Asupra cauzei penale de faţă, tribunalul constată că prin rechizitoriul cu nr. 54/P/2013 din data de 15 februarie 2013 al Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului B.M.S. cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. rap. la art. 6 alin. 1 din Legea 78/2000.
Prin acelaşi act de sesizare s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul B.M.S sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. 1 C.p., cu privire la pretinderea şi primirea de sume de bani de la numiţii MEC, GV, SO, CP, BIC, HM, LVD, GFA, BVV şi IMV şi declinarea acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, competent cu efectuarea cercetărilor.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, sub aspectul stării de fapt, că în după amiaza zilei de 25.01.2013 denunţătorii M. I şi Ş. G. A au sesizat DGA-SJA Dolj cu faptul că inculpatul B.M.S, funcţionar în cadrul Autorităţii Rutiere Române cu sediul în Bucureşti, a pretins şi primit de la aceştia diferite sume de bani pentru a le elibera cartelele conducătorului auto (cartele tahograf).
Cu ocazia audierii sale la parchet, denunţătorul M. I a precizat că , în data de 27.12.2012, a depus la sediul ARR Dolj o cerere tip, însoţită de documentaţia necesară, în vederea eliberării unei noi cartele tahograf în data de 10.01.2013, constatând că acel document nu i s-a eliberat, denunţătorul s-a deplasat la sediul ARR Dolj pentru a se interesa de situaţia lui. A fost îndrumat să solicite informaţii despre document la ARR Bucureşti, instituţie abilitată să emită astfel de documente. Cu această ocazie, denunţătorul a luat legătura cu inculpatul B.M.S, funcţionar în cadrul instituţiei care are atribuţii de serviciu în procesarea datelor necesare emiterii cartelelor tahograf dar şi a atestatelor de pregătire profesională.
In timpul discuţiilor, inculpatul i-a pretins denunţătorului suma de 1500 lei,pentru urgentarea eliberării documentului; i-a comunicat denunţătorului un cont bancar (la BCR) în care să fie pusă suma de bani pretinsă. În aceeaşi dată, denunţătorul a pus în contul bancar indicat de către inculpat, suma de 1500 lei.
In data de 14.01.2013, constatând că nu a intrat în posesia cartelei tahograf, denunţătorul l-a sunat din nou pe inculpat,ocazie cu care acesta i-a mai pretins încă 280 lei, bani pe care denunţătorul i-a remis inculpatului în acelaşi cont bancar, în cursul aceleiaşi zile.
In data de 16.01.2013, în cursul unei convorbiri telefonice, inculpatul i-a mai pretins denunţătorului încă 500 lei; de această dată banii i-au fost daţi inculpatului în mod direct de către martora I.E. (sora denunţătorului M. I), cei doi întâlnindu-se în apropierea sediului ARR Bucureşti, locul de muncă al inculpatului.
Prin ordonanţa cu nr. 54/P/2013 din 25.01.2013, orele 17,15, a fost autorizată în temeiul art. 91 alin. 2 C.p.p, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor telefonice ale inculpatului, pe o perioadă de 48 ore, începând cu 25.01.2013, orele 17,30 şi până la data de 27.01.2013, orele 17,30.
Prin încheierea nr. 1 din 28.01.2013 stată în dosarul 2086/63/2013, Tribunalul Dolj a confirmat ordonanţa parchetului din 25.01.2013 şi a autorizat interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice ale inculpatului de la cele trei posturi telefonice, precum şi a celor purtate în mediul ambiental de către acesta, pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 28.01.2013, orele 15,00.
In data de 28.01.2013, denunţătorul Ş. G. A l-a sunat din nou pe inculpat pentru a-i cere eliberarea urgentării cartelei, ocazie cu care acesta i-a spus că se va implica în această activitate, solicitându-i denunţătorului să pună din nou suma de 530 lei (500 lei mită pentru urgentarea eliberării cardului + 30 lei comisionul rambursării acestei sume în data de 25.01.2013 prin Western Union) în contul indicat în data de 25.01.2013.
In data de 28.01.2013, denunţătorul Ş. G. A s-a conformat solicitării inculpatului, punându-i în cont suma de 530 lei.
Ulterior, în data de 30.01.2013 denunţătorul Ş. G. A intrat în posesia cartelei tahograf.
S-a reţinut că, având în vedere modul de operare al inculpatului, mod de operare rezultat atât din declaraţiile celor doi denunţători, dar şi din exploatarea interceptării convorbirilor telefonice autorizate în cauză (din care rezultă că inculpatul pretindea sume de bani în scopul urgentării eliberării cartelei tahograf de la mai multe persoane din mai multe judeţe ale ţării), prin ordonanţa cu nr. 54/P/2013 din 01.02.2013, au fost autorizaţi investigatorii cu identitate reală, inspector principal de poliţie Ş.S.C. şi agent şef de poliţie TA, lucrători de poliţie judiciară din cadrul DGA-SJA Dolj, să promită, să ofere şi să dea bani inculpatului în scopul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu şi anume, eliberarea sau urgentarea eliberării cartelei tahograf, pentru numitul A.V., persoană care solicitase eliberarea acestui document în data de 30.01.2013 la sediul ARR Dolj.
In data de 01.02.2013, investigatorul TA l-a contactat pe inculpat şi declarându-şi identitatea numitului A.V.,, i-a solicitat să urgenteze eliberarea cartelei tahograf; pentru această activitate inculpatul i-a pretins investigatorului suma de 2000 lei, indicându-i un număr de cont bancar pentru transmiterea sumei.
În data de 01.02.2013, în prezenţa numitului A.V.,, investigatorul i-a pus în cont inculpatului suma de 1000 lei, restul sumei urmând a fi dată inculpatului în data de 04.02.2013.
In data de 04.02.2013 s-a procedat la organizarea surprinderii în flagrant a inculpatului, ocazie cu care echipa operativă s-a deplasat la sediul ARR – Bucureşti, unde în apropierea Gării de Nord, investigatorul ŞSC (,,nepotul lui A.V., “) l-a întâlnit pe inculpat şi i-a dat suma de 1000 lei, sumă ce fusese marcată criminalistic, potrivit procesului verbal din data de 01.02.2013 şi care reprezenta diferenţa până la suma de bani pretinsă de inculpat în data de 01.02.2013.
Cu ocazia surprinderii în flagrant, inculpatul a declarat că acei bani reprezentau o datorie pe care numitul M. I o avea către el.
Prin rezoluţia din data de 05.02.2013,în temeiul art. 911 alin. 7 C.p.p., s-a dispus încetarea interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice şi a celor purtate în mediul ambiental de către inculpat,măsură ce a fost comunicată Tribunalului Dolj.
După arestarea inculpatului, la data de 08.02.2013, la sediul DGA-SJA Dolj a fost formulat un denunţ din partea numitului S.G.I., care a sesizat faptul că i-a dat inculpatului suma de 200 lei, pentru a urgenta eliberarea unei noi cartele tahograf.
Cu ocazia audierii sale la parchet, denunţătorul a precizat că a fost îndrumat de către un funcţionar al ARR Dolj către ARR Bucureşti, ocazie cu care l-a contactat telefonic pe inculpatul B.M.S. Explicându-i inculpatului problema sa, acesta din urmă i-a comunicat un număr de cont bancar în care să-i trimită suma de 200 lei, cu titlu de mită pentru urgentarea eliberării documentului. în aceeaşi zi, 28.01.2013 denunţătorul S. i-a comunicat şefului său, martorul D.I. — transport manager la SC Dumagas SA Craiova problema sa şi anume că inculpatul îi pretinsese suma de 200 lei pentru urgentarea eliberării cartelei; martorul DI s-a oferit să-l ajute pe denunţător prin transferarea on-line a sumei de bani solicitată de inculpat, din contul soţiei martorului D.I. — numita D.Ş. în contul inculpatului. Fiind audiat, martorul D.I. a confirmat susţinerile denunţătorului, declarând că a efectuat transferul bancar către inculpat , depunând o copie de pe efectuarea acestei tranzacţii .
Din exploatarea convorbirilor telefonice ale inculpatului dar şi din verificarea conturilor bancare deţinute de acesta la BRD şi BCR a rezultat,pe de o parte,atât efectuarea tranzacţiilor în conturile acestuia de către denunţătorii M. I, Ş. G. A, A.V., şi S.G.I, dar pe de altă parte şi alte tranzacţii bancare prin care, mai multe alte persoane din ţară i-au pus în cont inculpatului diverse sume de bani. Coroborând aceste date – depuneri de sume de bani în conturile inculpatului – cu interceptarea convorbirilor telefonice avute de inculpat cu aceste persoane, rezultă că şi aceste operaţiuni bancare au legătură cu faptele de corupţie săvârşite de inculpat în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu.
Faptele expuse în actul de sesizare au fost probate cu: denunţurile şi declaraţiile denunţătorilor M. I, Ş. G. A, S.G.I, declaraţiile martorilor I.E. şi D.I., procesul verbal de flagrant, procesele verbale întocmite de investigatorii cu identitate reală, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice şi a celor purtate în mediul ambiental, adresele emise de Autoritatea Rutieră Română, adresele emise de BCR Sa şi BRD Societe Generale cu privire la conturile bancare deţinute de inculpat la aceste unităţi bancare, precum şi tranzacţiile efectuate în aceste conturi, declaraţiile inculpatului
În drept, s-au reţinut următoarele:
Faptele săvârşite de inculpatul B.M.S în modalitatea expusă mai sus, de a pretinde şi primi bani de la denunţătorii M. I, Ş. G. A, S.G.I, de la martora I.E. şi de la investigatorii cu identitate reală, Ş.S.C. şi TA,în scopul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. rap. la art. 6 alin. I din Legea 78/2000.
Suma totală primită de inculpat de la persoanele menţionate mai sus este de 4010 lei, banii fiind restituiţi de către inculpat pe parcursul urmării penale de către martorii denunţători,aşa după cum rezultă din procesele verbale încheiate în acest sens.
În ceea ce priveşte posibilele acte materiale de luare de mită, săvârşite de către inculpat, prin primirea diferitelor sume de bani de la numiţii M. E. C., G. V., S. O., C. P., B. I. C., H. M., L. V. D., F. G. A., B. V. V. şi I. M.V., cauza a fost disjunsă disjunsă,în temeiul art. 38 C.p.p. şi declinată Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, competent cu efectuarea cercetărilor.
Prin rezoluţia din 04.02.2013 a fost începută urmărirea penală împotriva învinuitului B.M.S pentru săvârşirea infracţiunii menţionate mai sus, iar prin ordonanţa din aceeaşi dată s-a dispus reţinerea acestuia pentru 24 ore, începând cu data de 04.02.2013, orele 14,15 şi până la data de 05.02.2013, orele 14,15.
Prin ordonanţa din 04.02.2013 a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul B.M.S pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, iar prin referatul din 05.02.2013 s-a propus Tribunalului Dolj arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârşirea acestei infracţiuni.
Prin încheierea nr. 2965/63/2013 din 05.02.2013,Tribunalul Dolj a admis propunerea parchetului şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile,începând cu data de 05.02.2013 şi până la 04.03.2013 inclusiv, măsura rămânând definitivă prin respingerea recursului inculpatului de către Curtea de Apel Craiova,prin încheierea cu numărul 28 din data de 08.02.2013.
Prin ordonanţa din 11.02.2013 s-a dispus extinderea acţiunii penale faţă de inculpatul B.M.S prin includerea în conţinutul infracţiunii de luare de mită a actului material, constând în pretinderea şi primirea sumei de 200 lei de la denunţătorul S.G.I în vederea urgentării eliberării cartelei tahograf pentru acesta.
La data de 15 februarie 2013 Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a înaintat instanţei rechizitoriul nr. 54/P/2013 din aceeaşi dată, în conformitate cu art. 264 C.p.p., cauza fiind înregistrată pe rolul instanţei la 15.02.2013, sub nr. 3937/63/2013, fiind acordat termen de fond aleatoriu la data de 11.03.2013, C3, iar termenul stabilit pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului fiind stabilit pentru data de 19 februarie 2013, ora 12.00.
Procedând la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive, în conformitate cu dispoziţiile art. 3001 C.p.p., instanţa constată că, prin încheierea nr. 35 din Camera de Consiliu din data de 05.02.2013 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 2965/63/2013, s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, iar în baza art. 1491 alin.10 şi 11 C.pr.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B.M.S pe o perioadă de 29 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului până la expirare.
În apărarea formulată de către inculpat, prin apărător, au fost invocate aspecte de ordin procedural şi procesual penal a căror nerespectare ar determina fie o revocare a stării de arest preventiv, fie o constatare a încetării de drept a acestei stări de arest preventiv.
Un prim aspect îl vizează susţinerea aplicării în cauză de către organele de cercetare penală a unei proceduri speciale, respectiv cea reglementată în Titlul IV al Codului de Procedură Penală – Capitolul I. “Urmărirea şi judecarea unor infracţiuni flagrante”, procedură pentru care nu au fost respectate dispoziţiile legale în materia reţinerii şi arestării, dar şi a sesizării instanţei de judecată.
Astfel, s-a invocat nelegalitatea stării de arest preventiv pe o detenţie preventivă mai mare de 10 zile în cazul în care aceasta a fost dispusă faţă de B.M.S, având calitatea procesuală de învinuit, dar şi apreciindu-se că în speţă, fiind vorba de o infracţiune flagrantă ce trebuie instrumentată pe procedura specială prevăzută în Titlul IV, acţiunea penală putea fi pusă în mişcare doar prin rechizitoriu.
Din criticile formulate şi care creează aparenţa unei nelegalităţi a stării de arest preventiv instanţa nu poate reţine aspecte de ordin material şi procesual penal care să determine o revocare a stării de arest preventiv sau, după caz, să constate o încetare a acestei stări. Astfel, din datele oferite de dosarul cauzei rezultă că, începând cu data de 25.01.2013 au existat denunţuri de la diverse persoane privind săvârşirea unor fapte penale de către inculpat (filele 117-133 dosar de urmărire penală). La data de 04 februarie 2013, anterior reţinerii inculpatului, s-a dispus prin rezoluţie începerea urmăririi penale, moment procesual care marchează declanşarea procesului penal şi care permite din punct de vedere al cerinţelor legii material penale şi procedurale, reţinerea unei persoane, aspect dispus în cauză prin ordonanţa de reţinere ( 04.02.2013, ora 19.20), ulterioară rezoluţiei de începere a urmăririi penale (04.02.2013, orele 18.15). În aceeaşi zi, dar ulterior reţinerii, a fost pusă în mişcare şi acţiunea penală faţă de inculpat, prin ordonanţă.
Actele procedurale şi procesual penale emise de către procurorul de caz, desfăşurarea lor cronologică atestă respectarea dispoziţiilor procedurale în materie, constatându-se de către instanţă că în cauză se face confuzie între alegerea procedeului de administrare a probatoriului (organizarea flagrantului) care poate constitui un act procedural generator de mijloc de probă şi o reglementare legală de ordin procedural pe care, datorită locului unde a fost săvârşită fapta, constatării acesteia, etc. legiuitorul a simţit nevoia să o detalieze procedural diferenţiat de procedura comună.
Toate actele de urmărire penală, toate mijloacele procedurale folosite de către organele de cercetare penală concluzionează o desfăşurare obişnuită a procesului penal, în cauză făcându-se de asemenea confuzie între procesul-verbal de constatare a flagrantului, mijloc de probă în speţă şi procesul-verbal încheiat cu prevederile art.467 C.p.p. care, în cazul infracţiunii flagrante, poate reprezenta şi actul procesual penal ce are abilitatea de a produce efecte procesuale ca şi procesul-verbal de începere a urmăririi penale, sau rezoluţia de începere a urmăririi penale dispuse în baza dispoziţiilor art.228 C.p.p.
Constatându-se că în cauză a fost aplicată procedura de drept comun atât în ceea ce priveşte desfăşurarea primei faze procesual, cât şi în ceea ce priveşte măsurile preventive, instanţa reţine că motivele de nelegalitate invocate cu privire la aceste aspecte sunt nefondate. De altfel, în cadrul infracţiunii flagrante nu se pune problema efectuării de acte premergătoare începerii urmăririi penale, în speţă aceste lucru efectuându-se, iar pluralitatea de acte materiale caracterizate printr-o anumită conexitate obligă, de asemenea, la o procedură de drept comun, procedură înăuntrul căreia se poate verifica cel mai bine vinovăţia sau nevinovăţia, creând cadrul procesual cel mai adecvat înlăturării erorilor judiciare.
Constatând legalitatea luării măsurii procesuale prevăzute de art.136 alin.1 lit.d C.p.p., instanţa urmează a analiza implicit şi temeinicia stării de arest preventiv, necesitatea menţinerii acesteia.
Din momentul luării măsurii procesuale şi până în acest moment procesual al sesizării instanţei se constată că nu au intervenit elemente noi de ordin procedural şi material penal menite să ducă la o încetare de drept a stării de arest preventiv, revocare sau înlocuire cu o altă măsură preventivă.
Astfel, sesizările anterioare declanşării procesului penal, respectiv începerii urmăririi penale au fost confirmate prin mijloacele de probă administrate. Chiar mai mult, prin folosirea unor mijloace legale şi loiale s-a evidenţiat faptul că inculpatul era supus în continuare unor tentaţii obişnuite de a comite infracţiuni (organizarea flagrantului).
Ca atare, actele materiale repetabile conturează presupunerea rezonabilă că există pericolul de repetabilitate a faptelor, aspect care evidenţiază pericolul public concret pe care o persoană îl reprezintă pentru societate.
Săvârşirea unor asemenea acte materiale uzitându-se de o anumită calitate determină o decredibilizare a activităţilor instituţiilor statului, o perturbare a vieţii sociale, dar şi economice, aspect ce impune o detenţie preventivă în continuare, cu respectarea însă a limitelor termenului rezonabil.
Aspectele personale invocate – fără antecedente penale, integrarea socială, etc. – sunt reale, dar insuficiente pentru înlăturarea oportunităţii menţinerii stării de arest preventiv.
Totodată, atitudinea procesuală invocată poate reprezenta un element de circumstanţiere, dar nedeterminabil în înlăturarea stării de arest preventiv, sau înlocuirea acesteia cu o măsură procesuală restrictivă. De altfel, prin modalitatea de a săvârşi faptele penale se conturează o anumită abilitate a inculpatului în înlăturarea riscului de a fi prins de organele de cercetare penală în drept, aspect care la rândul lui creează de asemenea serioase indicii şi la posibilităţile de alterare a probelor, înlăturare a lor.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, în baza art. 3001 C.p.p. rap.la art.160 C.p.p. urmează ca instanţa să dispună menţinerea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul B.M.S
