Citeste şi


Contopie pedepse.aplicarea art.88 cod penal


1.CONTOPIRE PEDEPSE. APLICAREA ART.88 COD PENAL

Prin decizia penală nr. 312/17.10.2006, pronunţată de Curtea de Apel Bacău s-a dispus în baza art.379 pct.2 lit.a C.p.p. admiterea apelului declarat de condamnatul D.N., aflat în penitenciarul Bacău, împotriva sentinţei penale nr. 32 din 27.06.2006, pronunţată de Tribunalul Bacău, pe care a desfiinţat-o în totalitate. S-a dispus rejudecarea cauzei şi în fond, a fost admisă cererea condamnatului şi în baza art.88 C.pen. a fost computată din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin decizia penală nr. 5162/2005 a I.C.C.J. şi perioada 24.IX.2003 – 01.X.2003.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut următoarele: prin cererea înregistrată sub nr. 2258/2006, petentul D.N. a solicitat contopirea pedepsei de 3 ani închisoare  aplicată prin sentinţa penală nr. 1627/20.12.2004 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a penală, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5162/14.12.2005 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu perioada arestului preventiv de la 24.02.2003 la 01.10.2003 efectuată în baza MAP 25/25.02.2003 emis de Parchetul CSJ.

Prin sentinţa penală nr.  1627 din 20.12.2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a II-a penală, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr.5162/14.09.2005 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petentul D.N. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 255 al.l C.penal rap.la art.7 al.2 din Lg.78/2000.

În prezent petentul se află în executarea acestei pedepse.

Prin sentinţa penală nr. 252/3.05.2005 a Tribunalului Braşov, s-a dispus restituirea cauzei, în temeiul art. 333 C.pr.penală, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea refacerii şi completării urmăririi penale pentru sesizarea legală a instanţei.

În cauza ce formează obiectul acestui dosar, petentul D.N. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.26 rap. la art.215 al.l,2,5 C.penal cu aplicarea art.41 al.2 C.penal şi art.297 C.penal cu aplicarea art.41 al.2 C.penal, neexistând după restituirea cauzei, până în prezent o soluţie în cauză. Petentul a fost arestat preventiv pe perioada susmenţionată în această cauză.

Analizând cele menţionate anterior, instanţa de fond, respectiv Tribunalul Bacău, a constatat că în cauză nu s-a putut efectua contopirea, aceasta trebuind să privească după cum se ştie, pedepse pentru fapte aplicate prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive.

De altfel, art.449 al.l C.pr.penală, stipulează „pedeapsa pronunţată…..pe baza unei hotărâri definitive „…., ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

De vreme ce în urma dispunerii restituirii cauzei la Parchet, în cauză nu s-a pronunţat o soluţie, nu s-a procedat la contopirea unei pedepse definitive cu o perioadă executată prin arest preventiv.

Împotriva sentinţei penale petiţionarul condamnat a declarat în termen legal apel, fără a-1 motiva în scris.

Cu ocazia dezbaterilor atât petentul cât şi apărătorul acestuia au susţinut că în mod greşit s-a considerat că cererea este de contopire, când în realitate este o cerere bazată pe dispoziţiile art. 88 C.penal privind computarea unei perioade executate pentru o infracţiune concurentă.

Instanţa de control judiciar examinând hotărârea atacată în baza art.378 C.pr.penală pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei în raport de motivele invocate, cât şi din oficiu conform art.371 al.2 C.pr.penală sub toate aspectele de fapt şi de drept constată că aceasta este nelegală şi netemeinică.

Prima instanţă a greşit atunci când a calificat cererea condamnatului ca fiind o cerere de contopire, deşi cu ocazia dezbaterilor în fond de la termenul din  27.06.2006 apărătorul petiţionarului a arătat că în cauză este o cerere de computare a arestării preventive bazate pe prevederile art.88 C.penal.

Este cert că infracţiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentinţa penală nr.1627 din 20.XII 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti este concurentă cu faptele pentru care s-a dispus prin sentinţa penală nr. 252/2005 a Tribunalului Braşov restituirea cauzei la procuror şi pentru care petiţionarul a fost arestat preventiv în perioada 24.X.- 01.X.2003.

În raport de această situaţie în cauză erau aplicabile prevederile art.88 al.l  C.penal cu referire la art. 461 lit.d C.pr.penală în sensul că cererea petiţionarului trebuia admisă.

Împrejurarea că petiţionarul şi-a intitulat cererea ca fiind de contopire nu era de natură a obliga instanţa să o considere ca atare, aceasta fiind cea care avea dreptul, dar în acelaşi timp şi obligaţia de a-i da o încadrare corectă în raport cu  situaţia de fapt invocată.

A proceda astfel înseamnă a-l prejudicia pe petiţionar prin neluarea în considerare a unei perioade executate pentru o faptă concurentă şi pentru care există temei legal de computare.