În cursul judecăţii, verificând periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive, dispune revocarea , după caz, înlocuirea acesteia numai dacă , se constată că este nelegală, că temeiurile ce au determinat luarea acestora au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate în continuare.
Dispoziţiile art. 139 alin.34 Cod procedură penală fiind abrogate prin O.U.G. nr. 60/2006, după începerea urmăririi penale şi respectiv, trimiterea inculpatului în judecată, starea precară a sănătăţii acestuia nu mai constituie temei legal pentru revocarea sau înlocuirea măsurilor preventive dispuse în cauză, dacă celelalte condiţii cerute de art. 148 Cod procedură penală subzistă în continuare ,pentru asigurarea normalei desfăşurări a procesului penal.
În cazul în care pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor , administraţia locului de deţinere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în reţeaua medicală a Ministerului Sănătăţii Publice, conform art. 1391 Cod procedură penală.
C.A. Ploieşti , secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie , decizia nr. 113 din 02 februarie 2007.
Prin Încheierea de şedinţă din 29 noiembrie 2007, pronunţată în dosarul penal nr. 8022/120/2007 al Tribunalului Dâmboviţa, verificându-se legalitatea şi temeinicia arestării preventive, conform art. 3002 rap.la art. 160b alin. 1 şi 3 Cod procedură penală s-a dispus menţinerea măsurii luate faţă de inculpatul trimis în judecată pentru infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 rap.la art. 175 alin. 1 lit. e şi i Cod penal, lovire prev. de art. 180 al. 2 Cod penal şi uz de armă letală, fără drept, prev. de art. 136 din Legea nr. 295/2004, privind regimul armelor şi muniţiilor cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
Totodată, s-a respins ca nefondată cererea acestuia privind revocarea arestării preventive şi înlocuirea cu măsura obligatorie de a nu părăsi localitatea în condiţiile art. 145 comb. cu art. 139 alin. 34 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat in recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
S-a susţinut că in mod greşit s-a dispus menţinerea arestării, deoarece după luarea măsurii preventive ar fi intervenit schimbări în situaţia de fapt, boala de care suferă necesitând intervenţie chirurgicală oftalmologică de urgenţă şi tratament postoperatoriu, ce nu ar putea fi asigurate in reţeaua medicală penitenciară.
Recursul nu este fondat.
Din coroborarea disp. art. 300/2 rap. la art 160/b comb. cu art. 139 si art. 145 Cod procedură penală rezultă că în această fază procesuală arestarea poate fi revocată şi, după caz, înlocuită cu o altă măsură preventivă mai uşoară numai dacă se constată că este nelegală,au încetat temeiurile ce au determinat luarea acesteia sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Prima instanţă a observat corect că abrogându-se dispoziţiile art. 139 al.34 Cod procedură penală, după sesizarea instanţei de judecată starea precară a sănătăţii inculpatului nu mai constituie temei legal pentru revocarea sau înlocuirea masurilor preventive dispuse în cauză, dacă celelalte condiţii cerute de art.148 Cod procedură penală avute în vedere la luarea acestora subzistă în continuare.
Ca urmare, dacă prin expertiză medico-legală se constată că acesta suferă de o boala grava conform art. 303 Cod procedură penală se dispune suspendarea procesului penal până când starea sănătăţii sale va permite prezentarea în faţa instanţei, dar sub condiţia ca împiedicarea participării la judecată să fie stabilită de către comisia de specialitate , constituită la nivelul I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucureşti.
In lipsa unor atari concluzii medico-legale,pe baza actelor medicale prezentate, dacă boala de care suferă cel arestat preventiv nu poate fi tratată in reţeaua medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, la cerere sau din oficiu, administraţia locului de deţinere dispune efectuarea tratamentului, sub pază permanentă, în reţeaua medicală a Ministerului Sănătăţii Publice, potrivit art. 1391 Cod procedură penală.
Arestarea preventiva a inculpatului s-a dispus în faza de urmărire penală, constatându-se că se află in situaţia prev. de art. 148 al. 1 lit. h (renumerotat litera f ) Cod procedură penală.
Legalitatea si temeinicia măsurii s-au verificat de judecători, cu respectarea termenelor prev. de art. 155, art. 300/1, art. 300/2 si art. 160/b Cod procedură penală.
Intr-adevăr de la momentul arestării şi până in prezent au intervenit unele modificări în situaţia de fapt, în sensul că prin expertiza medico-legală s-a stabilit că inculpatul prezintă o serie de afecţiuni, cronice, inclusiv de natură oftalmologică, recomandându-se transplant de cornee.
Această împrejurare nu poate fi însă reţinută ca temei legal de natură a conduce la concluzia că buna desfăşurare a procesului penal ar putea fi asigurată, în continuare prin revocarea arestării şi înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea, conform art. 145 Cod penal.
Sub un prim aspect se constată faptul că instituţia medico-legală a concluzionat, fără dubiu, că recurentul poate participa la proces, întrucât intervenţia chirurgicală nu reprezintă o urgenţă şi se poate realiza prin internarea de scurtă durată (7 zile) într-o clinică de specialitate aparţinând Ministerului Sănătăţii Publice, cu acordul pacientului şi numai după o programare prealabilă în vederea procurării materialului de transplant.
Prin urmare nu sunt întrunite condiţiile pentru suspendarea procesului penal conform art.303 Cod pr. penală.
Cum dispoziţiile procedurale penale citate sunt de strictă interpretare, în caz de necesitate, tratamentul medical pentru bolile diagnosticate poate fi asigurat de administraţia locului de deţinere şi exclusiv cu internare sub pază permanentă în unitate de profil din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice, nefiind necesară intervenţia instanţei sesizate cu judecata cauzei.
Pe de alta parte, constatarea situaţiei prev. de art. 148 al. 1 lit. h (renumerotat lit.f) Cod pr. penală, temei de drept ce a determinat arestarea preventivă nu a încetat prin trimiterea sa în judecată, cercetarea judecătorească fiind în curs de desfăşurare, neepuizându-se audierea martorilor din acte, iar cei ascultaţi menţinându-si declaraţiile făcute în cursul urmăririi penale.
Recurentul este trimis in judecată pentru săvârşirea a trei infracţiuni concurente, între care şi aceea de omor calificat, prev. de art. 174-175 lit. e şi i Cod penal, sancţionată de legea penală cu închisoarea de la 15 la 25 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului unor drepturi.
In fapt, în esenţă, s-a reţinut că aflându-se sub influenta băuturilor alcoolice şi într-o avansată stare de oboseală, în contextul exploatării lacului de acumulare concesionat în alte scopuri decât acelea economice şi folosind, fără drept, arma de vânătoare din dotare,în vara anului 2006, inculpatul a exercitat doua focuri de armă asupra victimei, având ca urmare producerea unui grav traumatism cerebral cu rezultat letal, precum si leziuni corporale ce au necesitat între 1 si 9 zile îngrijiri medicale pentru cei doi minori – însoţitori ai acesteia.
In atare situaţie justificat prima instanţă a considerat că prezervarea ordinii publice impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, el reprezentând un real pericol concret pentru ordinea publică în această fază procesuală , prin rezonanţă negativă că organele judiciare nu ar reacţiona ferm împotriva persoanelor inculpate pentru infracţiuni deosebit de grave privind viaţa persoanei ,chiar şi atunci când folosindu-se arma si muniţia din dotare în rezolvarea unor diferende minore,iar actele materiale au vizat mai multe persoane, din care doi minori.
Împrejurările şi modalitatea comiterii faptei şi consecinţele produse au determinat un real impact negativ în societatea civilă.
Aceasta cu atât mai cu cât examenul psihologic a evidenţiat accentuate tendinţe impulsive şi conturate tendinţe de instabilitate psihică şi interpretative.
Prin urmare,nici nu ar exista garanţia că liber fiind ar avea capacitatea de a se reintegra social, existând riscul comiterii unor fapte de acelaşi gen în contextul consumului voluntar de alcool , chiar incidental.
În consecinţă ,rezultând că până în prezent nu a intervenit vreo schimbare a condiţiilor comulativ cerute de prevederile art. 148 lit. h (renumerotat litera f ) Cod procedură penală , ce au determinat arestarea iniţială, recursul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
