Incompatibilitate. Judecător care a făcut parte din completul care a soluţionat recursul împotriva încheierii prin care s-a soluţionat, în cursul urmăririi penale, propunerea de arestare preventivă sau de prelungire a duratei măsurii arestării preventive


Incompatibilitate. Judecător care a făcut parte din completul care a soluţionat recursul împotriva încheierii prin care s-a soluţionat, în cursul urmăririi penale, propunerea de arestare preventivă sau de prelungire a duratei măsurii arestării preventive.

C. pr. pen., art. 48 alin. 1 lit. a

Nu este incompatibil să judece cauza judecătorul care, în cursul urmăririi penale, a făcut parte din completul care a soluţionat recursul îndreptat împotriva încheierii judecătorului delegat prin care s-a soluţionat propunerea procurorului de arestare preventivă sau de prelungire a duratei măsurii arestării preventive.

Prin înscrisul înregistrat la data de 6 ianuarie 2010 în dosarul nr. 2535/102/2008 al Curţii de Apel Târgu Mureş, magistrat  M.V., judecător la Curtea de Apel Târgu Mureş a formulat declaraţie de abţinere cu referire la dosarul nr. 2535/102/2008 al Curţii de Apel Târgu Mureş.

În motivarea declaraţiei de abţinere formulate s-a invocat faptul că acest magistrat a pronunţat încheierea penală nr. 24/C/R/30 mai 2005 a Tribunalului Mureş  prin care a soluţionat recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva încheierii penale nr. 52/27 mai 2005 prin care judecătorul delegat  de la Judecătoria Reghin  a dispus în cursul urmăririi penale arestarea preventivă a acuzatului, apreciind că în cauză ar fi incidente dispoziţiile art. 48 alin.1 lit.a Cod procedură penală, deoarece procedura de soluţionare a propunerii de arestare preventivă în faza prealabilă judecăţii  comportă două etape: una obligatorie derulată în faţa judecătorului delegat şi o alta facultativă în recurs, ultima posibil de urmat  în cazul în care titularii legali uzează de această cale de atac. A mai subliniat faptul că, relativ la incompatibilitatea de a participa la judecarea cauzei a judecătorilor implicaţi în procedura arestării preventive, este de observat că, prin  Legea nr. 356/2006, art. 48 alin.1 lit. a Cod procedură penală a fost modificat fiind  înlocuită sintagma  judecătorul care „a emis mandatul de arestare…” cu judecătorul care „a soluţionat propunerea de arestare preventivă…” Mai precizează că, legiuitorul nu s-a referit expres doar la „judecătorul delegat”, ci la judecător, însemnând astfel atât judecător delegat, cât şi judecătorul care a făcut parte  din completul care a soluţionat  recursul împotriva încheierii primului. În al doilea rând, a mai arătat că instituirea prin lege a acestei incompatibilităţi dă eficienţă separaţiei funcţiilor judiciare exercitate de judecător pe durata procedurilor penale. În acest sens, prin soluţionarea propunerii de arestare preventivă  (fie în prim grad, fie în efectuarea controlului judiciar  asupra încheierii judecătorului delegat), legiuitorul a conferit judecătorului o funcţie restrânsă  de instrucţie, incompatibilă cu cea de judecată.

Analizând declaraţia de abţinere formulată prin prisma motivelor invocate şi în raport şi cu actele de la dosar, completul reţine următoarele:

Prin  încheierea penală nr. 24/C/R/30 mai 2005 a Tribunalului Mureş s-a soluţionat recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva încheierii penale nr. 52/27 mai 2005 prin care judecătorul delegat de la Judecătoria Reghin a dispus în cursul urmăririi penale arestarea preventivă a acuzatului. În declaraţia de abţinere, magistratul a invocat faptul că, a pronunţat încheierea anterior menţionată, apreciind că în cauză ar fi incidente dispoziţiile art. 48 alin.1 lit. a Cod procedură penal.

Instanţa consideră că, motivul de drept invocat de magistrat este cel prevăzut de art. 48 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.

Completul sesizat cu judecarea cererilor de abţinere constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 48 lit. a Cod procedură penală, în fapt a motivului invocat de către doamna magistrat, urmând a respinge cererea ca nefondată.

Dispoziţiile art. 48 lit. a, teza ultimă, sunt imperative în sensul că au în vedere doar soluţionarea în vreun fel a propunerii de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale, şi nu soluţiile date în recurs. Dacă s-ar interpreta în sens contrar, cum că prin soluţia de respingere a recursului în fapt completul de judecată ar soluţiona propunerea de arestare preventivă sau de prelungire a acesteia, s-ar adăuga în mod nepermis dispoziţiilor imperative, lucru ce nu-i este permis judecătorului pentru că ar comite un exces de putere trecând în domeniul unei alte puteri constituite în stat, respectiv în domeniul puterii legislative.

Faţă de cele mai sus menţionate, declaraţia de abţinere formulată în dosarul nr.2535/102/2008 al Curţii de Apel Târgu Mureş va fi respinsă.