Prin încheierea penală nr. 20 din 9 iulie 2009, pronunţată de Judecătoria Reghin, în dosarul nr.2167/289/2009 s-a dispus respingerea propunerii Parchetului de pe lângă judecătoria reghin privind arestarea preventivă a inculpatului Xx şi s-a luat în schimb faţă de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciuliu.
În motivare se arată că inculpatul este cercetat pentru comiterea infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice şi violare de domiciliu prev. de art. 321 alin. 1 şi art. 192 alin. 2 Cod penal constând în aceea că în noaptea de 7/8.09.2009 a pătruns fără drept în curţile locuinţelor părţilor vătămate Xx, Xxşi Xx din comuna Hodac şi le-a distrus cu o rangă metalică geamurile de la locuinţă şi alte bunuri. Se arată că există în cauză indicii temeinice că inculpatul este autorul acestor fapte. Totuşi, nu există probe că lăsarea lui în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin, arătând că sentimentul de insecuritate creat comunităţii locale rezultă dintr-o Adresă a Primăriei Hodac, care se referă la comportamentul notoriu violent al inculpatului, şi din circumstanţele personale ale acestuia, el fiind actualmente judecat pentru tentativă de omor în alt dosar.
Analizând recursul declarat prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa îl consideră fondat.
Considerentele pe care instanţa de recurs le are în vedere sunt următoarele:
În ce priveşte termenul de declarare a recursului, considerat de apărătorul inculpatului ca fiind depăşit în speţă, instanţa de recurs constată că pe Adresa de înaintare a căii de atac este trecută ora, şi aceasta se încadrează în cele 24 de ore de la data pronunţării încheierii atacate.
În ce priveşte indiciile temeinice că inculpatula comis faptele, acestea rezultă din declaraţiile părţilor vătămate, ale martorilor audiaţi şi ale inculpatului însuşi, care recunoaşte comiterea faptelor în materialitatea lor. Relativ la susţinerea că faptele nu ar întruni elemente constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, instanţa are în vedere prevederile incidente, a căror formulare este suicient de largă pentru a permite încadrarea faptelor inculpatului, şi anume:
Art. 321 alin. 1 Cod penal: Fapta persoanei care, în public, săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniştea şi ordinea publică, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Art. 152 Cod penal: Fapta se consideră săvârşită “în public” atunci când a fost comisă:
a) într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană;
b) în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de faţă două sau mai multe persoane;
c) în loc neaccesibil publicului, cu intenţia însă ca fapta să fie auzită sau văzută şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane;
d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relaţiilor dintre persoanele participante;
e) prin orice mijloace cu privire la care făptuitorul şi-a dat seama că fapta ar putea ajunge la cunoştinţa publicului.
Fapta inculpatului de a intra în locuinţele mai multor consăteni în timpul nopţii, de a face gălăgie, a sparge geamurile etc, urmarea că locatarii au trebuit să se refugieze în curţile vecinilor poate fi considerată ca o manifestare prin care s-a tulburat liniştea şi ordinea publică, noţiuni înţelese ca implicând desfăşurarea în mod normal, paşnic, în condiţii de securitate şi respect reciproc, a vieţii comunităţii.
Faţă de scandalul produs, se poate considera că inculpatul şi-a dat seama că fapta ar putea ajunge la cunoştinţa publicului.
Urmează ca încadrarea faptelor să fie făcută în mod definitiv cu ocazia soluţionării pe fond a cauzei. La acest moment instanţa reţine că există indicii suficiente că inculpatul ar fi vinovat de comiterea infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice şi violare de domiciliu.
Referitor la 148 lit. d şi f Cod pr. penală, instanţa de recurs reţine, pe de o parte, că inculpatul este acuzat că a comis faptele în timp ce este judecat în dosarul nr. 1312/102/2008 al Tribunalului Mureş pentru tentativă de omor.
Pe de altă parte, inculpatul este perceput de comunitate ca o persoană violentă, ceea ce rezultă din Adresele în acest sens întocmite de Primărie şi de Postul de poliţie. Faptele pentru care este cercetat sunt deosebit de violente, iar reacţia victimelor (familiile fugind din propriile case cu tot cu copiii la apariţia inculpatului) arată că prezenţa lui în comunitate ar provoca frică. Acestea sunt probe că lăsarea lui în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Aşadar, sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 148 lit. d şi f Cod pr. pen.
În condiţiile în care inculpatul, aflat în cercetări, continuă să comită fapte de violenţă, iar lăsarea lui în libertate ar provoca o reacţie publică de temere, mai reiese şi că arestarea lui este necesară pentu buna desfăşurare a procesului, şi că punerea lui în libertate, chiar în condiţiile obligării de a nu părăsi localitate, nu satisface această necesitate.
Ca urmare, instanţa va respinge excepţia referitoare la tardivitatea introducerii căii de atac şi în temeiul art.385 ind.15 pct.2 lit.d Cod pr.penală va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin, va casa parţial încheierea penală recurată şi rejudecând cauza, în temeiul art.149 ind.1 alin.9 Cod pr.penală, va admite propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin şi în consecinţă în baza art.149 ind.1 alin.10 Cod pr.penală, coroborat cu art.143, art.148 lit.d şi f şi art.136 Cod pr.penală, va dispune arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data prinderii.
Va menţine dispoziţiile din încheierea penală recurată referitoare la cheltuielile judiciare.
Cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, sunt aplicabile prev. art. 192 alin. 2 Cod pr. penală.
