Se constată că prin încheierea de şedinţă din data de 17 martie 2014, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr.803/118/2014, s-a hotărât:
„În baza art.348 al.2 c.pr.pen.rap.la art.207 alin.2 c.pr.pen;
Constată legalitatea şi temeinicia luării măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii: […], […] şi […] prin încheierea nr.134/16.12.2013 a Tribunalului Constanţa.
În baza art.348 al.2 c.pr.pen.în ref. la art. 207 alin.4 c.pr.pen;
Menţine măsura arestării preventive faţă de inculpaţii:
–[…] – deţinut în Penitenciarul Poarta-Albă, jud.Constanţa;
–[…] – deţinută în Penitenciarul Poarta-Albă, jud.Constanţa
–[…] – deţinut în Penitenciarul Poarta-Albă,jud.Constanţa.
În baza art.242 alin.1 c.pr.pen;
Respinge ca nefondate cererile formulate de inculpaţii […] şi […], prin apărători, de revocare a măsurii arestării preventive.
În baza art. 242 alin.2 c.pr.pen;
Respinge ca nefondate cererile formulate de inculpaţii […] şi […], prin apărători, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.”
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În temeiul art. 348 alin.2 c.pr.pen. judecătorul de cameră preliminară ,în respectarea cerinţelor acestui text de lege, din examinarea materialului probator administrat în cauză, doar în faza de urmărire penală, constată că măsura de excepţie a arestării preventive s-a dispus în privinţa fiecăruia dintre inculpaţii […], […] şi […] în condiţii de legalitate şi temeinicie cu respectarea atât a condiţiilor de formă cât şi a celor de fond, în considerarea actelor aflate la dosarul cauzei, în realizarea şi a scopului prevăzut de art. 202 alin.1 c.pr.pen. şi anume de a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, al împiedicării sustragerii acestora de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.
Potrivit art. 207 alin. 6 c.pr.pen.” în tot cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară ,din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive”.
Conform art.207 alin.4 c.pr.pen.” când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menţinerea măsurii preventive faţă de inculpat”.
În actuala fază procesuală ,când doar a fost sesizată în mod formal instanţa de judecată, prin rechizitoriu, dosarul aflându-.se în stadiul de cameră preliminară,urmând a fi verificate atât legalitatea sesizării instanţei cât şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, stabilindu-se termen în acest sens, se constată că sunt satisfăcute cerinţele prevăzute de aceste texte de lege.
Temeiurile primare care au fost avute în vedere iniţial la momentul luării măsurii de excepţie a arestării preventive, respectiv la data de 16.12.2013, subzistă, nu au intervenit elemente noi, şi justifică menţinerea măsurii arestării preventive faţă de fiecare dintre inculpaţii […], […] şi […].
Rămân îndeplinite şi cerinţele prevăzute de art.202 al.1 c.pr.pen., şi anume, din examinarea materialului probator administrat în faza de urmărire penală, se reţine că rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpaţii ar fi săvârşit faptele pentru care sunt cercetaţi, mai ales că faza de urmărire penală s-a finalizat, s-a întocmit rechizitoriul şi s-a realizat trimiterea în judecată a inculpaţilor pe baza unui material probator apreciat a fi complet.
Cât priveşte condiţiile prevăzute de art.223 alin. 2 c.pr.pen., se constată că acestea sunt în continuare satisfăcute, nu au intervenit modificări, întrucât inculpaţii […], […] şi […] sunt cercetaţi, fiecare, în legătură cu comiterea unor infracţiuni de trafic de persoane dar şi de proxenetism, de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzute de teza I-a a textului („infracţiuni de trafic de persoane, acte de terorism ”dar şi infracţiuni în privinţa cărora teza a II-a prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
În privinţa infracţiunii de trafic de minori prev.de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplic. art. 41 alin.2 c.pen. infracţiunea corespunzătoare este trafic de minori prev.de art. 211 alin.1 N.c.pen.cu aplic.art.36 al.1 N.c.pen. care prevede ca limite de pedeapsă închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Referitor la infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin.1 şi 3 c.pen. cu aplic.art.41 al.2 c.pen. infracţiunea corespunzătoare este proxenetism prev.de art. 213 alin.1 şi 3 N.c.pen. cu aplic.art.36 al.1 N.c.pen. care prevede ca limite de pedeapsă închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi,sporite în cazul faptelor faţă de minori cu jumătate.
Infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev.de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 se sancţionează cu închisoarea de 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Chiar în condiţiile intrării în vigoare a Noului Cod Penal, nu se prevăd pentru infracţiunile reţinute limite mai mici de 5 ani închisoare, infracţiuni care sunt inserate şi în conţinutul textului art. 223 alin.2 c.pr.pen.
Prin raportare la disp.art. 202 alin.3 c.pr.pen. şi art. 223 alin. 2 c.pr.pen., se apreciază că măsura arestării preventive este necesară şi proporţională faţă de natura şi gravitatea deosebită a faptelor pentru care inculpaţii sunt cercetaţi, a împrejurărilor, modalităţilor şi mijloacelor concrete de săvârşire a acestora, conform acuzării – de mai multe persoane împreună, în mod organizat şi cu premeditare, modul de concepere şi transpunere în practică şi complexitatea activităţii infracţionale ce s-ar fi desfăşurat ,pe o perioadă întinsă de timp, în care au fost antrenate mai multe persoane, persoana părţilor vătămate, minore şi vârsta mică a acestora, anturajul care s-a conturat, de amploarea deosebită a acestui fenomen infracţional, cu implicaţii directe asupra libertăţii sexuale şi psihice a persoanei, dreptului la propria imagine şi dezvoltării viitoare a victimelor minore, de faptul că inculpaţii ar fi profitat şi ar fi exploatat copii pentru a obţine în mod ilicit sume de bani, punând în pericol şi afectând, evoluţia armonioasă, fizică şi psihică a minorelor, valorile sociale lezate şi ocrotite de normele penale, impactul social intens negativ a unor astfel de fapte, care atrag în mod necondiţionat oprobiul public, dar şi sentimentul de nesiguranţă creat, existând riscul real ca inculpaţii odată aflaţi în stare de libertate să poată reveni cu uşurinţă în zona infracţională, prin comiterea de fapte similare.
Privarea de libertate a inculpaţilor apare astfel a fi necesară, pentru înlăturarea unei stări de pericol real ce s-ar crea pentru ordinea publică.
Sunt respectate în continuare exigenţele art.4 C.pr.pen. şi art. 6 par.2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu luarea în considerare şi a Jurisprudenţei CEDO, fiecare dintre inculpaţi este beneficiarul prezumţiei de nevinovăţie şi a regulii judecării persoanei în stare de libertate, dar anumite împrejurări particulare, speciale, au prioritate în protejarea ordinii publice faţă de interesul strict individual.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestaţie inculpaţii […], […] şi […], motivele contestaţiilor fiind expus oral în faţa Curţii la termenul de judecată din 28.03.2014 cu ocazia dezbaterilor şi sunt cuprinse în practicaua prezentei hotărâri, neimpunându-se reiterarea lor.
În faţa Curţii, inculpatul […] a depus la dosar acte medicale, în copie, privind afecţiunile sale de sănătate.
Examinând încheierea contetstată în raport de motivele de contestaţie invocate şi de actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că nu sunt fondate contestaţiile formulate de către cei trei inculpaţi, pentru următoarele:
Prin rechizitoriul Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Constanţa nr. 38/D/P/2014 in data de 30.01.2014 s-a dispus trimiterea în jucată a inculpaţilor:
–[…] – pentru săvârşirea, în concurs real, a infracţiunilor prev.de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, de trafic de minori prev.de art. 13 alin.1 din Legea nr. 678/2001, cu aplic.art. 41 al.2 c.pen, de proxenetism prev.de art. 329 alin.1 şi 3 c.pen. cu aplic.art.41 alin.2 c.pen, toate cu aplic.art.33 lit.a) c.pen;
–[…] – pentru săvârşirea, în concurs real, a infracţiunilor prev.de art.7 al.1 din Legea nr. 39/2003, de trafic de minori prev.de art. 13 alin.1 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin.2 c.pen, de proxenetism prev. de art. 329 alin.1 şi 3 c.pen. cu aplic.art.41 alin.2 c.pen, toate cu aplic.art.33 lit.a)c.pen;
–[…] – pentru săvârşirea ,în concurs real, a infracţiunilor prev. de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, de trafic de minori prev.de art. 13 alin.1 din Legea nr. 678/2001, cu aplic.art. 41 alin.2 c.pen, de proxenetism prev.de art. 329 alin.1 şi 3 c.pen. cu aplic.art.41 alin.2 c.pen, toate cu aplic.art.33 lit.a) c.pen;
În fapt, s-au reţinut în sarcina acestor inculpate următoarele :
— în vara anului 2013 inculpaţii […], […], […] şi […] ar fi constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunilor de trafic de minori şi de proxenetism; inculpatul […] ar fi fost coordonatorul grupului şi deţinătorul în fapt al unui salon de masaj, ce funcţiona în imobilul situat în mun.Constanţa, str. […], sub administrarea SC […] SRL – Constanţa, al cărui asociat unic şi administrator ar fi fost inculpata […] (soţia acestuia), salon în cadrul căruia mai multe tinere, unele minore, ar fi practicat prostituţia; inculpata […], concubina inculpatului […], ar fi avut rolul de a supraveghea şi ea activitatea de la salon, iar inculpatul […] (mâna dreaptă a inculpatului […]), ar fi avut rolul de a fi asigurat securitatea tinerelor de la salon, de a fi colectat banii obţinuţi din practicarea prostituţiei şi a-i fi predat inculpatului […];
— în perioada 25-27 ianuarie 2013 inculpatul […] ar fi recrutat-o pe partea vătămată minoră […] (ns. la data de 15.03.2013), cu vârsta de 15 ani, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei şi prin executarea unei munci cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă şi salarizare, inculpaţii […], […] şi […] ar fi găzduit-o pe partea vătămată de la data recrutării până la data de 17.02.2013, în imobilul situat în mun. Constanţa, str. […] unde funcţionează salonul de masaj al SC […] SRL Constanţa, iar de la data de 17.02.2013 până la data de 19.02.2013, în imobilul situat în mun. Constanţa, …, jud Constanţa, în acelaşi scop;
— în perioada 25-27 ianuarie 2013 – 19.02.2013 inculpaţii […], […], […] şi […], ar fi înlesnit practicarea prostituţiei prin furnizarea clienţilor, a materialelor necesare şi ar fi tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către partea vătămată […], însuşindu-şi o parte din sumele astfel obţinute;
–în vara anului 2013 inculpatul […] ar fi recrutat-o pe partea vătămată minoră […] (ns. la data de 12.12.1996), cu vârsta de 16 ani, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei şi prin executarea unei munci cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă şi salarizare; inculpaţii […], […] şi […] ar fi găzduit-o pe partea vătămată de la data recrutării până la data de 15.12.2013 în imobilul situat în mun. Constanţa, str. […] unde funcţionează salonul de masaj al SC […] SRL Constanţa, precum şi în imobilul situat în mun.Constanţa, Bdul …, jud. Constanţa, în acelaşi scop;
–în perioada vara anului 2013 – 15.12.2013 inculpaţii […], […], […] şi […], ar fi înlesnit practicarea prostituţiei prin furnizarea clienţilor, a materialelor necesare şi ar fi tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către partea vătămată […], însuşindu-şi o parte din sumele astfel obţinute;
–în vara anului 2013 inculpatul […] ar fi recrutat-o pe partea vătămată minoră […] (ns.la data de 10.08.1996), cu vârsta de 16 ani, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei şi prin executarea unei munci, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă şi salarizare; inculpaţii […], […] şi […] ar fi găzduit-o pe partea vătămată de la data recrutării până la data de 15.12.2013 în imobilul situat în mun.Constanţa, str.[…] unde funcţionează salonul de masaj al SC […] SRL Constanţa, precum şi în imobilul situat în mun. Constanţa, Bdul …, jud. Constanţa, în acelaşi scop;
— în perioada vara anului 2013 – 15.12.2013, inculpaţii […], […], […] şi […] ar fi înlesnit practicarea prostituţiei prin furnizarea clienţilor, a materialelor necesare şi ar fi tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către partea vătămată […], însuşindu-şi o parte din sumele astfel obţinute.
Măsura arestării preventive s-a dispus faţă de inculpaţii […], […] şi […] prin încheierea de şedinţă nr.134 din data de 16.12.2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa (dosar penal nr.10410/118/2013) pentru fiecare, pe câte o perioadă de 29 de zile, începând de la data de 16 decembrie 2013 şi până la data de 13 ianuarie 2014, inclusiv, fiind emise mandate de arestare preventivă.
Prin încheierea nr. 2/10.01.2014 a Tribunalului Constanţa (dosar nr. 144/118/2014) s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive, în privinţa fiecăruia dintre inculpaţi, pe câte o durată de 30 zile, începând cu data de 14.01.2014 şi până la data de 12.02.2014, inclusiv.
Prin încheierea de şedinţă din data de 31.01.2014 a Tribunalului Constanţa, în baza art.300 ind.1 c.pr.pen.rap.la art.160 c.pr.pen. s-a constatat legalitatea şi temeinicia luării măsurii arestării preventive, care a fost menţinută faţă de fiecare dintre inculpaţii […], […] şi […].
Prin încheierea de şedinţă din data de 25.02.2014 a Tribunalului Constanţa, în camera de consiliu, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, care a fost menţinută.
Ulterior, prin încheierea din data de 04.03.2014 şi respectiv prin încheierea din data de 11.03.2014, Curtea de Apel Constanţa, în privinţa inculpaţilor […] şi […], în şedinţă publică, după ce a admis contestaţia formulată de aceştia, a desfiinţat încheierea din 25.02.2014 a Tribunalului Constanţa, a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive şi a dispus menţinerea acesteia.
Curtea constată că din mijloacele de probă administrate în cauză până în acest moment reiese suspiciunea rezonabilă că […], […] şi […] au comis infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, sancţionate cu închisoare mai mare de 5 ani, fiind astfel îndeplinite cerinţele cazului de arestare preventivă prev. de art.223 alin.2 cod procedură penală.
În acest sens, Curtea are în vedere următoarele mijloace de probă:
-procese-verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare la locuinţele inculpaţilor […], […] şi […] şi obiectele găsite cu acest prilej ;
-proces-verbal de efectuare a percheziţiei informatice;
-procese-verbale privind agendele telefonice;
-proces-verbal de identificare a inculpaţilor;
-proces-verbal de predare-primire a documentelor contabile a SC […] SRL;
-conţinutul convorbirilor telefonice ale inculpaţilor interceptate
-depoziţiile părţilor vătămate minore […], […] şi […];
-depoziţiile martorilor ….
Curtea mai reţine că:
– infracţiunea de trafic de minori prev.de art.13 alin.1 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin.2 c.pen. are în prezent corespondent infracţiunea de trafic de minori prev.de art. 211 alin.1 N.c.pen., cu aplic. art.36 alin.1 N.c.pen. care prevede ca limite de pedeapsă închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi;
– infracţiunea de proxenetism prev.de art. 329 alin.1 şi 3 c.pen. cu aplic. art. 41 alin.2 c.pen. are în prezent corespondent infracţiunea de proxenetism prev. de art. 213 alin.1 şi 3 N.c.pen. cu aplic. art. 36 alin.1 N.c.pen. care prevede ca limite de pedeapsă închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi, sporite în cazul faptelor faţă de minori cu jumătate;
– infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev.de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 se sancţionează cu închisoarea de 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Curtea constată că este îndeplinită şi cerinţa subiectivă prev. de art.223 alin.2 cod procedură penală, respectiv faptul că privarea de libertate a inculpaţilor […], […] şi […] în acest moment (la un interval relativ scurt de la oprirea activităţii infracţionale ca urmare a intervenţiei organelor judiciare) este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, raportat la gravitatea deosebită a faptelor comise (sprijinirea şi tragerea de foloase materiale în urma întreţinerii de relaţii sexuale de către părţi vătămate minore, cu efecte negative pe termen lung asupra dezvoltării fizice şi psihice a acestora, profitând de problemele financiare ale minorelor sau de neînţelegerile familiale ale acestora), la modalitatea concretă de comitere a faptei (activitatea de prostituţie a părţilor vătămate desfăşurându-se la „paravanul” unui salon de masaj erotic).
Curtea apreciază că este evidentă starea de pericol pentru ordinea publică, pentru păstrarea legăturilor de familie, prin tolerarea unor asemenea activităţi infracţionale crescând riscul ca şi alte părţi vătămate minore să fie tentate să practice prostituţia ca singură alternativă de întreţinere în situaţia părăsirii domiciliului în urma unor probleme familiale în locul rezolvării acestora, acest fapt având ca urmare şi abandonul şcolar, consecinţele negative fiind multiple cu privire la sănătatea, la dezvoltarea fizică şi psihică a părţilor vătămate.
Prin urmare, nu sunt întemeiate criticile inculpatului […] cu privire la faptul că părţile vătămate au fost de acord să practice prostituţia, din declaraţiile părţilor vătămate minore reieşind că au fost nevoite să facă acest lucru atâta timp cât plecaseră de acasă, abandonaseră şcoala şi nu aveau bani pentru a se întreţine, inculpaţii profitând astfel de situaţia în care se aflau aceste fete minore, în condiţiile în care cunoşteau că la salonul de masaj erotic nu puteau angaja legal persoane minore.
Curtea reţine că inculpaţii […] şi […] au precizat în motivarea contestaţiilor că nu se atacă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, ci doar oportunitatea menţinerii măsurii arestării preventive, fiind posibilă înlocuirea acesteia cu altă măsură preventivă mai puţin restrictivă de libertate.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul […], Curtea reţine că actele medicale depuse la dosar nu relevă afecţiuni grave de sănătate, hernia de disc nefiind într-o stare avansată, examinarea medicală a acestei afecţiuni concluzionându-se cu menţiunea „Apt transfer penitenciar”; în ceea ce priveşte antecedentele de hemoragie subarahnoidie prin anevrism cerebral rupt-neoperat, Curtea constată că acestea datează din 2001, nefiind depuse acte medicale recente din care să reiasă un risc major de repetare; de asemenea, s-a mai depus un bilet de ieşire din spital din iulie 2003, inculpatul fiind „în observaţie malformaţie chist”, dar nu s-a depus acte medicale privind evoluţia acestei afecţiuni în ultimii 10 ani.
În ceea ce o priveşte pe inculpata […], Curtea apreciază că susţinerea acesteia în sensul că doreşte să îşi continue studiile este făcută pro causa, atâta timp cât în perioada de aprox. 8 ani de când a întrerupt cursurile şcolare nu a efectuat niciun demers pentru continuarea acestor studii, ci o optat pentru obţinerea de venituri în urma desfăşurării unor activităţi ilicite.
Raportat la aspectele expuse mai sus, Curtea mai apreciază că în acest moment măsura arestării preventive acelor trei inculpaţi contestatori este necesară pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal (raportat la stadiul procesual al dosarului), fiind astfel îndeplinite şi cerinţele prev. de art.202 alin.1 cod procedură penală privind scopul măsurilor preventive.
În consecinţă, Curtea constată că nu sunt întemeiate în acest moment criticile contestatorilor prin care s-a solicitat revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar, aceasta din urmă nefiind aptă să realizeze scopul prev. de art.202 alin.1 cod procedură penală raportat la aspectele menţionate mai sus.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul […], Curtea constată că nu sunt întemeiate criticile acestuia prin care s-a solicitat să se constate lelegalitatea măsurii arestării preventive a acestui inculpat, susţinându-se că această măsură preventivă a încetat de drept la data de 03.03.2014.
În acest sens, Curtea constată că deşi prin încheierea din data de 07.03.2014 Curtea de Apel Constanţa a dispus admiterea contestaţiei şi desfiinţarea încheierii de şedinţă din data de 25.02.2014 a Tribunalului Constanţa prin care a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului […], cu toate acestea până la rămânerea definitivă a încheierii de şedinţă din data de 25.02.2014 a Tribunalului Constanţa, măsura arestării preventive a inculpatului […] s-a menţinut în baza încheierii anterioare, respectiv încheierea de şedinţă din data de 31.01.2014 a Tribunalului Constanţa, durata de 60 de zile pentru verificarea măsurii arestării preventive împlinindu-se la data de 31.03.2014; prin urmare, atâta timp cât Curtea de Apel Constanţa a pronunţat încheierile din 07.03.3014 şi 11.03.2014 în interiorul perioadei de 60 de zile de verificare a menţinerii (care se împlinea la data de 31.03.2014), nu se poate constata că a încetat de drept măsura arestării preventive până la data de 11.03.2014.
Curtea constată că durata măsurii arestării preventive a inculpatului […] menţinută în baza art.3001 cod procedură penală 1969 prin încheierea de şedinţă din data de 31.01.2014 a Tribunalului Constanţa era valabilă o perioadă de până la 60 de zile (fiind incidente prev. art.160b cod procedură penală şi nu prev. art.159 alin.6 cod procedură penală 1969 deoarece cauza nu se mai afla în cursul urmării penale, fiind sesizată deja instanţa de fond cu judecarea cauzei) şi nu o perioadă de până la 30 de zile, astfel că nu se poate reţine că măsura arestării preventive a încetat la 03.03.2014 (adică după 30 de zile după pronunţarea încheierii din 31.01.2014).
Faţă de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.203 alin.5 cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate contestaţiile formulate de către inculpaţii […], […] şi […] împotriva încheierii de şedinţă din data de 17 martie 2014, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr.803/118/2014.
În baza art.275 alin.2,4 cod procedură penală, Curtea va obliga pe inculpaţii […], […] şi […] la câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
