Fond penal. Măsuri preventive
Prelungirea duratei măsurii arestării preventive. Verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art.155 alin.1 c.p.p.
Art.155 Cod procedură penală
Art.168 ind.1 Cod procedură penală
Art.143 şi art.148 Cod procedură penală
ÎNCHEIERE PENALĂ NR.42/22.05.2012
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
La data de 21.05.2012 a fost înregistrată la Tribunalul Călăraşi sub nr.1428/116/2012, propunerea formulată de Parchetul de pe lângă ÎCCJ – Biroul Teritorial Călăraşi al DIICOT în dosarul 30D/P/2009, de prelungire cu 30 de zile a duratei măsurii arestării preventive a inculpaţilor DN, DVM, CC, NVC, SD, DI, mai precis de la 26.05.2012 la 24.06.2012.
Motivându-şi propunerea, DIICOT- Biroul Teritorial Călăraşi arată că faţă de inculpaţii DN, DVM, CC, NVC, SD, DI s-a dispus începerea urmăririi penale prin rezoluţia din 05.12.2011, 07.11.2011, 13.12.2011 şi 14.12.2011 în dosarul 30D/P/2009, după cum urmează:
-faţă de DN s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere si constituire de grup infracţional organizat, proxenetism, spălare de bani, trafic de minor si trafic de persoane, prev. de art.7 al.1 din Lg.39/2003 cu ref la art.2 lit.a si b pct.9,12,4 din Lg.39/2003, art.329 al.1 si 2 c.p, cu aplic.art.41 al.2 c.p., art.23 al.1 lit.c din lg.656/2002, art.12 al.1 si 2 din lg.678/2001 cu aplic.art.41 al.2 c.p., art.13 al.1, 2 si 3 din lg.678/2001 cu aplic.art.41 al.2 c.p., toate cu aplic.art.33 lit.a c.p.;
– faţă de DVM, pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere si constituire de grup infracţional organizat, proxenetism, spălare de bani, trafic de minor si trafic de persoane, prev. de art.7 al.1 din Lg.39/2003 cu ref la art.2 lit.a si b pct.9,12,4 din Lg.39/2003, art.329 al.1 si 2 c.p, cu aplic.art.41 al.2 c.p., art.23 al.1 lit.c din lg.656/2002, art.12 al.1 si 2 din lg.678/2001 cu aplic.art.41 al.2 c.p., art.13 al.1, 2 si 3 din lg.678/2001 cu aplic.art.41 al.2 c.p., toate cu aplic.art.33 lit.a c.p;.
– faţă de DI, pentru comiterea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, trafic de persoane, trafic de minori,prev. de art.7 al.1 din Lg.39/2003 cu ref. La art.2 lit.a si b pct.9,12 din Lg.39/2003, art.12 al.1 si 2 lit.a din lg.678/2001 si art.13 al.2 din Lg.678/2001 cu aplic.art.33 lit.a c.p.;
– faţă de CC, pentru comiterea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat proxenetism, trafic de minor si trafic de persoane, prev. de art.7 al.1 din Lg.39/2003 cu ref la art.2 lit.a si b pct.9,12,4 din Lg.39/2003, art.329 al.1 si 2 c.p, cu aplic.art.41 al.2 c.p., art.12 al.1 si 2 din lg.678/2001 cu aplic.art.41 al.2 c.p., art.13 al.1, 2 si 3 din lg.678/2001 cu aplic.art.41 al.2 c.p., toate cu aplic.art.33 lit.a c.p.;
– faţă de NVI – pentru comiterea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat, proxenetism, trafic de minori, prev. de art.7 al.1 din Lg.39/2003 cu ref la art.2 lit.a,b, pct.9, 12 din lg.39/2003, art.329 al.1 si 2 c.p. cu aplic.art.41 al.2 c.p., art.13 din lg.678/2001 cu aplic.art.33 lit.a c.p.;
– faţă de SD – pentru comiterea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat, proxenetism, trafic de minori si spălare de bani, prev. de art.7 al.1 din Lg.39/2003 cu ref la art.2 lit.a si b pct.9,12,14 din Lg.39/2003, art.329 al.1 si 2 c.p. cu aplic.art.41 al.2 c.p., art.13 al.1 din Lg.678/2001 cu aplic.art.41 al.2 c.p., art.23 al.1 lit.c din Lg.656/2002, cu aplic.art.33 lit.a c.p.(prin aceleaşi acte dispunându-se începerea urmăririi penale pentru aceleaşi infracţiuni pentru alte 9 persoane, CF, FNC,NT, CS, PIE, FV, PF şi NAN).
În referat se mai precizează că în cauză s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de alte 8 persoane şi anume CF, FNC, NT, CS, PIE, FV, PF şi NAN pentru infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art.7 al.1 din Lg.39/2003 cu ref la art.2 lit.a si b pct.9 şi12 din Lg.39/2003, proxenetism prev. de art.329 al.1 si 2 c.p, cu aplic.art.41 al.2 c.p., şi pentru inculpaţii CFN şi NAN şi infracţiunea de trafic de persoane şi trafic de minori prev. de art.12 şi de art.13 al.1 din Lg.678/2001.
Se susţine în referat că, începând cu anul 2008, inculpaţii DN şi DV au iniţiat si constituit un grup infracţional organizat care a acţionat, până la sfârşitul anului 2011, în mod coordonat în scopul comiterii de infracţiuni de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism şi spălare de bani.
Se arată în referat că acest grup era structurat pornind de la relaţiile ierarhice şi personale, pe trei niveluri, fiecare cu rolul şi atribuţii prestabilite pentru membrii săi, după cum urmează:
Palierul I a fost format din inculpaţii DN şi DV, aceştia având rolul de conducători ai grupului, factori de decizie în ceea ce priveşte săvârşirea faptelor ilicit penale în ţară şi în străinătate.
Se arată că aceeaşi inculpaţi coordonează activitatea membrilor grupului dar şi creează reguli pentru tinerele care se prostituau în folosul grupului şi evident, reguli de distribuire a acestor bani.
Procurorul stabileşte componenţa palierului al II-lea compusă din inculpaţii SD, CC, CF, DI, NVI, PF, NAN şi FC susţinând că membrii nominalizaţi se ocupau cu recrutarea tinerelor fete (majore şi minore9 de transportarea lor în interiorul sau exteriorul ţării, de cazarea acestora dar şi de exercitarea controlului prin ameninţări, şantaj sau agresiuni, de colectarea banilor obţinuţi prin exploatarea sexuală (remişi ulterior conducătorilor grupării).
În sfârşit se arată că şi cel de al III-lea palier este compus din persoane care sprijină gruparea prin activităţi desfăşurare în special în Grecia, ei ocupându-se de transportul, primirea şi cazarea victimelor dar şi de plasarea acestora în bordeluri („magazine”) în care tinerele se prostituau ilegal.
Se mai arată că şi membrii celui de al treilea eşalon se subordonează conducătorilor grupului, cărora raportează „deficienţele” în munca fetelor „protecţia” asigurată tinerelor fiind recompensată ca o cotă (2,5 Euro) pentru fiecare client al acestora.
În referat de precizează că la data de 28.12.2011, prin ordonanţele emise în dosarul 30D/P/2009 al DIICOT – Biroul Teritorial Călăraşi a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpaţii DN, DVM, CC, NVI, SD, DI, CF, NT, FNC, PIE pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, trafic de minori, trafic de persoane, spălare de bani şi proxenetism prev. de art.7 al.1 din Lg.39/2003 cu ref. la art.2 lit.a si b pct.9, 12 şi 14 din Lg.39/2003; art.12 al.1 şi 2 lit.a din Lg.678/2001; art.13 al.1 şi 2 din Lg.678/2001, art.12 al.1 şi 2 lit.a din Lg.678/2001; art.23 al.1 lit.c din Lg.656/2002; art.329 al.1 şi 2 C.p. şi art.41 al.2 C.p., toate cu aplicarea art.33 lit.a C.p.
Se enumeră actele efectuate în timpul urmăririi penale şi se arată că s-au extins cercetările asupra altor şapte persoane apropiate de membrii reţelei, faţă de aceştia dispunându-se începerea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de favorizare a infractorului, proxenetism şi complicitate la proxenetism.
Se susţine că se menţin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive şi că privarea de libertate cu titlu provizoriu se impune a fi dispusă pentru a asigura buna desfăşurare a urmăririi penale, în cadrul căruia urmează a mai fi administrate următoarele probe:
-traducerea actelor încheiate urmare unei comisii rogatorie solicitată autorităţilor judiciare din Grecia;
-audierea părţilor vătămate sau a părţilor civile după caz;
-identificarea şi audierea numitei „C”, o victimă minoră despre care există indicii temeinice că a fost exploatată în ţară în perioada de referinţă de liderii grupării, inculpaţii DN şi DVM, a fost cazată în apartamentul acestora împreună cu DAF, reuşind la un moment dat să-şi asigure scăparea prin fugă;
-întocmirea procesului verbal final de verificare a transferurilor financiare realizate prin sistemul Money Gram şi Wester Union;
-audieri de martori;
-extinderea cercetărilor cu privire la alţi făptuitori despre care există indicii că au aderat sau sprijinit gruparea infracţională prin furnizarea de date sau informaţii cu privire la activităţile desfăşurate de organele statului sau care le-au înlesnit acestora activităţile de traficare şi proxenetism;
– efectuarea de cercetări pentru a stabili dacă permisul de conducere auto al inculpatului DN este contrafăcut, funcţie de rezultat urmând a se dispune extinderea cercetărilor;
– primirea de la unităţile bancare a relaţiilor pentru a se stabili în acest mod întreaga sumă de bani care a intrat în mod ilicit în patrimoniul grupării;
– primirea de la secţiile de poliţie a relaţiilor solicitate în legătură cu demersurile ce au fost efectuate în fiecare caz de dispariţie a victimelor;
– identificarea tuturor tinerelor femei ce au fost traficate de grupare şi stabilirea perioadei în care au fost efectuate aceste activităţi ilicit penale, existând indicii că o parte din femei au fost recrutate anterior anului 2008;
– administrarea tuturor probatoriilor care se impun pentru aflarea adevărului judiciar şi pentru justa soluţionare a acestei cauze penale complexe.
Referatul reia motivele expuse în precedentele cereri de prelungire a duratei arestării preventive a inculpaţilor, făcându-se trimiteri la Jurisprudenţa CEDO în ceea ce priveşte definirea şi aprecierea motivelor care justifică prelungirea duratei preventive.
În faţa instanţei pentru inculpatul NVI s-a solicitat şi administrat proba cu acte depunând apărarea un răspuns adresat de comandatul Poliţiei mun.Călăraşi numitei ND (sora inculpatului) nr.20036/KA/15.05.2012 cu privire la situaţia unei sesizări penale privind pe minora (devenită majoră în prezent) MIA.
Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală 30D/P/2009, în limitele reglementând instituţia prelungirii arestării preventive a inculpaţilor în timpul urmăririi penale, cuprinsă în art.155 C.p.p., tribunalul reţine următoarele:
Începând cu anul 2009 au fost înregistrate la organele de poliţie şi DIICOT plângeri penale formulate în marea lor majoritate de părinţii unor minore) care au părăsit domiciliul în compania a mai multor persoane din familie sau anturajul soţilor DN si DVM, fiind ulterior expediate în Grecia sau Italia pentru a se prostitua în folosul persoanelor amintite anterior.
La dosarul 30D/P/2009 al DIICOT – Biroul Teritorial Călăraşi au fost conexate ale 4 dosare înregistrate în perioada 2009 (prin rezoluţia din 23.06.2009), apoi alte 3 dosare din perioada 2010-2011 (prin Ordonanţa din 19.12.2011).
Faţă de inculpaţii DN, DVM, CC, NVI, SD şi DI s-a dispus începerea urmăririi penale prin rezoluţiile din 5,7,13 si 14 decembrie 2011 pentru fiecare dintre aceştia fiind pusă în mişcare urmărirea penală prin Ordonanţa din 28.12.2011.
La aceeaşi dată (28.12.2011) inculpaţii DN, DVM, CC, NVI, SD şi DI au fost reţinuţi iar la 29.12.2011 s-a dispus arestarea preventivă a acestora pe o durată de 29 de zile, prin încheierea 123/2011 a Tribunalului Călăraşi.
La luarea măsurii preventive constată că s-a reţinut îndeplinirea condiţiilor generale prev. de art.143 al.1 c.p.p. în sensul existenţei de probe si indicii de natura celor definite în art.68 indice 1 c.p.p.
S-a mai apreciat că lăsarea inculpaţilor în libertate constituie un pericol concret pentru ordinea publică, faţă de amploarea si durata în timp a activităţii infracţionale a acestora, de modul de comitere si posibilitatea repetării actelor infracţionale, din aceste aspecte rezultând îndeplinirea cerinţei cuprinse în art.148 alin.1 lit.f teza a II-a c.p.p.
Încheierea Tribunalului Călăraşi 123/2011 pronunţată în dosarul 4922/116/2011 a rămas definitivă prin încheierea nr. 7/06.01.2012 a CAB Secţia a II-a penală, prin care s-au respins recursurile declarate de inculpaţii DN, DVM, CC, NVI, SD şi DI .
Constată tribunalul că suntem în prezenţa ultimei cereri de prelungire a duratei arestării preventive posibile (faţă de apropierea de limita de 180 de zile prev. de art. 159 alin. 13 Cp.p.) şi că procurorul invocă necesitatea administrării probelor de care depinde finalizarea urmăririi penale, majoritatea acestora fiind nominalizate şi în cererile anterioare.
Invocă procurorul menţinerea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive cu referire la îndeplinirea condiţiilor prev. de art.143 C.p.p. dar şi a celor două condiţii conturând cazul reglementat de art.148 al.1 lit.f C.p.p.
Cu privire la acest aspect, toţi apărătorii inculpaţilor critică referatul conţinând propunerea de prelungire a arestării preventive pentru conţinutul care reia motivele şi argumentaţia juridică din cele patru cereri anterioare de prelungire a duratei măsurii preventive dispuse faţă de inculpaţi.
Susţinerile apărătorilor îşi găsesc în parte confirmarea în actele nominalizate şi aflate la dosarul cauzei şi dosarul de urmărire penală volumul I ( filele 1-22) însă reluarea motivaţiei şi a listei de probatorii (cu două mici excepţii) nu este de natură a atrage nulitatea soluţiei de sesizare a instanţei propunerea cuprinzând elementele prevăzute în succinta definiţie din art. 156 alin. 1 Cpp, cum nu poate reţine nici aprecierea că actele de urmărire penală sunt tergiversate intenţionat de procurorul care instrumentează ancheta, în scopul prelungirii duratei prevenţiei inculpaţilor.
Despre pertinenţa şi utilitatea probelor administrate în perioada de timp scursă de la precedenta prelungire a duratei arestării preventive, tribunalul apreciază că, în prezentul cadru procesual, investit cu soluţionarea cererii de prelungire a arestării, nu va proceda la o interpretare complexă a probatoriului, lăsând judecătorului fondului atribuţiile prev. de art. 63 Cpp.
Pe altă parte se constată că în perioada de timp de la precedenta cerere de prelungire a arestării preventive probele administrate de procuror (pentru că inculpaţii nu au administrat nicio probă în combaterea celor invocate pentru a-i incrimina) nu relevă o nouă situaţie de fapt care să justifice aprecierea că au dispărut indiciile temeinice (definiţie stabilită de art.68 indice 1 C.p.p.) care au condus la presupunerea rezonabilă că inculpaţii DN, DVM, CC, NVI, SD şi DI au săvârşit faptele pentru care au s-a pus în mişcare acţiunea penală.
Dintre inculpaţii arestaţi numai inculpaţii DN şi DVM au recunoscut săvârşirea infracţiunilor de proxenetism, prev. de art. 329 alin.1 şi 2 C.p. şi ceilalţi negând în tot situaţia de fapt descrisă de procuror şiu reţinută de instanţă la luarea măsurii arestării preventive.
Împotriva simplei negări exprimate de inculpaţi (din care majoritatea nu au dorit să dea declaraţii în cauză nici în faţa procurorului nici în faţa instanţei care a dispus luarea măsurii preventive), constată tribunalul că nu au fost înlăturate sau combătute cu probe niciuna dintre probele de care organul de urmărire penală a înţeles să se folosească pentru a determina luarea măsurii preventive prev. de art. 136 alin.2 lit. d C.p.p.
Astfel, până la traducerea actelor efectuate pe calea comisiei rogatorii internaţionale, tribunalul constată că există în continuare 11 plângeri penale ale părţilor vătămate sau ale părinţilor unora dintre tinerele traficate (x) acte din care rezultă în mod suficient de plauzibil modul de racolare al tinerelor precum şi detalii privind organizarea grupului infracţional şi atribuţiile fiecăruia dintre membrii acestui grup.
Consideră instanţa că declaraţiile de martori date de rudele sau prietenii părţilor vătămate nu pot fi considerate probe de categorie „inferioară”, evaluarea lor completă aparţinând stadiului judecăţii în fond.
Mai constată că declaraţiile date de angajaţii locaţiei frecventate de tinerele exploatate (respectiv Restaurant „X” din Călăraşi) confirmă prezenţa acestor tinere în camere alături de clienţii firmei, confirmându-se indirect practicarea prostituţiei de către tinerele care se regăsesc în acte, drept „fete” ale diferiţilor membrii ai grupului (mai precis „L” –, aşa zisă soţie a inculpatului SD, „M”, etc.).
La momentul judecării prezentei cereri, trei volume din dosarul de urmărire penală conţin transcrieri ale convorbirilor telefonice a căror înregistrare a fost autorizată în cauză, din aceste documente rezultând relaţii din interiorul grupului dar şi relaţii cu obiectul traficului/exploatării sexuale.
-vol.IX – inculpata DVM a vorbeşte cu ISE, CMS, MSL, LIF, MI dar şi cu CS, NDG, EF, AA pe care le pune să o împiedice pe una dintre fete să plece din Grecia.
În discuţii apar sumele de bani pe care „fetele” le-au câştigat lucrând în bordeluri (numite „magazine”) din Atena dar şi „pe stradă” în Călăraşi, rezultând şi autoritatea inculpatei în faţa acestor tinere..
În acelaşi volum există redate în formă scrisă convorbiri ale aceleiaşi inculpate cu CC, PIE, SD şi minora SS, NVI (despre recuperarea minorei EF), NAN, DN (despre M, „C„ – CC şi S)
Vol.X – DN vorbeşte cu CS, NV, IS, CC, PIE, DV (despre tinerele prostituate din Grecia – fila 27 – şi despre problemele cu o anumită „I”) cu precizarea că majoritatea convorbirilor sunt posibil purtate de inculpata DVM de pe telefonul soţului..
În acelaşi volum X al dosarului de urmărire penală (începând cu fila 104) este relevată contribuţia inculpatului SD la îndeplinirea scopului grupului infracţional constituit de părinţii săi.
Relevante pentru apărările formulate de inculpaţi sunt convorbirile înregistrate purtate de SD cu concubina, declarată soţie, MSL (de la fila 108 verso), fiind evident că această tânără se prostitua în folosul inculpatului SD (în 30 de replici ale dialogului, SD ameninţând-o cu bătaia pentru că ar fi putut fi depistată de poliţie şi solicitându-i să spună cât a câştigat – fila 113).
Acelaşi inculpat SD păstrează strânse legături cu FN, ISE aflată în Grecia, CM, DVM şi DN despre o tânără care a plecat de la ei – poate MSL.
Convorbirile lui CC (volumul XI indică alte tinere – PIV care trebuie să predea banii lui NA – „P”) dar şi pe DVM, CMS (cu care şi discută despre un transfer bancar de la „femeile alea”), CF.
Din vol. XI rezultă care este contribuţia inculpatului NVI, convorbirile acestuia cu NDG, indicând faptul că „protectorul „ dar şi proxenetul acestei tinere care se prostitua pentru el, în Grecia.
Acelaşi inculpat vorbeşte frecvent cu CS („V”) persoană care descrie comportamentul neadecvat al lui „ C” (CC) şi cu MIA (aflată posibil în Grecia).
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul DI, acesta este indicat ca exercitând racolarea numitei IE ( majoră)
Din declaraţiile de martori si părţi vătămate, coroborate cu procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor interceptate şi înregistrate autorizat, rezultă că toţi inculpaţii au realizat acte specifice infracţiunii incriminate de art.12 şi 13 al.1 (si 2) din lg.678/2001.
Definiţia infracţiunii de trafic de persoane indică drept acte materiale ce constituie latura obiectivă a infracţiunii prev. de art.12 din Lg.678/2001, fapta (alternativă si nu cumulativă) de a recruta, transporta, caza ori primi) prin ameninţare sau violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire sau fraudă, înşelăciune sau abuz de autoritate, profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani sau alte foloase pentru a obţine consimţământul persoanei care are autoritate asupra altei persoane.
Toţi cei şase inculpaţi arestaţi (până în prezent) în cauză, au comis mai multe acte specifice infracţiunii, recrutând tinerele prin inducerea în eroare cu posibilitatea unor mariaje sau „prietenii” (DI, SD, CC si NVI) prin violenţe (DVM) şi ameninţări (DVM si DN), procurând acte de identitate şi găzduind tinerele care ajungeau să se prostitueze în folosul lor, mai întâi „ pe plan local” şi după majorat, în străinătate.
Din relaţiile obţinute de al companii aviatice rezultă că victimele traficului au călătorit de mai multe ori în Grecia, însoţite de unul sau mai mulţi membri ai grupului infracţional ( vol. V filele 217 – 258), în vreme ce alte persoane parcurgeau traseele cu autoturisme sau autocare.
Apreciază tribunalul că toţi inculpaţii au contribuit la constituirea sau sprijinirea unui grup infracţional organizat în scopul traficului de persoane si minori si exploatării sexuale a părţilor vătămate, durata activităţii infracţionale şi structurarea ca ierarhie si atribuţiuni ducând la concluzia că latura obiectivă a infracţiunii se poate reţine.
La acest moment al procesului penal, tribunalul apreciază că inculpaţii au înţeles, acceptat si urmărit realizarea scopului grupului infracţional, existând cel puţin indicii despre latura obiectivă a acestei infracţiuni, nefiind relevantă situaţia că inculpaţii sunt rude.
Nu s-au administrat probe din care să rezulte pentru inculpaţii DN,DVM, SD, altă situaţie de fapt decât aceea că bunurile achiziţionate au fost cumpărate cu banii obţinuţi în urma săvârşirii infracţiunii de trafic de minori si persoane si proxenetism, inculpaţii nelucrând niciodată în viaţa lor iar tranzacţiile realizate de SD (ca intermediar „samsar”) nejustificând obţinerea sumelor considerabile care să permită achiziţionarea de imobile si autoturisme.
În volumele VI şi VII al dosarului de urmărire penală, documentele bancare consemnează transferuri internaţionale de bani de la tinerele (părţi vătămate sau martore) şi îi indică pe toţi membrii grupului infracţional ca beneficiari ai sumelor trimise în acest fel( alături de membri ai familiilor D si N) al căror cuantum total depăşeşte 400.000 euro.
Mai reţine tribunalul că la data racolării, părţile vătămate MSL, IES,EF,MI, NDG, PEV si MIA erau minore, motiv pentru cae se va reţine si infracţiunea de trafic de minor pentru inculpaţii DVM, DN, NVI, SD si CC.
Dacă situaţia condiţiilor generale prev. de art.143 c.p.p. este cea relatată anterior si impune respingerea cererilor de revocare a măsurii arestării preventive, conform art.139 al.2 c.p.p. situaţia condiţiei cumulative prev. de art.148 al.1 lit.f c.p.p. provoacă discuţii numai din perspectiva condiţiei prev. în teza a II-a (cuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru toate infracţiunile fiind mai mare de 4 ani).
Consideră tribunalul că, circumstanţele caracterizând persoana fiecăruia dintre inculpaţi justifică aprecierea că este posibilă repetarea conduitei infracţionale, mai cu seamă că inculpaţii sunt rude si de gradul I şi prieteni, fiind imposibilă o măsură care să-i oblige să nu ia legătura unul cu altul, pe de o parte iar pe de altă parte, neidentificarea şi negăsirea părţilor vătămate duce la concluzia că aceste tinere se află în străinătate, continuându-şi activitatea în folosul inculpaţilor, care liberi fiind ar continua să obţină beneficii materiale de pe urma acestor tinere..
Constată tribunalul că, în afară de inculpatul CC, ceilalţi cinci inculpaţi nu sunt la primul conflict cu legea penală şi, chiar dacă faptele precedente nu sunt infracţiuni de acelaşi gen cu faptele grave pentru care sunt cercetaţi în prezenta cauză, conturează conduite agresive si desconsiderând valorile sociale ocrotite de legea penală. Astfel, DN – a fost condamnat anterior pentru infracţiuni de violenţă şi împotriva patrimoniului ( fapte pentru care a intervenit reabilitarea de drept). Este condamnat în primă instanţă pentru infracţiuni de violenţă şi trimis în judecată pentru infracţiuni de violenţă.
DVM– condamnată în prima instanţă pentru infracţiuni de ultraj contra bunelor moravuri;
SD– în aceeaşi cauză penală cu tatăl său DN, mama DVM, unchiul NVI, trimis în judecată pentru infracţiunea de încăierare şi ultraj contra bunelor moravuri (arestat preventiv la 18.04.2011).
NVI –aceeaşi situaţie cu DN şi alte antecedente penale pentru fapte comise în minorat pentru infracţiuni la regimul circulaţiei şi de violenţă.
CC – recidivist postexecutoriu (conform fişei de cazier judiciar de la fila 112 vol.I).
În ceea ce priveşte condiţia pericolului concret pe care l-ar constitui lăsarea inculpatului în libertate, în lipsa unor criterii legale cuprinse în procedura penală română, tribunalul va analiza această situaţie ipotetică în raport de gravitatea faptei, anvergura actelor infracţionale, numărul mare de persoane antrenate (până în prezent 21 de persoane faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală) şi mai ales de circumstanţele personale ale inculpaţilor dar şi ale victimelor infracţiunilor..
Tribunalul apreciază că atitudinea subiectivă faţă de faptele comise si urmările lor (se invocă nonşalant dorinţa minorelor de a se prostitua) este un indiciu că este posibilă continuarea activităţii infracţionale.
Nu în ultimul rând, la aprecierea gradului de pericol pe care l-ar constitui lăsarea inculpaţilor în libertate, este categoria victimelor, în speţă tinere provenind din familii dezorganizate sau cu posibilităţi financiare reduse si care, în raport de vârsta tânără si de lipsa de instrucţie si carenţe educaţionale, pot fi lesne dominate şi convinse să devină victimele exploatării sexuale pentru favoruri din partea inculpaţilor tineri sau pentru că pur si simplu, nu se pot întoarce în familiile din care provin.
Pentru acest motiv, raportat si la practica CEDO (cauza LABITA contra Italiei, cauza Neumeisterr contra Austria), apreciază tribunalul că, în cauză, prelungirea măsurii preventive este justificată fiindcă, faţă de cele de mai sus şi de amploarea fenomenului infracţional de trafic de persoane la nivel european, cu referire expresă la prezenţa prostituatelor românce în Grecia) se poate considera că în cauză există indicii precise despre un interes public real care, fără a fi admisă atingerea prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate.
Pentru acest motiv şi faţă de nedovedirea modificării temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, urmează a respinge cererile de revocare, respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpaţii DN,DVM,CC, NVI, SD şi DI.
În baza art.159 c.p.p.
Urmează a admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Biroul Teritorial Călăraşi şi a dispune prelungirea duratei arestării preventive a inculpaţilor: DN,DVM,CC, NVI, SD şi DI pe o durată de 30 de zile (fiecare) de la 26 mai 2012 la 24 iunie 2012 .
Urmează ca măsura prelungirii arestării să se comunice locului de deţinere – Arest IPJ Călăraşi pentru aducere la cunoştinţa inculpaţilor.
Cheltuielile judiciare urmează a rămâne în sarcina statului ( inclusiv cota din onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţii NVI, SD şi CC, în cuantum de 100 lei).
5.Fond penal. Măsuri preventive
Arestarea preventivă a inculpatului în timpul urmăririi penale. Condiţiile cumulative care definesc cazul de arestare preventivă prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.
Art.149 ind.1 Cod procedură penală
Art.143 Cod procedură penală
Art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală
Art.68 ind.1 Cod procedură penală
TRIBUNALUL CĂLĂRAŞI – SECŢIA PENALĂ, ÎNCHEIERE PENALĂ NR.51/05.07.2012
Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 05.07.2012 Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi a solicitat Tribunalului Călăraşi arestarea preventivă a inculpatului RG, cercetat în dosarul 330/P/2012 al acestei unităţi a Ministerului Public sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită prev. de art.254 al.1 C.p. raportat la art.6 şi 7 al.1 din Lg.78/2000.
Arată procurorul că inculpatul RG, agent de poliţie la Postul de Poliţie F, jud.Călăraşi, a pretins şi primit de la denunţătorul SAA suma de 300 lei pentru a nu-l sancţiona contravenţional pentru deteriorarea certificatului de înmatriculare şi al vorignetei autoturismului Dacia 1310 nr. de înmatriculare x cu care se deplasa denunţătorul.
Se mai arată că stabilirea săvârşirii infracţiunii rezultă din procesul verbal de constatare a infracţiunii, înregistrarea audio-video a convorbirilor şi a activităţilor derulate de către inculpat şi denunţător, declaraţiile denunţătorului şi declaraţiile martorului asistent.
Inculpatul RG a fost de acord să fie audiat şi, în faţa instanţei, a declarat următoarele:
Inculpatul şi-a menţinut poziţia avută anterior, nerecunoscând săvârşirea infracţiunii de luare de mită. Susţine că, până în urmă cu şase zile, nu l-a cunoscut pe denunţător, pe care l-a oprit în trafic pentru control şi, când a prezentat actele, inculpatul lucrător de poliţie, a constatat că talonul este deteriorat.
Susţine inculpatul că i-a atras atenţia denunţătorului că va fi sancţionat contravenţional dar că, la insistenţele acestuia şi cu acordul şefului său, IS, fiindu-i milă, nu l-a sancţionat, restituindu-i actele.
Arată că discuţia nu s-a purtat în sensul atenţionării denunţătorului că trebuie să fie „recunoscător” dar că, pentru că denunţătorul repeta insistent că lucrează la Fabrica de ciocolată „Heidi”, i-a spus acestuia să aducă două cutii (nu sacoşe) de praline pentru el şi şeful lui, IS (acesta fiind de acord şi ştiind de discuţia dintre inculpat şi denunţător) şi mai arată că această discuţie purtându-se după ce i-a restituit talonul.
Inculpatul declară că i-a dat denunţătorului numărul său de telefon pentru a-l căuta când face rost de ciocolată dar că nu l-a sunat niciodată, în vreme ce denunţătorul l-a sunat de mai multe ori în zilele următoare.
Neagă inculpatul că i-ar fi spus denunţătorului că şi pentru deteriorarea rovignetei este posibil de sancţiune contravenţională, declarând că i-a sugerat acestuia să-şi facă copii după documentul de plată, deoarece originalul se şterge în timp.
Arată inculpatul că la data de 3 iulie l-a sunat denunţătorul cerându-i să se întâlnească, lucru pe care l-a făcut la PECO din sat F, cu acea ocazie denunţătorul spunându-i că nu a făcut rost de ciocolată şi cerând confirmarea că poate să circule în continuare.
Arată că la data de 4 iulie (orele 16) se afla la Frizerie când a fost sunat din nou de denunţător (în jurul orelor 16) care i-a cerut să se întâlnească la PECO F.
Precizează că s-au întâlnit la locul respectiv, că denunţătorul a venit la maşina lui şi, pe geamul deschis, i-a dat un plic alb iar el, inculpatul, a rupt un colţ al plicului şi a văzut un colţ de bancnotă albastră de 1 milion, după care i-a restituit plicul denunţătorului.
Susţine că a convenit cu denunţătorul că, dacă acesta face rost de ciocolată, să o lase la „fetele” de la PECO la F (orele 16).
Arată inculpatul că a plecat la secţie, unde a lucrat la un dosar şi că la orele 19,30 -20, în camera de serviciu a venit o angajată de la PECO „N” (pe care o cunoştea) speriată, plângând, cu o hârtie în mână, pe care i-a lăsat-o (fără să i-o înmâneze), astfel încânt a rămas cu hârtia în mână când femeia a ieşit în fugă din încăpere.
Arată că a încercat să afle de la N ce s-a întâmplat, urmând-o pe stradă, însă nu a aflat mai mult decât ce-i spusese, respectiv reproşul că „o bagă în puşcărie”.
Mai arată că, după ce N s-a îndepărtat către şosea, a intrat în clădirea vulcanizării, să vorbească cu un anume T, dar pentru că acesta avea treabă a plecat.
Recunoaşte că, în perioada în care a stat în incinta vulcanizării, a lăsat hârtia pe care o avea de la N, fără însă a intenţiona să ascundă respectivul obiect.
La întrebările puse, răspunde că denunţătorul era însoţit, la momentul controlului de prietena sa şi că mai era o persoană în maşina denunţătorului şi în momentul în care acesta i-a dat plicul cu bani (fără a putea preciza cine era).
Susţine că avea relaţii amicale cu personalul de la benzinăria L şi că nu i-a indicat denunţătorului o persoană anume căreia să-i lase ciocolata, cu atât mai puţin un plic cu bani.
Se apără arătând că denunţătorul îl suna insistent şi precizează că nu a avertizat-o pe „N” că vine cineva să-i lase un obiect pentru el.
S-a depus dosarul de urmărire penală 330/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de probele administrate în cauză, tribunalul reţine următoarele:
La data de 04.07.2012, orele 23,25 Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi a dispus începerea urmăririi penale faţă de numitul RG pentru că, în calitate de agent de poliţie la Postul de Poliţie F, a pretins şi primit de la denunţătorul SAA suma de 300 lei pentru a nu-l sancţiona contravenţional pe acesta (pornind de la autodenunţul formulat de denunţătorul ŞAA la data de 30.06.2012.
La data de 05.07.2012 s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunea prev. de art.254 al.1 C.p. raportat la art.6 şi 7 al.1 din Lg.78/2000.
Din declaraţiile denunţătorului şi ale martorei VAA rezultă că, în ziua de 29.06.2012 orele 6, maşina denunţătorului a fost oprită la intrarea în oraşul F de un echipaj de poliţie, şoferului cerându-i-se actele. După verificarea actelor, denunţătorul a fost chemat la maşina poliţiei, discuţi purtându-se despre sancţionarea contravenţională pentru deteriorarea talonului şi a rovignetei şi, cum nu s-a aplicat sancţiunea, RG a cerut denunţătorului (despre care aflase că lucrează la fabrica de ciocolată) un pachet, apoi două pungi de ciocolată.
Martora VA susţine că în ziua de 01.07.2012, au fost treziţi de un apel, repetat la ora 10, apeluri despre care denunţătorul i-a spus că sunt de la unul dintre poliţişti, cel care cerea ciocolată.
Inculpatul şi denunţătorul s-au întâlnit pe 03.07.2012 şi apoi din nou pe 04.07.2012, când denunţătorul i-a prezentat un plic (verificat de inculpat şi restituit) şi pe care denunţătorul trebuia să-l lase la una dintre angajatele de la benzinăria L (femeia a fost indicată de inculpat).
Este elocvent aspectul că PN (N), primind plicul de la denunţător şi verificând-i conţinutul, s-a mirat de suma de bani, întrebându-l pe denunţător dacă nu cumva l-a prins cu droguri.
Pentru momentele descrise anterior, edificatoare sunt înregistrările ambientale audio-video (autorizate de tribunal) lămurind aspectul prezenţei inculpatului în momentul cheie dar şi contribuţia sa în plasarea obiectului mitei (cu privire la care avea cunoştinţă că nu e ciocolată cu sunt bani) şi circuitul acesteia astfel încât să fie exclusă, pe cât posibil, implicarea sa.
Poate că organele de urmărire penală au accelerat derularea evenimentelor, trimiţând martora PN să înmâneze inculpatului plicul cu bani, însă reacţia acestuia, respectiv încercarea de a face pierduţi banii, demonstrează temeritate în încălcarea legilor (pe care inculpatul este presupus că le cunoaşte foarte bine) şi străduinţa de a scăpa de răspundere penală.
Din declaraţiile martorului NT rezultă clar că inculpatul RG a pătruns în incinta atelierului de vulcanizare în jurul orelor 19-19,30 fără a căuta pe cineva şi fără a vorbi cu martorul şi, după 1-2 minute a ieşit pe uşa secundară.
Aşa fiind, şi faţă de cele recunoscut de inculpat, este fără dubiu că acesta a lăsat plicul conţinând 300 lei în atelierul de vulcanizare, forma delictului aşa cum rezultă din fotografiile judiciare de la filele 67-68 dosar urmărire penală demonstrând că plicul nu putea fi considerat o hârtie mototolită, inculpatul având reprezentarea naturii exacte a acestuia şi a conţinutului.
Mai reţine tribunalul că, la ieşirea pe uşa secundară din atelier, inculpatul a fost oprit de poliţişti.
În raport de cele de mai sus, apreciază tribunalul că, chiar dacă iniţial nu a pretins bani de la denunţător, inculpatul a pretins bunuri (ciocolată), ulterior acceptând primirea de bani pentru a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu (în speţă constatarea şi sancţionarea contravenţională a denunţătorului.
Apărarea inculpatului se formează şi în sensul declarării momentului înţelegerii frauduloase, accentuând că discuţia despre ciocolată a avut loc după ce i-a restituit denunţătorului talonul, însă aspectul acesta nu poate avea relevanţă din punctul de vedere al încadrării juridice a faptei.
De altfel, situaţia denunţătorului – şofer l-ar fi expus şi în continuarea sancţionării contravenţionale (deşi inculpatul i-a confirmat repetat că poate să circule) câtă vreme nu remedia situaţia talonului şi a rovignetei, aşa încât pretinderea de către agentul de poliţie a foloaselor amintite anterior ar avea substanţă în continuare.
Alternativele actelor materiale comparând latura obiectivă a infracţiunii de luate de mită sunt „faptele funcţionarului care, direct ori indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase (…) ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge” şi în fapta reţinută în sarcina inculpatului se regăsesc mai multe astfel de acte materiale.
Consideră tribunalul că, la acest moment, există suficiente probe şi elemente care pot fi considerate indicii temeinice prev. de art.68 indice 1 C.p.p., de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul RG a săvârşit fapta pentru care este cercetat, respectiv luare de mită prev. de art.254 al.1 c.p. cu referire la art.6 si 7 alin.1 din lg.78/2000, aşa încât tribunalul constată îndeplinirea condiţiilor generale prev. de art.143 c.p.p.
În ceea ce priveşte reţinerea cazului prev. de art.148 al.1 lit.f c.p.p. se constată îndeplinirea condiţiei cuantumului pedepsei.
Cu privire la condiţia pericolului concret pe care l-ar constitui lăsarea inculpatului în libertate pentru ordinea publică, reţine tribunalul (în lipsa unor criterii de evaluare a acestui pericol şi a unor probe directe) următoarele:
Inculpatul este agent de poliţie, tânăr, fără antecedente penale, însă fapta este comisă în legătură cu serviciul, iar exigenţele de conduită ar trebui să fie foarte înalte faţă de natura funcţiei ocupate.
Deşi aparent minoră, mita primită de inculpat dă măsura modului în care aceasta înţelege să aplice legea în folosul propriu, pretinsa clemenţă dovedită având un preţ (derizoriu) pe care inculpatul l-a urmărit zile de-a rândul.
În evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică nu poate influenţa major atitudinea procesuală a inculpatului, însă în speţă s-a dovedit că inculpatul foloseşte în practică cunoştinţele însuşite în virtutea şi exercitarea atribuţiilor de serviciu, astfel nu s-ar explica acordul martorei PN de a primit, pentru inculpat, bani de la un străin..
Consideră tribunalul că, în speţă, interesul general protejat dă măsura îndeplinirii condiţiei cuprinse în art.148 al.1 lit.f c.p.p. şi că pe fondul unei percepţii posibil exacerbate a fenomenului corupţiei de către cetăţeni, o reacţie riguroasă este aplicarea măsurii preventive prev. de art.136 al.1 lit.d c.p.p., motiv pentru care urmează a admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi a dispune arestarea preventivă, pe o durată de 29 de zile, de la 06.07.2012 la 03.08.2012, a inculpatului RG.
Cheltuielile judiciare urmează a rămâne în sarcina statului.
1
