Asupra propunerii de faţă;
Constată că la dat de 24.04.2012, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr. ___ propunerea de aretare preventivă nr. 284/P/2012 din data de 24.04.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, privind pe inculpatul C.A.L, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte , prev de art. 183 din Cp.
Prin rezoluţia din data de 22.04.2012, s-a început urmărirea penală împotriva susnumitului pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte , prev de art. 183 din Cp., constând în aceea că în seara zilei de 21.04.2012, pe fondul unui conflict spontan, care a avut loc în apropierea barului “Baraca” de pe strada Dezrobirii din Craiova, l-a lovit cu pumnul în zona feţei pe B.C, iar în cădere acesta a suferit un traumatism cranio-cerebral, care a condus la deces în data de 22.04.2012.
Aceste fapte au fost stabilite prin proces verbal de cercetare , concluziile medico-legale preliminare, planşa foto, declaraţii de martor şi declaraţiile inculpatului.
Prin ordonanţa nr. 284/P/2012 din data de 23.04.2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a dispus reţinerea inculpatului C.A.L pe o perioadă de 24 de ore începând cu ora 18.20.
La data de 23.04.2012 s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul C.A.L pentru infracţiunea susmenţionată.
Pe parcursul urmăriri penale, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, cu precizarea că a lovit victima, după ce aceasta l-a insultat şi a încercat să-l lovească cu pumnul. După agresiune, inculpatul le-a relatat incidentul martorilor P.Nşi Păuna Paulina. Agresiunea săvârşită de către inculpat a fost confirmată şi de martorul ocular Ianoş Iulian.
Considerând că în cauză sunt întrunite condiţiile prev de art 136, 143 şi 148, alin f Cpp, în sensul că inculpatul a comis infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, , Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a propus arestarea preventivă a inculpatului C.A.L, fiul lui Nicolae şi Claudia, născut la data de Craiova, cu domiciliu în Craiova, str. D, nr., jud. Dolj, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 24.04.2012.
Analizând actele aflate în dosarul de urmărire penală, instanţa consideră că propunerea de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului, este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În cauză s-a invocat şi litera f a art. 148 C.pr.pen., respectiv inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Din economia textelor de lege arătate mai sus, a materialului probator existent în dosarul de urmărire penală până la această dată, instanţa urmează să observe că propunerea de arestare preventivă a inculpatului este neîntemeiată.
Din lucrările dosarului, raportat la probele administrate şi dispoziţiile art. 68 ind. 1 C.p.p. , instanţa urmează să observe că pentru a fi admisibilă o astfel de propunerea în speţă trebuie să existe indicii temeinice, din care să rezulte presupunerea rezonabilă, că persoana faţă de care se cere a fi luată măsura arestării preventive, a săvârşit faptele.
Din perspectiva acestei condiţii instanţa urmează să analizeze cele două fapte care îndeplinesc condiţiile cerute de dispoziţiile art. 148 lit. f C.pr.pen. -,(pedeapsa mai mare de 4 ani), respectiv fapta prevăzută de art.183 C.pen.
Referitor la această faptă, reiese că, deşi este îndeplinită prima cerinţă a textului de lege arătat mai sus – art. 148 lit. f C.pr.pen. -, cu privire la pedeapsa prevăzută de lege pentru unele din faptele cercetate (mai mare de 4 ani), în cauză nu este îndeplinită cea de-a doua cerinţă (cumulativă) şi anume existenţa indiciilor (probelor), că lăsarea în libertate prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică.
Din propunerea de arestare făcută de reprezentantul Parchetului, nu se face nici o motivare şi nu se exprimă nici un argument sau considerent care să ducă la concluzia că există un pericol social concret.
Potrivit dispoziţiilor art.5 paragraful 1, raportat la art.5 paragraful 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la libertate şi siguranţă al persoanei reprezintă un drept fundamental şi inalienabil.
Fără a avea un caracter absolut, în anumite situaţii legitime, legale şi obiective determinate se pot aduce limitări acestuia în urma prezentării dovezilor, că pericolul social este unul concret.
Într-adevăr orice faptă prevăzută de legea penală este generatoare de pericol social, dar în situaţia măsurii ce se cere a fi luată, acest pericol trebuie să fie unul concret, în esenţă să ducă la concluzia că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar periclita ordinea şi liniştea publică.
Potrivit jurisprudenţei constante a CEDO (a se vedea cauza Scundeanu vs. România, privitoare la menţinerea în arest ), instanţa Europeană referindu-se la pericolul pentru ordinea publică a statuat că acesta nu poate fi invocat de o manieră abstractă de către autorităţi, acesta trebuind să se bazeze pe probe, nu pe prezumţii şi presupuneri.
Aceleaşi considerente, raţiuni, referitor la noţiunea pericolului social concret, se regăsesc şi în speţa de faţă.
Din probele administrate până la această dată, reiese că, inculpatul în data de 21.04.2012, după ce a participat la o petrecere la restaurantul „ Baraca” unde şi-a serbat ziua de naştere împreună cu o fină a sa şi mai mulţi invitaţi s-a hotărât în jurul orelor 20-20.30 să plece acasă. În momentul în care se pregătea să iese din restaurant, a venit spre el victima B.C, persoană pe care acesta nu o cunoştea şi cu care nu mai discutase anterior, care fără nici un motiv a început să-l scuipe, să-i adreseze injurii după care i-a aplicat o lovitură cu piciorul în zona organelor genitale. Urmare a loviturii primite inculpatul s-a aplecat , moment în care a văzut că victima încerca să-l lovească cu mâna stângă în zona feţei. Intenţionând să se apere inculpatul s-a ferit aplicându-i la rândul său o lovitură în zona feţei. Urmare a loviturii primite victima a căzut la pământ, lovindu-se cu capul de asfalt. Inculpatul văzând că victima nu se ridică de la pământ şi sângerează abundent a chemat imediat salvarea, cei prezenţi la faţa locului acordându-i victimei primul ajutor.
Urmare a loviturii primite victima a suferit un traumatism cranio-cerebral ( aşa cum rezultă şi din fişa de constatări preliminare) care a condus la deces în data de 22.04.2012.
Singurul martor direct al conflictului dintre cei doi este martorul Ianoş Iulian, care confirmă că desfăşurarea evenimentelor a fost cea descrisă şi de către inculpat. Ceilalţi martori audiaţi ( P N, P P, B F, B R, A M,H K, D.R. M ,U I) nu au fost prezenţi la conflictul dintre inculpat şi victimă, aceştia relatând însă că anterior respectivului incident nu a existat nici un conflict între cei doi şi că aşa cum s-a arăta şi mai sus inculpatul i-a aplicat victimei o singură lovitură cu pumnul în zona feţei.
Or, în această situaţie, respectiv în care fapta de care este acuzat inculpatul a fost săvârşită pe fondul provocării acesteia de către victimă, inculpatul aplicându-i acesteia o singură lovitură, instanţa apreciază că lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică
Revenind la temeiul de drept invocat, respectiv dispoziţiile art. 148 lit f, Cpp., pentru a fi incident acest temei trebuie să existe probe că, lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică altul decât pericolul social incriminat de legiuitor prin textul de lege (specific infracţiunii).
Astfel, în cauza Calmanovici împotriva României – CEDO (pct 94) se arăta (cu referire la tulburările aduse ordinii şi liniştii publice) că, dacă un asemenea motiv poate fi luat în calcul, în baza art. 5, în circumstanţe excepţionale, acesta nu poate fi considerat relevant şi suficient decât dacă se bazează pe fapte de natură să indice că eliberarea (în speţă libertatea) , inculpatului al tulbura cu adevărat ordinea publică.
În consecinţă, numai pentru situaţii excepţionale se pot aduce limitări ale acestui drept, din materialul probator existent în cauză neputându-se reţine că sunt întrunite aceste situaţii pentru ca cercetarea inculpatului să se facă în stare de deţinere şi nu în stare de libertate. Având în vedere atitudinea inculpatului după săvârşirea faptei, prezentarea de bună-voie la organele de poliţie, recunoaşterea şi regretul sincer exprimat de acesta, instanţa apreciază că nu este necesară şi nici oportună măsura arestării preventive întrucât nu există o necesitate reală şi de interes public de a apăra ordinea de drept şi securitatea individuală şi colectivă prin luarea acestei măsuri preventive faţă de inculpat.
Constituind o măsură cu caracter de excepţie prin care o persoană prezumată nevinovată este lipsită de libertate , dispunerea ei se justifică numai în condiţiile în care sunt îndeplinite condiţiile legale şi numai dacă luarea măsurii este absolut necesară în cauză,ceea ce nu se poate susţine în speţa dedusă judecăţii în acest moment procesual.
Pentru asigurarea scopului procesului penal şi menţinerii unui contact permanent al inculpatului cu organele de anchetă, tribunalul apreciază însă, că se impune faţă de acesta luarea unei măsuri preventive, mai puţin restrictivă, anume aceea de a nu părăsi localitatea in care locuieşte, suficientă, proporţională şi pe deplin justificată, în raport cu situaţia de fapt ce rezultă din dosarul cauzei şi raportat la persoana inculpatului.
Pentru aceste motive în baza art. 146 alin.111 cu aplic.art.145 C.p.p. va dispune luarea faţă inculpatul C.A.L a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul Craiova, jud. Dolj pe o durată de 30 de zile, începând cu 24.04.2012 până pe data de 23.05.2012, inclusiv.
Pe durata acestei măsuri inculpatul va fi obligat să respecte obligaţiile prev.de disp. art.145 alin1 C.pr.pen.
Se vor pune în vedere inculpatului dispoz. art. 145 alin. 3 C.p.p., atrăgându-i-se atenţia că, în cazul încălcării cu rea credinţă a acestor obligaţii, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.
Conform art. 145 alin. 21 C.p.p., copia prezentei încheieri se va comunica inculpatului, Poliţiei mun. Craiova, Jandarmeriei, poliţiei comunitare, organelor competente să elibereze paşaportul şi organelor de frontieră.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj de arestare preventivă a inculpatului C.A.L, fiul lui N şi C, născut la data de în Craiova, cu domiciliu în C, str. nr. jud. Dolj, CNP – 1560417163217.
În baza art 146 alin.111 cu aplic.art.145 C.p.p. dispune luarea faţă inculpatul C.A.L a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul Craiova, jud. Dolj pe o durată de 30 de zile, începând cu 24.04.2012 până pe data de 23.05.2012, inclusiv.
Pe durata acestei măsuri inculpatul este obligat să respecte următoarele obligaţii :
– să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
– să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere stabilit de organul de poliţie, sau ori de câte ori este chemat;
– să nu schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului care a dispus măsura;
– să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme.
Atrage atenţia inculpatului C.A.L asupra disp.art.145 alin.3 C.p.p. privind încălcarea cu rea-credinţă a măsurii aplicate.
Cu recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare.
Pronunţată în şedinţa publică de la 24.04.2012, ora 15.00
Preşedinte,
G A
Grefier,
A M D
