Potrivit art. 236 alin.4 Cod procedură penală „durata totală a arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale nu poate depăşi un termen rezonabil şi nu poate fi mai mare de 180 zile”.
Durata maximă de 180 de zile a arestării preventive în cursul urmării penale se calculează potrivit art.271 cod procedură penală: „în calculul termenelor privind măsurile preventive sau orice alte măsuri restrictive de drepturi, ora sau ziua de la care începe şi cea de la care se sfârşeşte termenul intră în durata acestuia”.
O interpretare contrară ar determina ca prin dispoziţiile eronate ale instanţei să nu fie respectate dispoziţii legale exprese şi imperative cu privire la durata maximă a arestării preventive a unui inculpat în cursul urmării penale, având consecinţe directe şi grave asupra libertăţii unei persoane care ar sta în arest preventiv mai mult decât prevăd dispoziţiile art. 236 alin.4 cod procedură penală, încălcându-se astfel şi dreptul constituţional al unei persoane la libertate individuală ca urmare a nerespectării dispoziţiilor art.23 par.5 din Constituţia României: „În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile”.
Un element de noutate al actualei reglementări în materia cazurilor în care se poate dispune sau prelungi arestarea preventivă şi care subzistă şi în faza camerei preliminare este acela potrivit căruia infracţiunile intenţionate contra vieţii reprezintă prin însăşi obiectul lor un motiv de menţinere a stării de arest preventiv, fiind indicat în mod expres în teza a I-a a art.223 alin.2 Cod procedură penală.
Art.23 par.5, 9 din Constituţia României
Art.202 alin.1, 3, art.203 alin.5 Cod procedură penală
Art. 236 alin.4, art.271 Cod procedură penală
Prin încheierea de şedinţă din 30.08.2014 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosar nr.6340/118/2014, s-a hotărât:
„În baza art. 348 alin. 1 şi 2 c.p.p., raportat la art. 207 c.p.p., constată legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, luate faţă de inculpaţii […] – …, cu antecedente penale, fără ocupaţie şi loc de muncă, …, […] – …, fără ocupaţie, fără antecedente penale, … şi […], …, fără antecedente penale, …, măsură pe care o menţine până la data de 28.09.2014 inclusiv.
În baza art. 241 alin.1 lit. a rap. la art.236 c.p.p. respinge ca neîntemeiată cererea apărătorului inculpatului […] de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive.
În baza art. 242 alin. 1 şi 2 c.p.p., respinge, ca neîntemeiate, cererile formulate de către avocaţii inculpaţilor, privind revocarea sau înlocuirea arestului preventiv.
Măsurile dispuse se comunică administraţiei locului de deţinere.”
Împotriva acestei încheieri au formulat contestaţie inculpaţii […], […] şi […], motivele de contestaţie fiind expuse oral la termenul din data de 04.09.2014 cu ocazia dezbaterilor şi sunt cuprinse în practicaua prezentei hotărâri, neimpunându-se reiterarea lor.
La acelaşi termen din data de 04.09.2014 inculpaţii […], […] şi […] au uzat de dreptul la tăcere în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa de control judiciar.
În procedura contestaţiei nu s-au administrat mijloace de probă noi.
Examinând încheierea contestată în raport de motivele de contestaţie invocate şi de actele şi lucrările dosarului, se constată că doar contestaţia formulată de către inculpatul […] este fondată, contestaţiile formulate de către inculpaţii […] şi […] fiind nefondate, pentru următoarele:
La data de 29.08.2014, prin rechizitoriul nr. 246P/2014, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa i-a trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pe inculpaţii […] – …, cu antecedente penale, fără ocupaţie şi loc de muncă, … , […] – …, fără ocupaţie, fără antecedente penale, … şi […], …, fără antecedente penale, …, pentru săvârşirea infracţiunilor de omor, faptă prev. şi ped. de disp. art. 188 Cod penal, cu aplic.art.77 lit.a Cod penal, tulburarea ordinii şi liniştii public, prev.de art. 371 Cod penal cu aplic.art.77 lit.a Cod penal, distrugere prev.de art. 253 Cod penal cu aplic.art.77 lit.a Cod penal, lovire şi alte violenţe prev.de art. 193 alin.1 şi 2 Cod penal, constând în aceea că, la data de 01.03.2014, în jurul orelor 23,00 pe fondul unei stări conflictuale mai vechi cu membrii familiei […] au creat o nouă stare conflictuală pe Strada Principală din localitatea … şi la Discoteca „[…]”, cauzând tulburarea ordinii şi liniştii publice, distrugerea a 4 cauciucuri de la un autoturism aparţinând victimei, precum şi uciderea lui […] prin aplicarea de lovituri cu corpuri contondente şi tăietoare – înţepătoare, precum şi vătămarea corporală a părţii vătămate […].
Totodată în sarcina inculpatului […] se reţine săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev.de art. 32 rap. la art. 188 Cod penal rap.la art. 189 alin.1 lit.e Cod penal. Constând în aceea că la aceeaşi dată se urcă la volanul autoturismului VW PASSAT BREAK cu nr. de înmatriculare […], proprietatea fratelui său […], intră în impact cu autoturismul condus de […] şi plecând în urmărirea acestuia constată existenţa părţii vătămate […] şi a martorului […] care, în calitate de pietoni se îndreptau pe str. Principală a localităţii, cu direcţia de mers spre loc. M. Kogălniceanu, împrejurare în care ia hotărârea de a-i accidenta pe aceştia şi a le suprima viaţa şi, întrucât partea vătămată […] a realizat intenţia inculpatului […], a ieşit în afara părţii carosabile, loc unde a fost urmat de inculpat cu maşina şi accidentat cu partea din faţă-dreaptă a maşinii, fiind proiectat la sol, după care inculpatul datorită vitezei mari cu care se deplasa, a pierdut controlul volanului şi a plonjat într-un şanţ din zonă, şanţ adânc de 3 metri unde maşina a rămas imobilizată.
Prin încheierea de şedinţă nr. 26 din 03.03.2014, în şedinţa din Camera de consiliu, Tribunalul Constanţa – Secţia penală în dosarul nr. 1701/118/2014 a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului […] pe o durată de 30 de zile începând cu data de 3 martie 2014 şi până la data de 2 aprilie 2014, inclusiv.
Prin încheierea de şedinţă nr. 28 din 06.03.2014, în şedinţa din Camera de consiliu, Tribunalul Constanţa – Secţia penală în dosarul nr. 1784/118/2014 a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului […] pe o durată de 30 de zile începând cu data de 6 martie 2014 şi până la data de 4 aprilie 2014, inclusiv.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa prin referat a solicitat luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul […] iar Tribunalul Constanţa – Secţia penală în dosarul nr. 5381/118/2014 a admis propunerea de arestare preventivă şi a emis mandatul de arestare preventivă nr. 57, dispunând arestarea preventivă a inculpatului […] pe o durată de 30 de zile de la data punerii în executare.
Ulterior, măsura arestării preventive a celor trei inculpaţi a fost prelungită în mod succesiv, ultima oară prin încheierea nr. 102 din 29.07.2014 a Tribunalului Constanţa dispunându-se admiterea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive pe o durată de 30 de zile începând cu data de 03.08.2014 şi până la 01.09.204, inclusiv faţă de inculpatul […], cu data de 01.08.2014 până la data de 30.08.2014, inclusiv pentru inculpatul […] iar cu 10.08.2014 până la 08.09.2014, inclusiv pentru inculpatul […].
I. Cu privire la inculpatul […]
Judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de control judiciar reţine că potrivit art. 236 alin.4 Cod procedură penală „durata totală a arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale nu poate depăşi un termen rezonabil şi nu poate fi mai mare de 180 zile”.
Având în vedere că măsura arestării preventive faţă de inculpatul […] s-a luat la data de 03.03.2014 prin încheierea de şedinţă nr. 26 din 03.03.2014 a Tribunalul Constanţa – Secţia penală, în dosarul nr. 1701/118/2014, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa de control judiciar constată că durata maximă de 180 de zile a arestării preventive în cursul urmării penale pentru inculpatul […] s-a împlinit la data de 29.08.2014 (ora 24:00), această durată calculându-se potrivit art.271 cod procedură penală: „în calculul termenelor privind măsurile preventive sau orice alte măsuri restrictive de drepturi, ora sau ziua de la care începe şi cea de la care se sfârşeşte termenul intră în durata acestuia”.
Judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de control judiciar constată că împlinirea duratei maxime de 180 de zile a arestului preventiv a unui inculpat în cursul urmării penale atrage incidenţa următoarelor dispoziţii legale:
-art.268 alin.2 cod procedură penală: „când o măsură procesuală nu poate fi luată decât pe un anumit termen, expirarea acestuia atrage de drept încetarea efectului măsurii”;
-art.241 alin.1 lit.a) cod procedură penală: „(1) Măsurile preventive încetează de drept: … a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare”.
Faptul că din eroare s-a dispus prin încheierea nr. 102 din 29.07.2014 a Tribunalului Constanţa prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului […] pe o durată de 30 de zile începând cu data de 03.08.2014 şi până la 01.09.2014, inclusiv, depăşindu-se astfel perioada maximă de 180 de zile prev. de art. 236 alin.4 Cod procedură penală a arestării preventive din cursul urmării penale nu este în măsură să înlăture aplicarea unor dispoziţii legale imperative cu privire la durata maximă a arestării preventive care au drept consecinţă constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive.
O interpretare contrară ar determina ca prin dispoziţiile eronate ale instanţei să nu fie respectate dispoziţii legale exprese şi imperative cu privire la durata maximă a arestării preventive a unui inculpat în cursul urmării penale, având consecinţe directe şi grave asupra libertăţii unei persoane care ar sta în arest preventiv mai mult decât prevăd dispoziţiile art. 236 alin.4 Cod procedură penală, încălcându-se astfel şi dreptul constituţional al unei persoane la libertate individuală ca urmare a nerespectării dispoziţiilor art.23 par.5 din Constituţia României: „În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile”.
Judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de control judiciar mai constată că sunt incidente şi dispoziţiile art.23 par.9 din Constituţia României: „Punerea în libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege”, una dintre aceste situaţii fiind cea menţionată în mod expres în art.241 alin.2 cod procedură penală care prevede că în cazul constatării încetării de drept a măsurii arestării preventive se dispune „în cazul celui reţinut sau arestat preventiv, punerea de îndată în libertate, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză”.
Prin urmare, la data de 30.08.2014 judecătorul de cameră preliminară de la instanţă de fond nu putea să menţină măsura arestării preventive a inculpatului […] atâta timp cât în data de 29.08.2014 (ora 24:00) acestă măsură preventivă a încetat de drept; prin urmare nu putea fi menţinută o măsură preventivă care încetase de drept şi deci nu mai exista.
În acest sens sunt dispoziţiile prev. de art. 207 alin.3 rap. la art.235 alin.6 cod procedură penală din care reiese că judecătorul de cameră preliminară trebuie să se pronunţe asupra menţinerii măsurii arestării preventive înainte de expirarea măsurii arestării preventive din cursul urmării penale, respectiv pentru situaţia inculpatului […] din prezentul dosar înainte de împlinirea perioadei de 180 de zile de arest preventiv din cursul urmării penale, ceea ce nu s-a întâmplat atâta timp cât cele 180 de zile de arest preventiv s-au împlinit la data de 29.08.2014 (ora 24:00) iar menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului […] de către judecătorul de cameră preliminară s-a dispus la data de 30.09.2014, deci după ce măsura arestării preventive a inculpatului […] încetase de drept.
Având în vedere că a intervenit încetarea de drept a măsurii arestării preventive a inculpatului […], nu se mai impune a se analiza cerinţele legale privind menţinerea, revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
Faţă de aspectele expuse mai sus, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de control judiciar va admite contestaţia formulată de către inculpatul […], va desfiinţa în parte încheierea de şedinţă din data de 30.08.2014 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în dosar nr.6340/118/2014, şi rejudecând cu privire la inculpatul […]:
În baza art.241 alin.1 lit.a) rap. la art.236 alin.4 şi art.268 alin.2 cod procedură penală, se va constata că măsura arestării preventive a inculpatului […] a încetat de drept la data de 29.08.2014 (ora 24:00).
În baza art.241 alin.1 lit.a) rap. la art.236 alin.4 şi art.268 alin.2 cod procedură penală, se va constata că măsura arestării preventive a inculpatului […] a încetat de drept la data de 29.08.2014 (ora 24:00).
În baza art.241 alin.2 cod procedură penală, se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului […] – …, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 19/UP emis la data de 03.03.2014 de Tribunalul Constanţa, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
II. Cu privire la inculpaţii […] şi […]
În ceea ce priveşte existenţa probelor sau indiciilor temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că aceşti doi inculpaţi ar fi săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina acestora, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de control judiciar constată că acestea rezultă din următoarele mijloace de probă administrate în cauză până la acest moment: procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşă foto; declaraţiile suspecţi şi inculpaţi; declaraţii martori; declaraţii părţi vătămate; procese-verbale de identificare a persoanelor din grup şi planşă foto; proces verbal de conducere în teren şi planşă foto ; procese – verbale de confruntare ; procese – verbale de concluzii provizorii medico – legale; rapoarte de constatare medico – legale; raport medico – legal de necropsie; date obţinute conform Legii nr. 82/20l2 ; adresă de la Direcţia de Apel Unic de Urgenţă 112; declaraţiile martorului […] care menţionează că cei care îl alergau pe […] l-au încercuit, au început să lovească cu armele cu care erau înarmaţi, respectiv ţevi din fier şi cuţite, victima încercând să se apere cu mâinile şi strigând după ajutor. Mai menţionează martorul că împreună cu […] şi […] s-au apropiat de grupul agresorilor şi le-au solicitat să nu-l mai lovească, având posibilitatea reală de a observa persoanele din celălalt grup; procesul verbal de recunoaştere din grup din 02.03.2014; declaraţia martorului […] care precizează că „am ieşit în stradă, am observat grupul fraţilor Cristea care erau înarmaţi cu bâte din fier, topoare şi cuţite şi-l alergau pe fratele meu pe partea stângă a drumului cu direcţia spre Mihail Kogălniceanu. În intenţia de a reuşi să scap pe fratele meu care era încercuit lângă un gard şi lovit cu bâtele metalice şi cuţitele, m-am urcat la volanul unui autoturism, am încercat să-i sperii fără a-i lovi pe vreunul dintre ei. Am efectuat mai multe manevre încercând să mă interpun cu maşina între aceştia şi fratele meu, dar grupul agresorilor nu a renunţat la agresiunea violentă.”
În raport cu actele şi lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a apreciat în mod întemeiat că măsura arestării preventive a inculpaţilor […] şi […] este legală si temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea şi ulterior menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului se menţin, nu s-au modificat până la acest moment procesual şi impun în continuare măsura privativă de libertate menţionată.
În cauză este incident în continuare art.223 alin.2 Cod procedură penală, fapta de omor prevăzută de art.188 alin.1 Cod penal încadrându-se atât cu privire la condiţia limitei de pedeapsă, cât şi cu privire la existenţa unui pericol concret pentru ordinea publică, raportat la circumstanţele reale în derularea întregii activităţi infracţionale, modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, o astfel de măsură fiind în acelaşi timp şi proporţională cu gravitatea acuzaţiilor aduse acestor doi inculpaţi arestaţi.
Judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a reţinut în mod corect că un element de noutate al actualei reglementări în materia cazurilor în care se poate dispune sau prelungi arestarea preventivă şi care subzistă şi în faza camerei preliminare este acela potrivit căruia infracţiunile intenţionate contra vieţii reprezintă prin însăşi obiectul lor un motiv de menţinere a stării de arest preventiv, fiind indicat în mod expres în teza a I-a a art.223 alin.2 Cod procedură penală.
Judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de control judiciar reţine că prin lăsarea în libertate a inculpaţilor […] şi […] în acest moment procesual s-ar crea un real pericol pentru ordinea publică, acest pericol în concret fiind dat de modalitatea de săvârşire a faptei de a cărei comitere sunt bănuiţi cei doi inculpaţi, de gravitatea deosebita a infracţiunilor, constând în aceea că au participat, alături de alte persoane, la suprimarea vieţii unei persoane, prin acţiuni fizice violente exercitate asupra victimei, de atingerea adusă valorilor sociale ce ocrotesc dreptul la viaţă al oricărei persoane; relaţiile sociale lezate prin infracţiune ocrotesc cea mai importantă valoare, inviolabilitatea dreptului la viaţă al persoanei, prin fapta presupus a fi fost comisă de inculpat producându-se un puternic impactul asupra opiniei publice, care s-ar simţi lipsită de protecţia autorităţilor dacă persoane bănuite de astfel de fapte ar fi cercetate în stare de libertate.
Având în vedere stadiul procesual actual, cauza aflându-se în faza camerei preliminarii şi neîncepând încă cercetarea judecătorească, măsura arestării preventive a inculpaţilor […] şi […] este necesară şi proporţională în prezent pentru apărarea ordinii de drept (în sensul că inculpaţii sunt cercetaţi pentru săvârşirea a mai multe infracţiuni de violenţă care se caracterizează, în concret, printr-o periculozitate semnificativă), impunându-se menţinerea măsurii arestării preventive a celor doi inculpaţi aceasta constituind o măsura necesară şi proporţională apărării ordinii de drept şi pentru buna desfăşurare a procesului penal iar de la data luării măsurii pentru fiecare inculpat nu a trecut o durată nerezonabilă, fiind astfel îndeplinite cerinţele art.202 alin.1,3 cod procedură penală.
Faţă de aspectele expuse mai sus, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de control judiciar apreciază că în acest moment procesual nu sunt întemeiate cererile inculpaţilor […] şi […] de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Faţă de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.203 alin.5 cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate contestaţiile formulate de către inculpaţii […] şi […] împotriva încheierii de şedinţă din 30.08.2014 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosar nr.6340/118/2014.
În baza art.203 alin.5 cod procedură penală, se va admite contestaţia formulată de către inculpatul […], va desfiinţa în parte încheierea de şedinţă din data de 30.08.2014 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în dosar nr.6340/118/2014, şi rejudecând cu privire la inculpatul […]:
În baza art.241 alin.2 cod procedură penală, se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului […] de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 19/UP emis la data de 03.03.2014 de Tribunalul Constanţa, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
Prezenta hotărâre se va comunica potrivit art.241 alin.4 cod procedură penală.
În baza art.275 alin.2,4 cod procedură penală, inculpaţii […] şi […] vor fi obligaţi la câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
