Constată că prin încheierea penală din 25.01.2011 pronunţată de Judecătoria Avrig, în baza art. 3001 raportat la art.160b alin.3 C.proc.pen, s-a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor B A, şi O N, ambii aflaţi în Penitenciarul Aiud, dispusă prin încheierea penală nr.27/29.12.2010, pronunţată de Judecătoria Avrig.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în esenţă :
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Avrig din data de 14.01.2011, s-a înregistrat la această instanţă sub nr.39/787/2011 din aceeaşi dată cauza privind pe inculpaţii B A şi O N, trimişi în judecată în stare de arest preventiv, primul pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin.1 – art. 209 alin.1 lit. a,g şi i C. penal.
Prin încheierea penală nr. 27 din data de 29.12.2010 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor pe o durată de 29 de zile, cu începere de la data de 29.12.2010 şi până la data de 26.01.2011, reţinându-se în fapt că în seara de 25.12.2010, inculpaţii s-au întâlnit în satul Mârşa, şi s-au pus de acord să se deplaseze la cabana numitului C E, aflată în apropierea cimitirului din localitate, pentru a fura cupru, pe care intenţionau să-l vândă martorului R S, despre care cunoşteau că se ocupa cu colectarea de fier vechi.
Inculpaţii au pătruns în cabană prin escaladarea gardului, iar inculpatul B A a forţau uşa de la intrare până a cedat. Au intrat în cabană, unde au consumat alimentele găsite, şi au sustras trei bidoane de rachiu, două cutii de cafea, iar din garaj, unde au pătruns tot prin efracţie, au sustras un aparat de sudură cu cablu din cupru, o lampă pe gaz şi o maşină de găurit cu acumulator.
Partea vătămată C E s-a constituit parte civilă cu suma de 1.200 lei, pe care a precizat-o ulterior la 1.000 lei.
În declaraţiile date în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de judecată care a dispus arestarea preventivă, inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptei de care sunt acuzaţi şi care a făcut obiectul sesizării cu propunerea de arestare preventivă.
Verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive, în condiţiile art. 3001 C.p.p., instanţa a reţinut că lăsarea inculpaţilor B A şi O N în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, creându-se temerea că în această situaţie organele judiciare nu ar fi fost prompte în acţiunile lor privind lupta împotriva actelor antisociale de natură penală.
Inculpatul B A a fost liberat condiţionat din executarea unei pedepse de 4 ani închisoare pentru furt calificat, la data de 19.11.2010, iar la cinci săptămâni a comis infracţiunea de furt calificat pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar.
Inculpatul O N a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni închisoare cu suspendare condiţionată pentru infracţiunea de furt calificat, în anul 2004, fiind însă reabilitat de drept de sub efectele acestei condamnări.
De la această condamnare şi până în prezent, şi chiar în cursul anului 2010, inculpatul O N a comis mai multe acte materiale de furt, pentru care i s-au aplicat sancţiuni cu caracter administrativ ..
Toate aceste elemente nu fac decât să întărească convingerea instanţei în privinţa predilecţiei celor doi inculpaţi pentru comiterea de infracţiuni contra patrimoniului, iar clemenţa arătată de organele de urmărire penală, respectiv de cele de executare, prin liberarea condiţionată a inculpatului B A, şi scoaterea de sub urmărire penală, cu aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ inculpatului O N, nu au avut efect preventiv, ci, dimpotrivă, unul de încurajare a inculpaţilor în comiterea altor infracţiuni de furt.
Susţinerile inculpaţilor în sensul că au săvârşit fapta în stare de ebrietate, fără a-şi da seama de consecinţe, nu sunt plauzibile, având în vedere faptul că aceştia nu au ales întâmplător cabana părţii vătămate C E, ci aveau cunoştinţă că în interiorul acesteia se află obiecte din cupru, pe care intenţionau să le vândă martorului R S.
Împrejurarea că inculpaţii au găsit în imobilul părţii vătămate obiecte în valoare de doar 1.200 lei nu este de natură a influenţa în vreun mod pericolul social al faptei – valoarea prejudiciului neputând fi prevăzută de ei doi inculpaţi – , acesta fiind dat de persoana acestora, modul de operare, perseverenţa în comiterea aceluiaşi tip de infracţiune, etc.
De asemenea, instanţa a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar genera un sentiment de insecuritate socială, şi va influenţa negativ desfăşurarea procesului penal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termenul legal cei doi inculpaţi B A şi O N, solicitând cercetarea lor în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Ambii inculpaţi arestaţi au fost asistaţi de apărători din oficiu.
Examinând hotărârea de faţă prin prisma motivelor invocate în calea de atac, a actelor dosarului şi din oficiu, conform art. 3856 , 3857 şi 3858 C.p.p. s-a reţinut că ambele recursuri sunt nefondate astfel că ele au fost respinse conform art. 38515 alin. 1 lit. b C.p.p. pentru cele arătate în continuare.
Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică atunci când a verificat legalitatea şi temeinicia arestului preventiv a inculpaţilor conform art. 3001 C.p.p., a reţinut că temeiurile avute în vedere la arestarea preventiv a acestora se menţin şi că lăsarea lor în stare de libertate nu este oportună întrucât ambii inculpaţi prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică este determinat în speţă de natura şi gravitatea faptei imputate – prezumata săvârşire a infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g, i C.p.-, de modalitatea şi împrejurările în care se presupune că a fost comisă fapta – pe timp de noapte, în seara de Crăciun, inculpaţii, aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice pătrunzând prin efracţie în cabana părţii vătămate, profitând de faptul că aceasta era nesupravegheată, în scopul de a obţine câştiguri băneşti ilicite, precum şi de elementele ce caracterizează persoana inculpaţilor (de sănătatea (bună), vârsta tânără, de perseverenţa deosebită în materia infracţiunilor contra patrimoniului de care inculpaţii au dat dovadă). Mai mult, referitor la „protejarea ordinii publice” s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( cauza Letellier contra Franţei), care a admis că prin gravitatea deosebită şi prin reacţia particulară a opiniei publice anumite infracţiuni pot suscita „o tulburare a societăţii” de natură a justifica detenţia preventivă, iar infracţiunile prezumate a fi fost comise de inculpaţi, reprezintă astfel de fapte.
Totodată, în ceea ce priveşte pericolul concret pe care inculpaţii îl prezintă pentru ordinea publică, Tribunalul a constatat că inculpatul B A a fost liberat condiţionat la data de 19.11.2010, ca urmare a unei condamnări a Judecătoriei Avrig de 4 ani închisoare pentru furt calificat iar în ce-l priveşte inc. O N, acesta are antecedente penale, având în vedere că deşi este reabilitat de drept pentru fapta de furt calificat la care a fost condamnat la 5 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei prin sentinţa penală nr.446/08.11.2004 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, ulterior a mai fost sancţionat cu amenzi administrative tot pentru furt calificat în trei dosare penale prin ordonanţele procurorului din datele de 12.05.2008, 11.09.2008 şi cel mai recent la data de 16.04.2010.
Ori, în aceste condiţii, a fost îndreptăţită pe deplin temerea că lăsarea inculpaţilor în libertate prezintă un real pericol pentru ordinea publică, existând riscul ca aceştia, în cazul în care vor fi lăsaţi în libertate să continue să săvârşească noi fapte de natură penală, respectiv infracţiuni contra patrimoniului, dovadă în acest sens fiind şi faptul că deşi acestora li s-a aplicat anterior pedepse a căror executare a fost suspendată condiţionat ori amenzi administrative, inculpaţii nu au înţeles să se îndrepte, reiterând comportamentul infracţional.
Pentru toate aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., tribunalul a respins ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii B A şi O N şi a menţinut ca legală şi temeinică hotărârea atacată.
