Fond penal. Măsuri preventive
Arestarea preventivă a inculpatului în timpul urmăririi penale. Condiţiile cumulative care definesc cazul de arestare preventivă prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.
Art.149 ind.1 Cod procedură penală
Art.143 Cod procedură penală
Art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală
Art.68 ind.1 Cod procedură penală
ÎNCHEIERE PENALĂ NR.51/05.07.2012
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 05.07.2012 Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi a solicitat Tribunalului Călăraşi arestarea preventivă a inculpatului RG, cercetat în dosarul 330/P/2012 al acestei unităţi a Ministerului Public sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită prev. de art.254 al.1 C.p. raportat la art.6 şi 7 al.1 din Lg.78/2000.
Arată procurorul că inculpatul RG, agent de poliţie la Postul de Poliţie F, jud.Călăraşi, a pretins şi primit de la denunţătorul SAA suma de 300 lei pentru a nu-l sancţiona contravenţional pentru deteriorarea certificatului de înmatriculare şi al vorignetei autoturismului Dacia 1310 nr. de înmatriculare x cu care se deplasa denunţătorul.
Se mai arată că stabilirea săvârşirii infracţiunii rezultă din procesul verbal de constatare a infracţiunii, înregistrarea audio-video a convorbirilor şi a activităţilor derulate de către inculpat şi denunţător, declaraţiile denunţătorului şi declaraţiile martorului asistent.
Inculpatul RG a fost de acord să fie audiat şi, în faţa instanţei, a declarat următoarele:
Inculpatul şi-a menţinut poziţia avută anterior, nerecunoscând săvârşirea infracţiunii de luare de mită. Susţine că, până în urmă cu şase zile, nu l-a cunoscut pe denunţător, pe care l-a oprit în trafic pentru control şi, când a prezentat actele, inculpatul lucrător de poliţie, a constatat că talonul este deteriorat.
Susţine inculpatul că i-a atras atenţia denunţătorului că va fi sancţionat contravenţional dar că, la insistenţele acestuia şi cu acordul şefului său, IS, fiindu-i milă, nu l-a sancţionat, restituindu-i actele.
Arată că discuţia nu s-a purtat în sensul atenţionării denunţătorului că trebuie să fie „recunoscător” dar că, pentru că denunţătorul repeta insistent că lucrează la Fabrica de ciocolată „Heidi”, i-a spus acestuia să aducă două cutii (nu sacoşe) de praline pentru el şi şeful lui, IS (acesta fiind de acord şi ştiind de discuţia dintre inculpat şi denunţător) şi mai arată că această discuţie purtându-se după ce i-a restituit talonul.
Inculpatul declară că i-a dat denunţătorului numărul său de telefon pentru a-l căuta când face rost de ciocolată dar că nu l-a sunat niciodată, în vreme ce denunţătorul l-a sunat de mai multe ori în zilele următoare.
Neagă inculpatul că i-ar fi spus denunţătorului că şi pentru deteriorarea rovignetei este posibil de sancţiune contravenţională, declarând că i-a sugerat acestuia să-şi facă copii după documentul de plată, deoarece originalul se şterge în timp.
Arată inculpatul că la data de 3 iulie l-a sunat denunţătorul cerându-i să se întâlnească, lucru pe care l-a făcut la PECO din sat F, cu acea ocazie denunţătorul spunându-i că nu a făcut rost de ciocolată şi cerând confirmarea că poate să circule în continuare.
Arată că la data de 4 iulie (orele 16) se afla la Frizerie când a fost sunat din nou de denunţător (în jurul orelor 16) care i-a cerut să se întâlnească la PECO F.
Precizează că s-au întâlnit la locul respectiv, că denunţătorul a venit la maşina lui şi, pe geamul deschis, i-a dat un plic alb iar el, inculpatul, a rupt un colţ al plicului şi a văzut un colţ de bancnotă albastră de 1 milion, după care i-a restituit plicul denunţătorului.
Susţine că a convenit cu denunţătorul că, dacă acesta face rost de ciocolată, să o lase la „fetele” de la PECO la F (orele 16).
Arată inculpatul că a plecat la secţie, unde a lucrat la un dosar şi că la orele 19,30 -20, în camera de serviciu a venit o angajată de la PECO „N” (pe care o cunoştea) speriată, plângând, cu o hârtie în mână, pe care i-a lăsat-o (fără să i-o înmâneze), astfel încânt a rămas cu hârtia în mână când femeia a ieşit în fugă din încăpere.
Arată că a încercat să afle de la N ce s-a întâmplat, urmând-o pe stradă, însă nu a aflat mai mult decât ce-i spusese, respectiv reproşul că „o bagă în puşcărie”.
Mai arată că, după ce N s-a îndepărtat către şosea, a intrat în clădirea vulcanizării, să vorbească cu un anume T, dar pentru că acesta avea treabă a plecat.
Recunoaşte că, în perioada în care a stat în incinta vulcanizării, a lăsat hârtia pe care o avea de la N, fără însă a intenţiona să ascundă respectivul obiect.
La întrebările puse, răspunde că denunţătorul era însoţit, la momentul controlului de prietena sa şi că mai era o persoană în maşina denunţătorului şi în momentul în care acesta i-a dat plicul cu bani (fără a putea preciza cine era).
Susţine că avea relaţii amicale cu personalul de la benzinăria L şi că nu i-a indicat denunţătorului o persoană anume căreia să-i lase ciocolata, cu atât mai puţin un plic cu bani.
Se apără arătând că denunţătorul îl suna insistent şi precizează că nu a avertizat-o pe „N” că vine cineva să-i lase un obiect pentru el.
S-a depus dosarul de urmărire penală 330/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de probele administrate în cauză, tribunalul reţine următoarele:
La data de 04.07.2012, orele 23,25 Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi a dispus începerea urmăririi penale faţă de numitul RG pentru că, în calitate de agent de poliţie la Postul de Poliţie F, a pretins şi primit de la denunţătorul SAA suma de 300 lei pentru a nu-l sancţiona contravenţional pe acesta (pornind de la autodenunţul formulat de denunţătorul ŞAA la data de 30.06.2012.
La data de 05.07.2012 s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunea prev. de art.254 al.1 C.p. raportat la art.6 şi 7 al.1 din Lg.78/2000.
Din declaraţiile denunţătorului şi ale martorei VAA rezultă că, în ziua de 29.06.2012 orele 6, maşina denunţătorului a fost oprită la intrarea în oraşul F de un echipaj de poliţie, şoferului cerându-i-se actele. După verificarea actelor, denunţătorul a fost chemat la maşina poliţiei, discuţi purtându-se despre sancţionarea contravenţională pentru deteriorarea talonului şi a rovignetei şi, cum nu s-a aplicat sancţiunea, RG a cerut denunţătorului (despre care aflase că lucrează la fabrica de ciocolată) un pachet, apoi două pungi de ciocolată.
Martora VA susţine că în ziua de 01.07.2012, au fost treziţi de un apel, repetat la ora 10, apeluri despre care denunţătorul i-a spus că sunt de la unul dintre poliţişti, cel care cerea ciocolată.
Inculpatul şi denunţătorul s-au întâlnit pe 03.07.2012 şi apoi din nou pe 04.07.2012, când denunţătorul i-a prezentat un plic (verificat de inculpat şi restituit) şi pe care denunţătorul trebuia să-l lase la una dintre angajatele de la benzinăria L (femeia a fost indicată de inculpat).
Este elocvent aspectul că PN (N), primind plicul de la denunţător şi verificând-i conţinutul, s-a mirat de suma de bani, întrebându-l pe denunţător dacă nu cumva l-a prins cu droguri.
Pentru momentele descrise anterior, edificatoare sunt înregistrările ambientale audio-video (autorizate de tribunal) lămurind aspectul prezenţei inculpatului în momentul cheie dar şi contribuţia sa în plasarea obiectului mitei (cu privire la care avea cunoştinţă că nu e ciocolată cu sunt bani) şi circuitul acesteia astfel încât să fie exclusă, pe cât posibil, implicarea sa.
Poate că organele de urmărire penală au accelerat derularea evenimentelor, trimiţând martora PN să înmâneze inculpatului plicul cu bani, însă reacţia acestuia, respectiv încercarea de a face pierduţi banii, demonstrează temeritate în încălcarea legilor (pe care inculpatul este presupus că le cunoaşte foarte bine) şi străduinţa de a scăpa de răspundere penală.
Din declaraţiile martorului NT rezultă clar că inculpatul RG a pătruns în incinta atelierului de vulcanizare în jurul orelor 19-19,30 fără a căuta pe cineva şi fără a vorbi cu martorul şi, după 1-2 minute a ieşit pe uşa secundară.
Aşa fiind, şi faţă de cele recunoscut de inculpat, este fără dubiu că acesta a lăsat plicul conţinând 300 lei în atelierul de vulcanizare, forma delictului aşa cum rezultă din fotografiile judiciare de la filele 67-68 dosar urmărire penală demonstrând că plicul nu putea fi considerat o hârtie mototolită, inculpatul având reprezentarea naturii exacte a acestuia şi a conţinutului.
Mai reţine tribunalul că, la ieşirea pe uşa secundară din atelier, inculpatul a fost oprit de poliţişti.
În raport de cele de mai sus, apreciază tribunalul că, chiar dacă iniţial nu a pretins bani de la denunţător, inculpatul a pretins bunuri (ciocolată), ulterior acceptând primirea de bani pentru a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu (în speţă constatarea şi sancţionarea contravenţională a denunţătorului.
Apărarea inculpatului se formează şi în sensul declarării momentului înţelegerii frauduloase, accentuând că discuţia despre ciocolată a avut loc după ce i-a restituit denunţătorului talonul, însă aspectul acesta nu poate avea relevanţă din punctul de vedere al încadrării juridice a faptei.
De altfel, situaţia denunţătorului – şofer l-ar fi expus şi în continuarea sancţionării contravenţionale (deşi inculpatul i-a confirmat repetat că poate să circule) câtă vreme nu remedia situaţia talonului şi a rovignetei, aşa încât pretinderea de către agentul de poliţie a foloaselor amintite anterior ar avea substanţă în continuare.
Alternativele actelor materiale comparând latura obiectivă a infracţiunii de luate de mită sunt „faptele funcţionarului care, direct ori indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase (…) ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge” şi în fapta reţinută în sarcina inculpatului se regăsesc mai multe astfel de acte materiale.
Consideră tribunalul că, la acest moment, există suficiente probe şi elemente care pot fi considerate indicii temeinice prev. de art.68 indice 1 C.p.p., de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul RG a săvârşit fapta pentru care este cercetat, respectiv luare de mită prev. de art.254 al.1 c.p. cu referire la art.6 si 7 alin.1 din lg.78/2000, aşa încât tribunalul constată îndeplinirea condiţiilor generale prev. de art.143 c.p.p.
În ceea ce priveşte reţinerea cazului prev. de art.148 al.1 lit.f c.p.p. se constată îndeplinirea condiţiei cuantumului pedepsei.
Cu privire la condiţia pericolului concret pe care l-ar constitui lăsarea inculpatului în libertate pentru ordinea publică, reţine tribunalul (în lipsa unor criterii de evaluare a acestui pericol şi a unor probe directe) următoarele:
Inculpatul este agent de poliţie, tânăr, fără antecedente penale, însă fapta este comisă în legătură cu serviciul, iar exigenţele de conduită ar trebui să fie foarte înalte faţă de natura funcţiei ocupate.
Deşi aparent minoră, mita primită de inculpat dă măsura modului în care aceasta înţelege să aplice legea în folosul propriu, pretinsa clemenţă dovedită având un preţ (derizoriu) pe care inculpatul l-a urmărit zile de-a rândul.
În evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică nu poate influenţa major atitudinea procesuală a inculpatului, însă în speţă s-a dovedit că inculpatul foloseşte în practică cunoştinţele însuşite în virtutea şi exercitarea atribuţiilor de serviciu, astfel nu s-ar explica acordul martorei PN de a primit, pentru inculpat, bani de la un străin..
Consideră tribunalul că, în speţă, interesul general protejat dă măsura îndeplinirii condiţiei cuprinse în art.148 al.1 lit.f c.p.p. şi că pe fondul unei percepţii posibil exacerbate a fenomenului corupţiei de către cetăţeni, o reacţie riguroasă este aplicarea măsurii preventive prev. de art.136 al.1 lit.d c.p.p., motiv pentru care urmează a admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi a dispune arestarea preventivă, pe o durată de 29 de zile, de la 06.07.2012 la 03.08.2012, a inculpatului RG.
Cheltuielile judiciare urmează a rămâne în sarcina statului.
1
