupus a fi savârsita de catre inculpat fiind o infractiune pedepsita de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, limitele speciale fiind în cazul de fata 1- 4 ani, respectiv 1-5 ani.
În acest sens instanta a retinut ca pericolul social al faptei deriva din împrejurarile savârsirii acesteia si nu din încadrarea juridica data faptei în actul de sesizare, încadrarea juridica a faptei fiind stabilita cu autoritate de lucru judecat doar prin hotarârea definitiva a instantei de judecata.
In consecinta, instanta de fond a constatat, din probele administrate pâna în acest moment procesual, ca fapta nu a are un impact major asupra societatii si ca nu se poate vorbi de un pericol social real,major si concret si ca lasarea în liberate a inculpatilor nu prezinta pericol pentru ordinea publica si a apreciat ca desi acestia au mai comis fapte de natura penale acestea nu au fost de o gravitate mare, respectiv fapte de furt si infractiuni la legea circulatiei, pedepsele la care au fost condamnati fiind executate.
In ceea ce-l priveste pe inculpatul G.D. , instanta de fond a considerat neîndeplinita conditia prevazuta de art.143 cod procedura penala, respectiv inexistenta probelor sau indiciilor temeinice ca acesta a savârsit fapta penala. Prezenta acestuia inculpat la locul incidentului este arata doar de cei doi agenti care au constatat fapta coinculpatului si de alti agenti fie prin cunostinte directe fie din spusele celorlalti si nu se coroboreaza cu nici o alta proba. Dimpotriva, martorii audiati in cauza Timis Marian si Stetcu Gavrila, rezulta ca la incident a participat fratele inculpatului, respectiv martorul Grec Victor situatie care este confirmata si de martora Timis Maria, care a vazut personal de la cca 2 m alergând un tânar urmarit de doi politisti, ori in actul de sesizare a instantei se retine ca cei doi coinculpati au fugit împreuna, mai mult inculpatul a administrat dovezi din care rezulta ca era in alta parte ( la hotel) si avea alte preocupari.
Pentru considerentele aratate anterior prima instanta a respins propunerea Parchetului de pe lânga Judecatoria Viseu de Sus.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lânga Judecatoria Viseu de Sus,care a solicitat casarea încheierii instantei de fond pe motiv ca aceasta este netemeinica în primul rând pentru ca desi s-a retinut în mod corect si obiectiv starea de fapt pâna la un moment dat, ulterior a dat prioritate variantei construite de inculpati, ignorând celelalte probe administrate. Instanta de fond, se mai arata în recursul procurorului, a concluzionat gresit ca agentii de politie nu au actionat în mod justificat când au folosit forta si au procedat la încatusarea inculpatului D.D., acesta nefiind într-o situatie care sa impuna o asemenea procedura si nici nu a analizat mare parte a materialului probator, respectiv declaratiile partilor vatamate, a martorilor care au vazute aceste aspecte relevante ale starii de fapt, percepute în mod direct si detaliat care se coroboreaza cu procesul verbal de cercetare si constatare la fata locului, sens în care solicita arestarea preventiva a celor doi inculpati.
Procedând la judecarea recursului în baza motivelor invocate dar si din oficiu, tribunalul a constatat urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 1491 C.pr.penala, daca sunt întrunite conditiile prev. de art.143 din C.pr.penala si exista vreunul din cazurile prev. de art. 148 C.pr.penala, când se considera ca în interesul urmaririi penale este necesara arestarea inculpatului, judecatorul dispune arestarea preventiva a acestuia aratând temeiurile care justifica luarea acestei masuri.
Probele aflate la dosar îndreptatesc instanta sa aprecieze ca în cauza exista indicii temeinice chiar si în cazul inculpatului G.D. care a negat participarea la actiunile descrise de organul de urmarire penala, ca inculpatii au comis infractiunile descrise, în sensul ca la data de 3 ianuarie 2012, ora 20,20, lucratorii de politie din cadrul Politiei orasului Borsa în exercitarea atributiilor de serviciu au procedat la efectuarea semnalelor regulamentare pentru oprirea autovehiculului Nissan Patrol de culoare rosie care nu avea montate placute cu numere de înmatriculare si circula pe strada Victoriei din acelasi oras. Conducatorul auto identificat ulterior în persoana inculpatului D.D. nu s-a supus semnalelor de oprire si a continuat deplasarea cu o viteza cu mult peste 100 km/ora si a oprit, desi urmarit, abia dupa aproximativ patru kilometri pe un segment de drum în rampa. Datorita refuzului de a furniza date de identificare si atitudinii recalcitrante, inculpatul D.D. care era cunoscut ca nu detine permis de conducere, a fost încatusat de organele de politie. La scurt timp dupa efectuarea acestei proceduri a aparut un autovehicul de teren cu numere de înmatriculare germane din care a coborât din partea dreapta fata inculpatul G.D., a început sa-i adreseze cuvinte insultatoare agentului de politie Simon Marian, lovindu-l. Conform certificatului medico-legal agentul de politie Simon Marian a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 22-25 zile de îngrijiri medicale. Dupa lovirea agentului de politie inculpatul G.D. a început sa-l traga din mâinile politistilor pe inculpatul D.D. desi avea aplicate catuse pe mâini, reusind sa-i asigure scaparea. Inculpatii au fugit pe strada Luceafarului iar apoi pe un teren în panta acoperit cu vegetatie forestiera, astfel ca nu au reusit sa fie prinsi desi la fata locului au ajuns si ceilalti agenti care au fost anuntati prin dispeceratul unitatii.
Desi inculpatul D.D. a recunoscut atât împrejurarea ca a condus un autoturism fara sa posede permis de conducere si ca autovehiculul nu avea numere de înmatriculare, a negat implicarea în vreun fel în actiunea de dupa oprirea sa, celalalt inculpat a negat în totalitate faptele retinute în sarcina sa si profitând de asemanarea cu fratele sau, a acreditat ideea ca nici macar nu a fost la fata locului si ca cel care a intervenit pentru a aplana violentele exercitate de politisti asupra inculpatului D.D. a fost fratele sau, G.V. E adevarat ca din probele administrate a reiesit ca numitul Grec Victor a fost si el în zona incidentului însa mult departe de locul savârsirii faptelor, sosind în acea zona cu un autovehicul marca Skoda Octavia. De altfel martorii cu care a venit inculpatul G.D. la fata locului desi neaga ca inculpatul ar fi fost cu ei în masina, confirma ca cel care a venit cu ei a ramas lânga masina politiei iar ei si-au continuat deplasarea.
Prin urmare, tribunalul a apreciat ca raportat la aceasta expunere de evenimente care contureaza starea de fapt, dar si existenta indiciilor ca inculpatii au fost cei care le-au comis, este necesara arestarea preventiva a acestora, luarea unei alte masuri nefiind suficienta. Cu atât mai mult cu cât inculpatul G.D. mai este cercetat în alte doua dosare penale, în ultimul fiind liberat provizoriu sub control judiciar prin încheierea penala nr. 54 din 2011 a Tribunalului Maramures, iar inculpatul D.D., desi se afla în stare de recidiva postexecutorie, în cursul lunii mai 2011 a mai fost surprins comitând acelasi gen de infractiuni.
Chiar daca s-a solicitat arestarea preventiva a inculpatilor pe temeiurile prevazute de art. 148 lit. a, d si f C.pr.pen fata de D.D. si art. 148 lit. a, b si f C.pr.pen. pentru G.D., tribunalul a dispus arestarea acestora doar în temeiul art. 148 lit. a si f C.pr.pen., celelalte nefiind justificate, si doar pentru infractiunile prevazute de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 fata de inculpatul D.D. si pentru ultraj si favorizarea infractorului prev. de art. 239 alin. 3, 5 C.pen. si art. 264 C.pen. fata de inculpatul G.D., având în vedere ca pedepsele pentru celelalte infractiuni pentru care inculpatii sunt cercetati nu depasesc limita de 4 ani prevazuta de art. 136 alin. 4 C.pr.pen. sau sunt prevazute alternativ cu amenda, nepermitând într-o atare situatie luarea masurii solicitate. Cu privire la temeiurile legale au stat care la baza luarii unei asemenea masuri preventive tribunalul a constatat ca în cauza sunt incidente doar prevederile art. 148 lit. a si f din C.pr.penala, întrucât inculpatii, desi aveau cunostinta de procedurile penale initiate împotriva lor, au decis sa nu se prezinte de îndata la organele de urmarire penala invocând diverse motive iar pentru infractiunile comise legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani existând probe ca lasarea lor în libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica, aspect care rezulta starea de fapt expusa si din infractiunile pentru care sunt cercetati.
In mod evident exista indicii suficiente in cauza din care sa rezulte ca inculpatii au comis faptele pentru care sunt cercetati iar la aprecierea gradului de pericol social ca temei al arestarii celor doi inculpati a fost analizata natura si gravitatea faptelor comise de fiecare dintre ei si anume ca inculpatul G.D., a exercitat acte de violenta asupra unui agent de politie aflat în exercitiul atributiilor de serviciu iar inculpatul D.D nu a oprit continuându-si deplasarea cu viteza excesiv de mare pentru un drum public desi politia a procedat la efectuare semnalelor regulamentare ,creând un real pericol pentru participantii la trafic.
Pentru considerentele de mai sus, constatând ca sunt realizate cumulativ conditiile legale, tribunalul a admis propunerea parchetului, casând în totalitate încheierea judecatoriei si a dispus arestarea preventiva a inculpatilor pe o perioada de 29 de zile, începând cu data de 12.01.2012 pâna la data de 09.02.2012.
