Inculpat arestat în altă cauză. Absenţa inculpatului la termenul de judecată intermediar la care s-au administrat probe. Nulitate relativă
C. proc. pen., art. 314
Potrivit art. 314 C.proc.pen., judecata nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere (alin. 1). Aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie (alin. 2).
Se constată, însă, că la termenul la care inculpatul arestat în altă cauză, nu a fost adus, instanţa nu a rămas în pronunţare ci a audiat martori, în prezenţa apărătorului inculpatului, iar judecata s-a desăvârşit la termenul următor, când inculpatul a fost prezent, a beneficiat de apărare şi avea posibilitatea să solicite reaudierea martorilor prezenţi la termenul la care inculpatul a absentat, astfel încât reaudierea acestora să se efectueze cu aplicarea deplină a principiului contradictorialităţii. În aceste condiţii, Curtea de Apel apreciază că sentinţa pronunţată de Judecătorie nu este lovită de nulitate absolută, iar sancţiunea nulităţii relative, prevăzută de art. 194 alin. (1) şi (3) C.proc.pen., nu poate fi aplicată deoarece inculpatul nu a suferit nicio vătămare a drepturilor sale procesuale.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală,
Decizia penală nr. 500 din 6 mai 2010, dr. M.B.
Prin sentinţa penală nr. 1980/02.11.2009 pronunţată de Judecătoria Arad în dosar nr. 9353/55/2008, în baza art. 208 alin. (1), 209 alin. (1), lit. a), d), e), g), Cod penal, alin. (2) lit. b) Cod penal, a fost condamnat pe inculpatul M.L.F., la 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
În baza art. 180 alin. (2) raportat la art. 26 Cod penal, a fost condamnat acelaşi inculpat, la 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) Cod penal au fost contopite pedepsele mai sus aplicate inculpatului M.L.F.în pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare fără aplicarea vreunui spor, în regim de detenţie.
Prin decizia penală nr. 85/A din 16.03.2010, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 9353/55/2008, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. b) Cod procedură penală cu referire la art. 197 alin. (2) Cod procedură penală a fost admis apelul declarat de inculpatul M.L.F., împotriva sentinţei penale nr. 1980/02.11.2009 pronunţată în dosar nr. 9353/55/2008 al Judecătoriei Arad şi s-a dispus rejudecarea de către Judecătoria Arad numai a acestui inculpat.
Cu privire la apelul declarat de inculpatul M.L.F., conform dispoziţiilor art. 197 alin. (2), (3) Cod procedură penală, s-a reţinut că „sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi dispoziţiile relative la participarea procurorului, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii” şi „Nulitatea prevăzută în alin. (2) nu poate fi înlăturată în nici un mod. Ea poate fi invocată în orice stare a procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu.”
Tribunalul Arad a constatat că la termenul din 30.03.2009 deşi instanţa cunoştea că inculpatul se află în stare de arest preventiv, a procedat la judecarea cauzei cu încălcarea dispoziţiilor art. 314 Cod procedură penală potrivit cărora judecata nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere, aducerea inculpatului arestat la judecată fiind obligatorie. La acest termen de judecată deşi inculpatul arestat în altă cauză nu a fost adus, instanţa a procedat la administrarea probei testimoniale audiind toţi martorii propuşi în acuzare. S-a apreciat că nulitatea absolută nu putea fi înlăturată în nici un mod, conform art. 197 alin. (3) Cod procedură penală, la următorul termen de judecată, fiind necesară reaudierea martorilor în prezenţa acestuia cu respectarea principiului contradictorialităţii. În această situaţie nu erau aplicabile dispoziţiile art. 197 alin. (4) Cod procedură penală respectiv atragerea nulităţii, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului, întrucât textul alin. (4) prevede expres că aceste dispoziţii nu privesc situaţia nulităţii reglementate la alin. (2).
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul M.L.F., recursul nefiind motivat în scris ci doar oral, în ziua judecăţii, arătându-se că se solicită reducerea pedepsei aplicate inculpatului.
Examinând decizia penală recurată prin prisma motivului de recurs invocat, dar şi din oficiu., Curtea de Apel Timişoara constată că recursul formulat de către inculpatul M.L.F. este fondat, pentru următoarele considerente:
Tribunalul Arad a apreciat în speţa de faţă că Judecătoria Arad a pronunţat o hotărâre lovită de nulitate absolută în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.L.F., deoarece la termenul de judecată din data de 30.03.2009 a procedat la judecata cauzei în condiţiile încălcării dispoziţiilor art. 314 C.proc.pen., administrând proba cu martori, fără ca inculpatul, aflat în stare de arest să fi fost adus în faţa instanţei, nulitate absolută care nu poate fi înlăturată în nici un mod.
Verificând încheierea din 30.03.2009 a Judecătoriei Arad se observă că la apelul nominal nu a răspuns inculpatul M.L.F., ci doar apărătorul acestuia, în condiţiile în care inculpatul se afla încarcerat la Penitenciarul Arad, nefiind arestat în prezenta cauză, iar la acel termen de judecată au fost audiaţi în calitate de martori C.I.D., T.A.G. şi R.I.
În speţa de faţă este adevărat că au fost încălcate dispoziţiile art. 314 C.proc.pen., în sensul că inculpatul trebuia adus în faţa instanţei de judecată, prezenţa acestuia fiind obligatorie, chiar dacă era arestat în altă cauză, însă se observă că acesta nu a fost vătămat în drepturile sale cât timp instanţa nu a rămas în pronunţare, existând posibilitatea solicitării reaudierii martorilor audiaţi la acel termen de judecată, iar inculpatul a fost reprezentat prin apărătorul său, care putea pune întrebările pe care le credea de cuviinţă martorilor pentru a-şi exercita dreptul la apărare şi pentru a contribui la aflarea adevărului, respectiv pentru a asigura în cadrul procesului penal, principiul contradictorialităţii.
Mai mult decât atât, nici inculpatul şi nici instanţa de judecată, din oficiu, nu a invocat acest aspect, nepunând în discuţie excepţia nulităţii absolute a hotărârii judecătoreşti cu privire la inculpatul M.L.F. care prin apărătorul său, a solicitat reducerea pedepsei ca şi în faţa instanţei de recurs, nefăcând nicio referire la vreun aspect de nelegalitate.
Instanţa apreciază că hotărârea pronunţată de Judecătoria Arad nu este lovită de nulitate absolută în condiţiile în care la data rămânerii în pronunţare a cauzei – 26.10.2009, inculpatul M.L.F. a fost prezent, în stare de deţinere, asistat de apărătorul din oficiu, neexistând vreo încălcare a dispoziţiilor art. 314 C.proc.pen. care prevede că prezenţa inculpatului arestat este obligatorie, iar acesta putea să solicite, eventual, o reaudiere a martorilor, dacă considera că acest lucru este necesar şi în favoarea sa.
În aceste condiţii, hotărârea pronunţată de Tribunalul Arad în raport cu inculpatul M.L.F. este excesivă, conduce la o tergiversare inutilă a cauzei prin reluarea judecării pe fond a cauzei, în condiţiile în care acesta nu a suferit nici o vătămare din punctul de vedere al drepturilor sale procesuale.
Pentru aceste motive, neputând vorbi de o nulitate absolută a sentinţei pronunţate de Judecătoria Arad, în cauză, se impune asanarea cauzei prin casarea deciziei penale recurate în parte, respectiv cu privire la inculpatul M.L.F. şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad pentru a va proceda la rejudecarea apelului declarat de către acest inculpat.
