Masura arestarii preventive trebuie sa asigure îndeplinirea scopului masurilor preventive, astfel cum este reglementat de art. 136 alin. 1 Cod Procedura Penala, respectiv asigurarea bunei desfasurari a procesului penal, împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei.
Dispozitiile art. 143 alin. 1 C. pr. pen. impun existenta unor indicii temeinice de comitere a unei fapte prevazute de legea penala de catre inculpat. Prin indicii temeinice se întelege, conform art. 68 ind. 1 C. pr. pen., presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza acte premergatoare sau acte de urmarire penala a savârsit fapta.
Dispozitiile art. 143 alin. 1 C. pr. pen. impun existenta unor indicii temeinice de comitere a unei fapte prevazute de legea penala de catre inculpat. Prin indicii temeinice se întelege, conform art. 68 ind. 1 C. pr. pen., presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza acte premergatoare sau acte de urmarire penala a savârsit fapta.
Astfel, luarea masurii arestarii preventive se întemeiaza pe existenta indiciilor temeinice de comitere a unei fapte prevazute de legea penala, fara ca masura preventiva sa înfrânga prezumtia de nevinovatie, consacrata de art. 5 ind. 2 C. Pr. Pen. si art. 66 alin. 1 C. Pr. Pen., întrucât, potrivit legislatiei nationale si jurisprudentei Curtii Europene, pentru luarea masurii arestarii preventive nu este necesar sa se stabileasca în mod clar ca o infractiune s-a comis sau care este natura exacta a infractiunii comise. Obiectul preocuparilor pe parcursul privarii de libertate este acela de a continua cercetarile în scopul de a confirma sau de a înlatura temeiurile arestarii. Faptele ce au dat nastere suspiciunii nu trebuie sa fie la acelasi nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzatie ce trebuie sa existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmaririi penale (cauza Brogan s.a. contra Marii Britanii – CEDO).
Astfel, luarea masurii arestarii preventive se întemeiaza pe existenta indiciilor temeinice de comitere a unei fapte prevazute de legea penala, fara ca masura preventiva sa înfrânga prezumtia de nevinovatie, consacrata de art. 5 ind. 2 C. Pr. Pen. si art. 66 alin. 1 C. Pr. Pen., întrucât, potrivit legislatiei nationale si jurisprudentei Curtii Europene, pentru luarea masurii arestarii preventive nu este necesar sa se stabileasca în mod clar ca o infractiune s-a comis sau care este natura exacta a infractiunii comise. Obiectul preocuparilor pe parcursul privarii de libertate este acela de a continua cercetarile în scopul de a confirma sau de a înlatura temeiurile arestarii. Faptele ce au dat nastere suspiciunii nu trebuie sa fie la acelasi nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzatie ce trebuie sa existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmaririi penale (cauza Brogan s.a. contra Marii Britanii – CEDO).
Art. 68 ind. 1, art. 136 alin. 1, art. 143 alin. 1 Cod Procedura Penala
Art.5 paragraf 1 lit.c) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului
Prin încheierea nr. 102/13.06.2012 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul nr. 6921/118/2012 s-au dispus urmatoarele:
În baza art. 149 /1 alin. 9 teza I Cod proc. pen. admite propunerea formulata de Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism –Serviciul Teritorial Constanta – ca fondata.
În baza art. 149/1 alin. 10 Cod proc. pen. rap. la art. 143 Cod proc.pen. si art. 148 alin.1 lit. e si lit.f Cod proc. pen., dispune arestarea preventiva a inculpatului A.N. pe o durata de 29 de zile, începând cu data de 13.06.2012 si pâna la data de 11.07.2012.
În baza art. 149/1 alin. 10 Cod proc. pen. rap. la art. 143 Cod proc.pen.si art. 148 alin.1 lit.f Cod proc. pen., dispune arestarea preventiva a inculpatei S.V. pe o durata de 29 de zile, începând cu data de 13.06.2012 si pâna la data de 11.07.2012.
În baza art. 149/1 alin. 10 Cod proc. pen. rap. la art. 143 Cod proc.pen. si art. 148 alin.1 lit.f Cod proc. pen., dispune arestarea preventiva a inculpatei C.M. pe o durata de 29 de zile, începând cu data de 13.06.2012 si pâna la data de 11.07.2012.
Respinge cererile privind luarea fata de inculpatele S.V. si C.M., a masurii obligarii de a nu parasi localitatea ca nefondate.
În baza art. 149/1 alin.12 rap. la art.146 alin. 10 Cod proc. pen., dispune emiterea de îndata a mandatelor de arestare preventiva pe numele inculpatilor .
Masura dispusa se comunica în conformitate cu dispozitiile legale.
În baza art.192 alin.3 Cod proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat ramân în sarcina acestuia.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca prin rezolutia data în dosarul nr. 17 D/P/2012 din 07.06.2012 al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Serviciul Teritorial Constanta – s-a dispus începerea urmaririi penale, iar la data de 12.06.2012, punerea în miscare a actiunii penale fata de A.N., S.V. si C.M., pentru urmatoarele infractiuni: de constituire ori aderare sau sprijinire a unui grup infractional organizat în vederea savârsirii de infractiuni, înselaciune cu consecinte deosebit de grave în forma continuata, santaj în forma continuata si dare de bani cu dobânda, prev. de art. 7 alin. 1 din legea nr.39/2003, art. 215 alin. 1, 3 si 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 3 din legea nr. 216/2011 – primul inculpat; de constituire ori aderare sau sprijinire a unui grup infractional organizat în vederea savârsirii de infractiuni, înselaciune cu consecinte deosebit de grave în forma continuata si complicitate la dare de bani cu dobânda, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1, 3 si 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 26 Cod penal rap. la art. 3 din legea nr. 216/2011 – al doilea inculpat -; de constituire ori aderare sau sprijinire a unui grup infractional organizat în vederea savârsirii de infractiuni, înselaciune cu consecinte deosebit de grave în forma continuata (asupra partilor vatamate P.N.G. si P.S.I.), complicitate la dare de bani cu dobânda, instigare la lipsire de libertate în mod ilegal si înselaciune în forma continuata (asupra partilor vatamate D.N. si G.G.), prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1, 3 si 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal rap. la art. 3 din Legea nr. 216/2011, art. 25 Cod penal rap. la art. 189 alin. 1, 2 Cod penal si art. 215 alin. 1, 3 Cod penal cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal – al treilea inculpat.
Instanta a constatat ca la data de 23.01.2012, Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Serviciul Teritorial Constanta – a fost sesizat de partea vatamata P.N.G. cu privire la faptul ca A.N. si C.M., alaturi de alte persoane, au constituit un grup infractional organizat, în scopul comiterii de infractiuni de înselaciune cu ocazia încheierii si executarii unor contracte de împrumut fara dobânda, care ascund în fapt dobânzi camataresti, în unele cazuri camata fiind obtinuta prin santaj, amenintare si lipsire de libertate, aceasta fiind una dintre victimele acestui grup.
Au fost identificate si audiate o parte dintre victime, respectiv P.N.G., P.(fosta T.)S.I., C.G., C.P., P.R., D.N., G.V. si S.D.
Pe baza declaratiilor acestora a rezultat ca, înca din anul 2006, inculpatii A.N., C.M. si S.V., constituiti într-un grup infractional organizat, desfasoara o ampla activitate de inducere în eroare a victimelor, cu ocazia încheierii si executarii unor contracte de împrumut de bani, iar în cadrul grupului, s-a conturat rolul de lider al inculpatului A.N., acesta fiind împrumutator în cadrul contractelor încheiate. Victimele erau recrutate de A.N. (C.P., P.R., S.D.) si C.M. (partile vatamate P.N.G., P.S.I., D.N.), apoi convinse de acestia sa primeasca împrumuturi de bani cu camata, dar încheind contracte notariale simulate, de împrumut fara dobânda, cu termen de rambursare de o luna, pentru sume ce includ si dobânda mascata, având prevazuta doar clauza perceperii de penalitati în cazul nerestituirii banilor la scadenta. De asemenea, unul dintre cei doi inculpati se întelegea verbal cu victimele sa achite împrumutul atunci când vor putea, platind în schimb dobânda, lunar, fara încheierea vreunui înscris. Atât înainte, cât si dupa semnarea contractelor autentice, victimele erau asigurate, în mod repetat, de catre inculpatul A.N., de inculpata S.V. – persoana însarcinata cu tinerea evidentei contractelor, platilor, cu colectarea cametei – ori de inculpata C.M., ca dispozitiile contractului autentic privind termenul de restituire a împrumutului si clauza penala, sunt mentionate numai pentru ca asa este formularul biroului notarial, însa nu reprezinta nimic. La începutul activitatii infractionale, inculpatul A.N. oferea noi împrumuturi camataresti, manifestând interes pentru îmbunatatirea situatiei materiale a persoanelor împrumutate, în realitate însa fiecare nou act autentic semnat includea, pe lânga suma primita efectiv, dobânda aferenta acesteia, cât si dobânda datorata pentru sumele din contractele anterioare, ceea ce nu însemna ca victimele erau scutite de plata separata a dobânzilor aferente fiecarui contract. Prin diferite metode, se urmarea trecerea unei perioade mai mari de timp, în care sumele împrumutate sa nu fie platite, persoanele împrumutate sa încheie alte contracte de împrumut pentru sume mai mari, dar de cele mai multe ori numai pentru camata restanta aferenta contractelor de împrumut anterioare, penalitatile de întârziere prevazute în contracte sa creasca, în timp ce se încasa lunar dobânda, fara eliberarea vreunei dovezi (chitante), pentru ca în final, sa fie executate silit toate bunurile de valoare ale victimelor, în considerarea recuperarii sumelor integrale asa cum erau prevazute în contractele autentice simulate. Pentru nicio suma achitata de victime în contul împrumutului nu se elibera vreun înscris doveditor, nici chiar în cazurile în care acestea solicitau expres chitanta, astfel ca persoanele aflate în atare situatie nu puteau dovedi achitarea totala sau partiala a sumelor prevazute în contractele notariale. Când camata devenea împovaratoare, inculpatul ameninta cu executarea silita a sumelor integrale din toate contractele anterioare, determinând astfel victimele sa încheie contracte notariale numai pentru camata restanta sau sa convinga alte persoane sa semneze contractele simulate, în aceleasi conditii, însa fara a primi vreo suma de bani. În aceasta situatie, s-au aflat partea vatamata C.G. si numitul P.G. (în prezent decedat).
Toate creantele erau recuperate prin intermediul SC M. Recuperari Creante SRL, societate administrata de catre inculpata C.M.
În faza de executare silita, pentru a determina victimele sa semneze noi contracte de împrumut ori pentru a achita dobânzile lunare, inculpatii proferau amenintari direct sau prin intermediul altor persoane pe care le trimiteau, care sa constrânga sau sa lipseasca victimele de libertate. Dintre aceste persoane a fost identificat inculpatul B.H. zis „L”, cercetat în prezenta cauza, care din dispozitia inculpatei C.M. a lipsit de libertate pe partea vatamata P.S.I. timp de aproximativ noua ore, în sediul S.C. J.B. SRL, solicitând pentru eliberarea sa ca P.N.G. sa plateasca o suma de bani sau sa semneze un contract de amanet pentru autoturismul concubinului sau C.G., pe care sa-l si aduca la sediul societatii. La o alta data, care nu a putut fi stabilita pâna în prezent, însotind tot pe inculpata C.M., B.H. s-a deplasat la domiciliul partii vatamate C.P., proferând amenintari legate de incendierea locuintei.
Din actele efectuate a reiesit ca victimele erau constrânse atât la plata lunara a cametei, dar si la plata unor sume pretinse pentru întârziere în plata dobânzilor (uneori doar cu câteva zile) sau cu titlul de „salariu” cuvenit unor „angajati”, pentru recuperarea unor taxe imaginare.
S-a mai stabilit de catre organele de urmarire penala ca inculpata C.M. a desfasurat activitati de înselaciune si printr-o alta modalitate, anume prin promisiuni mincinoase de a facilita cumpararea unor imobile, pentru a determina persoanele vatamate sa îi acorde sume de bani, cu titlu de împrumut sau cu un alt titlu, pe baza unor înscrisuri olografe, fara vreo intentie reala de a-si îndeplini obligatia de restituire a sumelor sau de intermediere ori facilitare a cumpararii imobilelor. Aceasta este situatia în cazul partilor vatamate D.N. si G.V.
Conform art. 149 ind. 1 Cod proc. pen., masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata daca sunt întrunite conditiile prevazute în art.143 Cod proc. pen. si exista vreunul din cazurile prevazute în art. 148 alin.1 lit. a – f Cod proc. pen.
Articolul 143 Cod proc. pen. prevede posibilitatea luarii masurii arestarii preventive, daca exista probe, ca elemente de fapt, care servesc la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea faptuitorului sau indicii temeinice ca s-a savârsit o fapta prevazuta de legea penala, adica din datele existente în cauza rezulta presupunerea ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala, a savârsit fapta.
Sunt indicii temeinice, conform art.681 Cod.proc.pen., atunci când din datele existente în cauza rezulta presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza acte premergatoare sau acte de urmarire penala, a savârsit fapta.
În art.5 paragraf 1 lit.c) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, una din conditiile prevazute pentru masurile preventive privative de libertate este sa existe „motive verosimile” de a banui ca persoana a savârsit o infractiune. Prin motive verosimile, Curtea Europeana a Drepturilor Omului întelege motive plauzibile, acestea bazându-se pe fapte care trebuie sa fie nu doar sincere si autentice, ci ele trebuie sa poata convinge un observator independent ca persoana fata de care s-a luat masura este posibil sa fi comis respectiva infractiune.
Din examinarea mijloacelor de proba administrate pâna la data sesizarii cu propunerea de luare a masurii arestarii preventive, instanta apreciaza ca exista indiciile temeinice prevazute de art. 143 Cod proc.pen. rap. la art. 68 ind. 1 Cod proc. pen. si de art. 5 paragraf 1 lit.c din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care justifica presupunerea rezonabila ca cei trei inculpati au savârsit acte materiale specifice infractiunilor pentru care se efectueaza urmarirea penala.
Instanta a retinut ca fiind relevante în acest sens: declaratiile partilor vatamate si înscrisuri depuse de acestea în sustinerea declaratiilor; înregistrarile convorbirilor si comunicarilor telefonice purtate de membrii grupului; înregistrari ambientale ale unor întâlniri între partile vatamate si membrii grupului; procesele – verbale de perchezitie domiciliara si înscrisuri ridicate cu ocazia perchezitiilor; declaratiile inculpatilor.
Referitor la sustinerea apararii ca nu subzista încadrarea juridica a faptelor, instanta a retinut ca nu se impune la momentul solutionarii propunerii de arestare preventiva a se efectua de catre judecator o încadrare judicioasa a faptei într-o anumita infractiune, totodata ca aspectele vizând încadrarea juridica într-o anumita infractiune exced aprecierilor referitoare la masura arestarii preventive, câta vreme nu se pune în discutie însasi existenta faptei sau încadrarea într-o infractiune care nu ar putea atrage luarea masurii arestarii preventive.
Totodata, instanta a apreciat ca sunt cumulativ îndeplinite conditiile prevazute de art.148 alin.1 lit.f Cod proc.pen., în sensul ca pedeapsa prevazuta de textele legale incriminatoare pentru infractiunile cercetate este închisoarea mai mare de 4 ani si exista probe ca lasati în stare de libertate, inculpatii ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica, având în vedere gravitatea sporita a infractiunilor, raportat la natura si modalitatea de savârsire a faptelor, întinderea activitatii infractionale estimata pana la momentul prezent, desfasurata dupa un plan prestabilit, prin implicarea mai multor persoane, prin mijloace de eludare a legii si actiuni gândite a împiedica organele judiciare sa descopere elementele acestei activitati ilicite, acest tip de activitati perpetuându-se în timp prin inducerea în eroare a victimelor în scopul obtinerii foloaselor nejustificate, profitând si de naivitatea acestora, determinându-le sa încheie acte autentice care sa dea aparenta de legalitate raportului juridic, lejeritatea cu care inculpatii au înteles sa-si puna în aplicare planul infractional pentru a-si satisface propriile interese, în detrimentul legii, raportat si la mijloacele uzitate atât pentru recuperarea banilor cât si pentru a-si masca implicarea, rezultând si elemente ca, în realizarea scopului propus, A.N. ajutat si de C.M. au proferat amenintari ori au sechestrat victime (parti vatamate C.P. si P.N.).
Pericolul concret pentru ordinea publica este relevat de orice manifestare apta a vatama climatul social firesc, optim pentru functionarea normala a institutiilor statului, respectarea drepturilor si libertatilor cetatenilor, a ordinii de drept. Raportat la datele cauzei, în stadiul procesual actual, activitatea infractionala posibil comisa evidentiaza o vadita stare de pericol pentru ordinea publica în acceptiunea art.148 alin.1 lit.f Cod proc.pen.si prin prisma relatiilor sociale lezate, a rezonantei sociale negative, prin starea de profunda indignare si dezaprobare publica dar si de insecuritate si reclama masuri ferme din partea organelor judiciare competente, inclusiv cu caracter preventiv.
Instanta a mai constatat în privinta inculpatului A.N., prezenta temeiului prevazut de art. 148 lit. e Cod proc.pen., având în vedere existenta datelor ca a exercitat presiuni asupra partii vatamate P.G.N., în sensul ca pentru a semna procesul verbal de distributie a pretului rezultat din vânzarea apartamentului din Constanta, str. B.P.H., inculpatul solicita susnumitei sa-si retraga o plângere penala depusa la Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta (asa cum rezulta din convorbirea telefonica din data de 10.06.2012.ora 10,15).
Nu pot fi retinute temeiurile de arestare prevazute de art.148 alin.1 lit.c si lit.b Cod proc.pen., întrucât datele în acest sens nu pot fi extrase din împrejurari de genul celor invocate de procurorul instrumentator, ele circumscriindu-se activitatii infractionale care face obiectul urmaririi penale.
În aceeasi ordine de idei, Tribunalul a apreciat ca masura arestarii preventive corespunde scopului masurilor preventive prevazut în art.136 Cod proc.pen., privind buna desfasurare a procesului penal, având în vedere particularitatile si complexitatea cauzei, multitudinea mijloacelor de proba, asigurarea prezentei inculpatilor la dispozitia organului judiciar în vederea efectuarii actelor de urmarire penala, verificarii apararilor, evitarea riscului de fuga si sustragerea de la procedura în curs din partea inculpatilor, a unor posibile întelegeri între partile implicate, ceea ce ar avea drept rezultat denaturarea mijloacelor de proba si ar îngreuna aflarea adevarului, astfel ca la acest moment procesual nu se justifica luarea unei masuri preventive neprivative de libertate.
Circumstantele personale invocate de aparare – persoane cu studii superioare, antecedente penale, conduita procesuala cooperanta – sunt contrabalansate de gravitatea acuzatiilor, prioritate având la momentul prezent apararea ordinii publice si ocrotirea interesului general.
Prin urmare, cererile de luare a masurii obligarii de a nu parasi localitatea, formulate de inculpate au fost respinse ca nefondate.
Cu privire la aprecierea oportunitatii masurii arestarii preventive în functie de circumstantele ce caracterizeaza pe fiecare inculpat, cu referire la starea de boala a inculpatului A.N., Tribunalul a retinut ca legiuitorul a instituit un text de lege expres pentru aceasta situatie, si anume art. 1391 Cod proc. pen., care reglementeaza posibilitatea efectuarii tratamentului sub paza a persoanei arestate preventiv, asigurându-se astfel atât desfasurarea instructiei penale cât si dreptul la sanatate al persoanei.
Împotriva încheierii nr. 102/13.06.2012 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul nr. 6921/118/2012 au declarat recurs inculpatii A.N., C.M. si S.V., care au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate, rejudecarea cauzei si respingerea propunerii de arestare preventiva; în subsidiar, inculpatele C.M. si S.V. au solicitat luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea, iar inculpatul A.N. a solicitat luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea sau a masurii obligarii de a nu parasi tara, pentru motivele indicate în practicaua încheierii.
Examinând legalitatea si temeinicia încheierii recurate, prin prisma criticilor formulate de recurenti si din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 C. Pr. Pen., curtea constata urmatoarele:
Inculpatii A.N., C.M. si S.V. sunt cercetati pentru comiterea mai multor infractiuni, dupa cum urmeaza: inculpatul A.N. pentru savârsirea infractiunilor de constituire ori aderare sau sprijinire a unui grup infractional organizat în vederea savârsirii de infractiuni, înselaciune cu consecinte deosebit de grave în forma continuata, santaj în forma continuata si dare de bani cu dobânda, prev. de art. 7 alin. 1 din legea nr.39/2003, art. 215 alin. 1, 3 si 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 3 din legea nr. 216/2011; inculpata S.V. pentru savârsirea infractiunilor de constituire ori aderare sau sprijinire a unui grup infractional organizat în vederea savârsirii de infractiuni, înselaciune cu consecinte deosebit de grave în forma continuata si complicitate la dare de bani cu dobânda, prev. de art. 7 alin. 1 din legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1, 3 si 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 26 Cod penal rap. la art. 3 din legea nr. 216/2011; inculpata C.M. pentru savârsirea infractiunilor de constituire ori aderare sau sprijinire a unui grup infractional organizat în vederea savârsirii de infractiuni, înselaciune cu consecinte deosebit de grave în forma continuata (asupra partilor vatamate P.N.G. si P.S.I.), complicitate la dare de bani cu dobânda, instigare la lipsire de libertate în mod ilegal si înselaciune în forma continuata (asupra partilor vatamate D.N. si G.G.), prev. de art. 7 alin. 1 din legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1, 3 si 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal rap. la art. 3 din legea nr. 216/2011, art. 25 Cod penal rap. la art. 189 alin. 1, 2 Cod penal si art. 215 alin. 1, 3 Cod penal cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal.
Curtea retine ca, potrivit art. 1491 alin. 1 C. Pr. Pen, instanta poate dispune arestarea inculpatului în faza de urmarire penala daca sunt întrunite conditiile prevazute în art. 143 si exista vreunul dintre cazurile prevazute în art. 148, fiind în interesul urmaririi penale luarea acestei masuri preventive.
Masura arestarii preventive trebuie sa asigure îndeplinirea scopului masurilor preventive, astfel cum este reglementat de art. 136 alin. 1 C. Pr. Pen., respectiv asigurarea bunei desfasurari a procesului penal, împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei.
Drept urmare, indiciile temeinice de comitere faptei nu impun a se clarifica pe deplin acuzatia penala adusa inculpatului si a se lamuri întreaga stare de fapt, asa cum în mod gresit a retinut prima instanta, care a facut referire la necesitatea lamuririi cauzei sub toate aspectele. Scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp si în mod complet a faptelor care constituie infractiuni, dar acest scop trebuie atins pe masura ce procesul penal avanseaza, iar nu de la momentele imediate începerii urmaririi penale si chiar punerii în miscare a actiunii penale ori pentru luarea unei masuri preventive.
Cu toate acestea, trebuie identificate, în raport de fiecare dintre acuzatiile aduse inculpatilor, mijloacele de proba din care pot fi extrase datele ce contureaza presupunerea rezonabila ce comitere a fiecarei fapte, întrucât examenul obiectiv al instantei trebuie sa vizeze fiecare dintre acuzatiile ce fac obiectul urmaririi penale, chiar daca nu din perspectiva unei anumite încadrari juridice, ci a comiterii unei fapte prevazute de legea penala.
Prima instanta a procedat la redarea starii de fapt ce constituie acuzarea adusa inculpatilor A.N., C.M. si S.V., facând o apreciere generica asupra existentei indiciilor temeinice de comitere a faptelor, în raport de toate infractiunile retinute în sarcina inculpatilor, cu trimitere la mijloacele de proba administrate pâna în prezent.
Curtea apreciaza ca se impune analiza punctuala a fiecarei acuzatii adusa inculpatilor, în acest fel putând contura existenta indiciilor temeinice în raport de fiecare acuzatie, dar si incidenta cazului prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C. pr. pen., care poate fi extras din natura si gravitatea faptelor presupus a fi comise.
În ceea ce priveste infractiunea prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, se sustine constituirea unui grup organizat înca din anul 2006 de catre cei 3 inculpati, în vederea inducerii în eroare a mai a multor persoane cu prilejul încheierii si executarii unor contracte de împrumut.
Desi, în actualul stadiu nu se face o analiza aprofundata a elementelor constitutive ale infractiunii, totusi instanta trebuie sa examineze existenta aparentei rezonabile a comiterii faptei, astfel ca trebuie avute în vedere conditiile de existenta a infractiunii.
Constituie infractiunea prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 initierea sau constituirea unui grup infractional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup.
În acceptiunea legii, grupul infractional organizat este grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care exista pentru o perioada si actioneaza în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infractiuni grave, pentru a obtine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. Printre infractiunile grave ce intra în scopul grupului organizat pot fi infractiunile de santaj, lipsire de libertate în mod ilegal ori infractiuni contra patrimoniului, care au produs consecinte deosebit de grave, retinute si în sarcina unora dintre cei 3 inculpati.
Astfel cum se va mentiona în continuare, în cauza nu sunt date suficiente pentru a se contura la acest moment procesual existenta unor indicii temeinice de comitere a unor infractiuni de genul celor mai sus mentionate, respectiv santaj, lipsire de libertate în mod ilegal ori infractiuni contra patrimoniului, care au produs consecinte deosebit de grave, asa încât nu se poate aprecia nici asupra existentei indiciilor temeinice de comitere a infractiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003.
Suplimentar, grupul organizat trebuie sa existe pentru o perioada de timp, sa actioneze în mod coordonat, în întelegere, urmând a se analiza numarul participantilor si relatiile functionale dintre acestia, rolul asumat de fiecare participanti, vechimea relatiilor dintre acestia, existenta unei conduceri, daca activitatea desfasurata asigura realizarea unui profit si modul de distribuire al acestuia.
Daca în ce-i priveste pe inculpatii A.N. si C.M. rezulta relatia strânsa dintre acestia, durata lunga a acesteia, rolul pe care fiecare dintre acestia îl realiza în cadrul grupului (inculpatul A.N. dadea împrumuturile si asigura încheierea contractelor, iar inculpata C.M. era implicata în executarea contractelor de împrumut), modul în care fiecare obtinea un profit (inculpata C.M. obtinea o cota parte din sumele executate ), în legatura cu inculpata S.V. nu se aduc suficiente argumente privind implicarea sa în cadrul grupului, iar nu doar în cadrul unei anumite activitati infractionale. Inculpata S.V. era angajata inculpatului A.N. si executa sarcinile care îi reveneau în virtutea atributiilor de serviciu, rolul sau fiind de executant al unor sarcini de serviciu. Desi vechimea relatiilor dintre inculpata S.V. si inculpatul A.N. face posibila presupunerea rezonabila ca aceasta avea cunostinta despre mecanismul de functionare a schemei de împrumuturi pusa la punct de inculpatul A.N., având un rol încheierea si executarea contractelor, nu rezulta beneficiile pe care le obtinea aceasta si nici existenta unei unitati de vointa a acesteia de a adera la un grup infractional organizat.
De altfel, din modul cum este expusa starea de fapt de catre procuror, rezulta o implicare mai redusa a inculpatei S.V. si doar în anumite etape ale inducerii în eroare a victimelor (rezolutia de începere a urmaririi penale face trimitere doar la o activitate infractionala fata de partile vatamate P.N.G. si P.S.I.). Ca atare, nu se poate retine implicarea a cel putin 3 persoane care sa formeze potentialul grup infractional organizat.
În consecinta, nu s-au prezentat suficiente date care sa caracterizeze existenta unui grup infractional organizat, în sensul art. 2 din Legea nr. 39/2003, motiv pentru care nu poate fi retinuta existenta indiciilor temeinice de comitere a faptei prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 pentru niciunul dintre inculpatii S.V., A.N. si C.M.
Pentru inculpatul A.N. s-au mai retinut infractiunile prev. de art. 215 alin. 1, 3 si 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 3 din Legea nr. 216/2011.
Infractiunea prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, insuficient individualizata în cadrul actelor procesuale emise de procuror, ar putea avea în vedere posibile amenintari adresate partilor vatamate P.N.G. si P.S.I. privind executarea silita a sumelor integrale din toate contractele de împrumut, astfel cum se mentioneaza în rezolutia de începere a urmaririi penale. Din modalitatea în care este formulata acuzatia penala, ce vizeaza executarea legala a unor contracte de împrumut, nu rezulta elemente suficiente pentru a retine existenta indiciilor temeinice de comitere a faptei prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal.
Pentru infractiunea prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 nu se indica actele materiale ce ar intra în continutul constitutiv al acestei infractiuni. Legea nr. 216/2011 a intrat în vigoare la data de 25.11.2011, iar dupa aceasta data se regasesc încheiate de inculpatul A.N. 3 contracte de împrumut de bani fara dobânda încheiate cu numita M.A.M. la datele de 30.12.2011, 29.11.2011, 09.12.2011, ce ar putea atrage incidenta normei incriminatoare.
Desi aceste contracte apar ca fiind fara dobânda, urmeaza acelasi tipar ca restul contractelor de împrumut în legatura cu care s-a afirmat ca ar avea un caracter simulat, în realitate reprezentând contracte de împrumut cu dobânda.
Tinând seama de declaratia data în cauza de numita M.M.M., mama numitei M.A.M., dar si de declaratiile celorlalte parti vatamate privind natura juridica reala a contractelor de împrumut, curtea retine ca pentru infractiunea prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 sunt îndeplinite conditiile prev. de art. 143 alin. 1 C. pen.
De asemenea, sunt indicii temeinice de comitere a infractiunii de înselaciune, din perspectiva faptului ca inculpatul A.N., desi încheia contracte de împrumut de bani cu dobânda, în actele scrise se mentiona ca sunt contracte de împrumut de bani fara dobânda, cu o scadenta la o luna de regula, pentru ca acestea sa devina exigibile într-un termen scurt si a putea sa fie puse în executare oricât considera inculpatul A.N. Contractele încheiate în forma scrisa contraziceau conventia verbala a partilor; persoanele împrumutate, platind dobânda lunara conform conventiei, aveau reprezentarea ca nu se va pune în executare contractul scris, însa în realitate, astfel cum rezulta si din înscrisurile aflate în dosarul de urmarire penala, se cerea executarea integrala a conventiilor scrise, încheiate cu inducerea în eroare a partilor vatamate, care erau în imposibilitatea de a dovedi plata împrumuturilor sau a ratelor dobânzii, dat fiind ca nu se eliberau chitante pentru sumele platite. Plecând de la aceasta stare de fapt, sustinuta de declaratiile partilor vatamate, interceptarile telefonice, înscrisuri, rezulta presupunerea rezonabila de comitere a infractiunii de înselaciune.
Nu se poate retine forma agravata prev. de aliniatul 5 al art. 215 C. pen., întrucât se invoca un prejudiciu de peste 200.000 lei, dar nu se indica un cuantum precis al prejudiciului si nu se explica din ce este format prejudiciul, ori în aceasta faza procesuala procurorul este cel care trebuie sa individualizeze prejudiciile, cel putin cu caracter aproximativ, pentru a se putea retine probabilitatea producerii unor consecinte deosebit de grave.
În concluzie, pentru inculpatul A.N., curtea retine doar existenta indiciilor temeinice de comitere a unor fapte penale ce pot întruni elementele constitutive ale infractiunilor de înselaciune si camatarie.
În sarcina inculpatei S.V. au fost retinute infractiunile prev. de art. 7 alin. 1 din legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1, 3 si 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 26 Cod penal rap. la art. 3 din Legea nr. 216/2011.
Pentru infractiunea prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 curtea a aratat deja ca nu se poate aprecia îndeplinita conditia prev. de art. 143 alin. 1 C. pen., concluzie ce îsi gaseste aplicabilitatea si cu referire la infractiunea prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011, dat fiind ca nu sunt identificate informatii obiective privind modalitatea de implicare a inculpatei S.V. în savârsirea acestei infractiuni, care nu poate viza decât fapte ulterioare datei de 25.11.2011, când a intrat legea în vigoare si fapta de camatarie a fost incriminata ca infractiune. De altfel nici procurorul nu individualizeaza ce fapte ar atrage aceasta încadrare juridica.
Singura infractiune pentru care se impunea retinerea indiciilor temeinice de comitere a faptei este cea de înselaciune, dar nu în varianta agravata prev. de art. 215 alin. 5 C. pen., întrucât din declaratiile partilor vatamate identificate pâna în prezent în cauza rezulta implicarea inculpatei S.V. în activitatea de inducere a unora dintre partile vatamate si încasare a ratelor lunare ale dobânzilor percepute pentru inculpatul A.N. (în acest sens sunt declaratiile partilor vatamate P.N.G. si P.S.I. si procesele verbale de redare a convorbirilor purtate de inculpata S.V.).
În sarcina inculpatei C.M., curtea apreciaza ca sunt indicii temeinice de comitere a faptei din perspectiva infractiunilor de înselaciune comise în raport de partile vatamate P.N.G. si P.S.I., pe de o parte, respectiv D.N. si G.G., în timp ce pentru infractiunile prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1, 3 si 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal rap. la art. 3 din Legea nr. 216/2011, art. 25 Cod penal rap. la art. 189 alin. 1, 2 Cod penal si art. 215 alin. 1, 3 Cod penal cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal.
Pentru infractiunea prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, considerentele care determina curtea sa aprecieze asupra neîndeplinirii conditiilor prev. de art. 143 alin. 1 C. pen. au fost expuse mai sus, iar pentru infractiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 3 din Legea nr. 216/2011, argumentele coincid cu cele expuse în cazul inculpatei S.V.
Declaratia numitei M.M.M. nu ofera date obiective privind implicarea inculpatei C.M. în comiterea acestei infractiuni, fiind o presupunere nesustinuta de alte mijloace de proba.
Infractiunea prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 189 alin. 1, 2 Cod penal a fost reclamata de partea vatamata P.S.I., însa declaratiile acesteia nu sunt sustinute de alte mijloace de proba; alte persoane care fac referire la posibilitatea comiterii acestei fapte redau aspecte cunoscute tot de la partea vatamata P.S.I., iar în convorbirile telefonice, înregistrate dupa depunerea plângerii penale de catre partile vatamate P.N.G. si P.S.I. si audierea acestora, referirile la comiterea acestei fapte sunt tot ale partii vatamate P.S.I. Declaratiile partii vatamate P.S.I., desi ofera anumite indicii privind savârsirea faptei, nu sunt suficiente pentru a aprecia ca aceste indicii pot fi considerate temeinice, de natura a convinge un observat independent, în conditiile în care relatiile cu inculpatii sunt vadit contradictorii, nu se cunoaste data comiterii, iar cadrul în care a fost comisa nu este deloc lamurit.
Pentru infractiunile de înselaciune, presupunerea rezonabila a implicarii inculpatei C.M. este sustinuta de declaratiile partilor vatamate, înscrisurile care atesta implicarea sa în executarea contractelor de împrumut, interceptarile convorbirilor telefonice, dar chiar si declaratia sa din data de 12.06.2012 în care descrie mecanismul de împrumut pus la cale de inculpatul A.N., de unde rezulta ca acesta cunostea adevaratele conventii de împrumut, care nu erau reflectate în contractele încheiate în forma scrisa, dar s-a implicat în activitatea de punere în executare a unor contracte fictive; de asemenea, atât declaratiile partilor vatamate, cât si interceptarile telefonice, releva date privind posibila implicare a inculpatei si în activitatea de colectare a ratelor lunare de dobânda. În referire la partile vatamate D.N. si G.G. indiciile temeinice sunt oferite de declaratiile acestora, care se coroboreaza cu înscrisurile privind investitiile facute de acestia în societatea inculpatei, fara a rezulta minime date ca inculpata ar fi intentionat altceva decât obtinerea unor foloase materiale de la partile vatamate.
Având în vedere infractiunile în raport de care s-a retinut existenta indiciilor temeinice de comitere a faptelor pentru fiecare dintre inculpatii A.N., C.M. si S.V., curtea apreciaza ca masura arestarii preventive este justificata doar pentru inculpatii A.N. si C.M., dar nu si pentru inculpata S.V.
Pentru inculpatii A.N. si C.M., curtea retine ca este incident cazul prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C. pr. pen., întrucât prin punerea în libertate a inculpatilor se creeaza un pericol concret pentru ordinea publica, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile în raport de care s-a retinut incidenta art. 143 alin. 1 C. pr. pen. este închisoarea mai mare de 4 ani.
În cauza, inculpatii sunt acuzati de comiterea unor fapte penale, prin inducerea în eroare a numeroase persoane, carora le împrumutau sume de bani, încheind în forma scrisa conventii care le dadeau posibilitatea ulterior sa execute silit victimele, în conditii total diferite de conventiile initiale, ajungându-se în situatia în care persoanele împrumutate pierdeau bunuri importante pentru sume modice împrumutate; în aceasta activitate inculpatul A.N. era cel care acorda împrumuturile, în timp ce inculpata C.M. se ocupa în principal de executarea silita a contractelor. Modalitatea în care au actionat inculpatii, durata activitatii infractionale, numarul mare al potentialelor victime, importantele pierderi patrimoniale produse prin acest gen de activitate infractionala, faptul ca se profita de persoane vulnerabile financiar dovedesc ca inculpatii sunt lipsiti de orice scrupule în atingerea scopului oneros urmarit, neavând nicio retinere în a aduce atingere unor valori patrimoniale importante pentru victime, care erau lipsite de bunurile cele mai de valoare.
Cu toate ca masura arestarii preventive are un caracter exceptional, detentia preventiva este justificata atunci când sunt date obiective ce releva o reala cerinta de interes public care prevaleaza asupra dreptului la libertate individuala consacrat de art. 23 din Constitutia României, dar si de art. 5 din Conventia Europeana pentru Drepturile Omului (redat si în jurisprudenta CEDO, de ex. cauza McKay împotriva Regatului Unit).
Comiterea unei fapte grave justifica o masura preventiva imediat dupa comiterea si descoperirea faptelor, pentru a evita reactiile negative ce se pot manifesta în comunitate, ca raspuns la conduite ilicite grave, prin care se aduce atingere unor valori umane fundamentale, dar si pentru a reliefa riposta ferma a autoritatilor fata de anumite fapte grave.
Curtea retine ca ordinea publica este definita drept climatul social firesc, optim, care se asigura printr-un ansamblu de norme si masuri si care se traduce prin functionarea normala a institutiilor statului, mentinerea linistii cetatenilor si respectarea drepturilor acestora, iar pericolul pentru ordinea publica îsi gaseste expresia si prin starea de neliniste, de sentimentul de insecuritate în rândul societatii generata de faptul ca persoane banuite de savârsirea unor infractiuni de o gravitate deosebita sunt cercetate si judecate în stare de libertate.
Plecând de la întelesul notiunii de pericol concret pentru ordinea publica în jurisprudenta nationala si jurisprudenta CEDO (de ex. cauza Letellier vs. Franta, Tomasi vs. Franta), se accepta privarea de libertate a unei persoane atunci când se constata o stare de neliniste, de indignare sau de dezamagire a cetatenilor fata de lipsa unei riposte ferme a autoritatilor în raport de comiterea anumitor fapte penale. Se recunoaste de catre instanta de contencios european ca gravitatea lor particulara si reactia publicului la savârsirea unor infractiuni pot sa provoace o tulburare sociala, de natura a justifica o detentie provizorie.
Faptele retinute în sarcina inculpatilor A.N. si C.M., pentru care sunt indicii temeinice de comitere a faptei, sunt în masura sa suscite o stare de neliniste în rândul societatii, care justifica luarea masurii arestarii preventive, în vederea protejarii cu precadere a interesului general.
Prima instanta în mod corect a retinut pentru inculpatul A.N. incidenta cazului prev. de art. 148 alin. 1 lit. e C. pr. pen., întrucât din convorbirile telefonice interceptate rezulta intentia inculpatului A.N. de a ajunge la o întelegere frauduloasa cu partile vatamate, facându-se referire la conditionarea acestora sa-si retraga plângerea penala în schimbul semnarii unui înscris, probabil procesul verbal de distributie a pretului rezultat din vânzarea unui apartament.
Inculpatul A.N. a invocat starea de sanatate precara, care nu îi permite suportarea starii de privare de libertate. În primul rând, curtea constata ca inculpatul nu a depus înscrisuri care sa ateste eventualele afectiuni medicale grave de care sufera. În al doilea rând, astfel cum a motivat si prima instanta, dispozitiile art. 1391 C. pr. pen. permit persoanei private de libertate sa beneficieze de asistenta medicala adecvata si pe perioada arestarii preventive. Astfel, acest motiv nu poate conduce la respingerea propunerii de arestare preventiva.
Curtea apreciaza ca pentru inculpatii A.N. si C.M. singura masura preventiva apta sa asigure buna desfasurare a procesului penal este masura arestarii preventive, nefiind elemente care sa justifice luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea sau tara, asa cum au solicitat inculpatii. În acest contextul gravitatii acuzatiilor aduse, dar si al încercarii de a influenta unele parti vatamate, ce poate fi reusita, în conditiile în care partile vatamate sunt debitori ai inculpatului A.N., care se afla într-o pozitie privilegiata fata de acestea, din perspectiva art. 136 alin. 1 C. pr. pen., punerea în libertate a inculpatilor nu ar fi în masura sa asigure buna desfasurare a procesului penal, prezervarea probatoriului, evitarea exercitarii oricaror influente asupra celorlalte parti si martori. Inculpatii A.N. si C.M. invoca datele personale favorabile, însa activitatea infractionala imputata acestora contureaza un profil moral îndoielnic, care nu poate determina instanta sa le acorde încredere.
Drept urmare, este întemeiata solutia primei instante de luare a masurii arestarii preventive a inculpatilor A.N. si C.M.; desi unele dintre criticile formulate sunt întemeiate, asa cum s-a mentionat mai sus, din perspectiva inexistentei indicilor temeinice pentru unele dintre infractiunile ce fac obiectul urmaririi penale, acestea nu înlatura concluzia finala a îndeplinirii conditiilor pentru luarea masurii arestarii preventive.
Pentru inculpata S.V., acuzatiile penale pentru care exista indicii temeinice de comitere a faptei vizeaza infractiunea de înselaciune, prin raportare la partile vatamate P.N.G. si P.S.I. Asa cum rezulta din rezolutia de începere a urmaririi penale si din ordonanta de începere a urmaririi penale, infractiunea de înselaciune a fost retinuta exclusiv în raport de partile vatamate P.N.G. si P.S.I., iar posibila contributie infractionala a inculpatei în savârsirea acestei infractiuni este mai redusa, comparativ cu ceilalti doi coinculpati din cauza. Inculpata S.V. nu pare a avea un rol de decizie în activitatea infractionala, executa atributii de executie cerute de inculpatul, a carui angajata era, iar atributiile sale vizau în principal încasarea dobânzii lunare. Rolul mai redus al inculpatei si faptul ca nu era în cunostinta de cauza asupra întregului mecanism infractional este reliefat si de înregistrarile convorbirilor ambientale, cum ar fi cea purtata cu P.N.G. la data de 23.05.2012.
Cum în cauza pericolul social concret este extras din natura si gravitatea faptelor comise, iar în cazul inculpatei S.V. nu se constata o posibila activitatea infractionala la fel de grava ca în cazul celorlalti 2 inculpati, având în vedere caracterul exceptional al masurii arestarii preventive, care în temeiul art. 148 alin. 1 lit. f C. pr. pen. ar putea fi justificata doar de o reala necesitate de protejare a interesului public, curtea constata ca nu sunt suficiente date pentru a concluziona ca activitatea infractionala a inculpatei S.V. este de o gravitate care sa suscite o reala stare de puternica neliniste, indignare în cadrul comunitatii, pentru ca natura faptei si a contributia sa efectiva sa impuna luarea celei mai severe masuri preventive.
În concluzie, pentru inculpata S.V., masura arestarii preventive nu este proportionala cu gravitatea acuzatiilor penale ce i se aduc, impunându-se luarea unei masuri preventive restrictive de libertate, respectiv masura obligarii de a nu parasi localitatea, care raspunde scopului prev. de art. 136 alin. 1 C. pr. pen. si asigura un control adecvat al conduitei procesuale ulterioare a inculpatei.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen. curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpatii A.N. si C.M. împotriva încheierii nr. 102/13.06.2012 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul nr. 6921/118/2012.
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C. Pr. Pen., va fi admis recursul formulat de inculpata S.V. împotriva încheierii nr. 102/13.06.2012 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul nr. 6921/118/2012.
Se va casa în parte încheierea penala recurata, cu privire la inculpata S.V. si, rejudecând:
În baza art. 1491 alin. 9 C. Pr. Pen. va fi respinsa ca nefondata propunerea de arestare preventiva a inculpatei S.V., formulata de Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie – Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Serviciul Teritorial Constanta.
În baza art. 1403 alin. 7 C. Pr. Pen. se va revoca masura arestarii preventive a inculpatei S.V., dispusa prin încheierea nr. 102/13.06.2012 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul nr. 6921/118/2012.
Se va dispune punerea de îndata în libertate a inculpatei S.V. de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 138/13.06.2012 emis de Tribunalul Constanta, daca nu este retinuta sau arestata în alta cauza.
În baza art. 145 alin. 1 C. Pr. Pen., se va dispune luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu, respectiv com. Lumina, jud. Constanta, fata de inculpata S.V., pe o perioada de 30 zile, de la data de 18.06.2012 la data de 17.07.2012 inclusiv.
În baza art. 145 alin.11 lit. a-d C. Pr. Pen. si art. 145 alin. 12 lit. c C. Pr. Pen. pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea inculpata S.V. este obligata sa respecte urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte la organul de urmarire penala sau, dupa caz, la instanta de judecata ori de câte ori este chemata;
b) sa se prezinte la organul de politie din raza teritoriala unde locuieste – Sectia de Politie Rurala nr. 2 Mihail Kogalniceanu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemata;
c) sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea organului judiciar care a dispus masura;
d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;
e) sa nu se apropie de partile vatamate, învinuitii, inculpatii si martorii din cauza si sa nu comunice cu acestia direct sau indirect;
Prezenta hotarâre se va comunica institutiilor prev. de art. 145 alin. 21 C. Pr. Pen.
În baza art. 145 alin. 22 C. Pr. Pen. se va atrage atentia inculpatei S.V. ca, în caz de încalcare cu rea-credinta a masurii sau a obligatiilor care îi revin, se va lua fata de aceasta masura arestarii preventive.
Masura dispusa se va comunica administratiei locului de detinere.
Se vor mentine celelalte dispozitii ale încheierii penale recurate.
În baza art. 192 alin. 2,4 C. pr. pen. inculpatii A.N. si C.M. vor fi obligati la plata a câte 150 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate în recursul inculpatei S.V. vor ramâne în sarcina statului.
