Menţinerea stării de arest preventiv. Verificarea temeiurilor ce justifică menţinerea măsurii.
C.pen., art. 211 alin.1,2 lit.b şi c şi alin.2/1;
Art. 75 lit.c c.pen., art. 74 alin.1 lit.c, art. 76 alin.1 lit.b şi art. 80
C.proc.pen., art. 160/b şi art. 300/1
Cu ocazia menţinerii stării de arest preventiv este necesară o verificare temeinică a împrejurărilor ce justifică prelungirea acestei măsuri restrictive de libertate, simpla referire la existenţa pericolului social concret nefiind suficientă.
Decizia penală nr. 52, din 18.01.2010
1.- Prin sentinţa penală nr.1020/8.12.2009 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr.6024/200/2009 în baza art.211 alin.1,2 lit.b si c si alin.21 lit.a cod penal si art.75 lit.c cod penal si art.74 alin.1 lit.c cod penal,art.76 alin.1 lit.b cod penal si art.80 cod penal a fost condamnat inculpatul S.N.M. la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza art.61 C.pen. s-a menţinut liberarea condiţionată pentru restul de 586 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr.1048/11.05.2007 a Judecătoriei Brăila.
În baza art.88 C.pen. s-a computat din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 31.05.2009, la zi.
În baza art.88 C.pen. s-a computat din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 31.05.2009, la zi.
În baza art.71 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a) şi b C.pen. începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea pedepsei.
În baza art.350 C.pr.pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, S.N.M. 2.- În baza art.211 al.1, 2 lit.b şi c şi al.21 lit.a C.pen. cu aplicarea art.99 şi următoarele C.pen. cu referire la art.74 al.1 lit.a,c, art.76 al.1 lit.c C.pen., a fost condamnat inculpatul minor B.I.M., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie la data de 30/31.05.2009, în dauna părţii vătămate C. J.
În baza art.71 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a) şi b C.pen. începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit în natură.
În baza art.191 al.2 C.pr.pen. inculpaţii au fost obligaţi la plata sumei de câte 1.400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în care este inclusă şi suma de câte 1.000 lei onorariu apărători din oficiu avansată Baroului de avocaţi Buzău din fondul special al Ministerului Justiţiei.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul S.N.M. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie cauza fiind înaintată la Tribunalul Buzău.
Potrivit art.3001 cod pr.penală instanţa este datoare să verifice din oficiu legalitatea si temeinicia arestării preventive în cauzele în care inculpatul este arestat preventiv, iar prin încheierea de şedinţă din data de 07.01.2010 Tribunalul Buzău a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului S. N. M..
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut că inculpatul apelant S. N. M. este trimis în judecată si condamnat de către instanţa de fond pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, 2 lit.b. si c. si alin.21 lit.a cod penal cu aplicarea art.75 lit.c cod penal, reţinându-se în sarcina sa că în noaptea de 30/31.05.2009 în jurul orelor 3,00 împreună cu inculpatul B. I. M., observând că partea vătămată C. I. vorbea cu o altă persoană într-o limbă străină, i-a cerut bani, iar partea vătămată i-a dat inculpatului B.I.M. 5 EURO.
Apelantul si inculpatul B.I.M., au urmărit-o pe partea vătămată iar în momentul când au ajuns în dreptul SC Alpha Bank, inculpatul S. N.M., a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în zona feţei, iar inculpatul B.I.M., i-a luat din buzunarul drept al pantalonilor un portofel în care se afla 600 lei, 65 EURO si 1200 forinţi, acte si carduri.
Inculpaţii şi-au însuşit banii din portofel pe care l-au aruncat sub o scară.
Fapta pentru care inculpatul apelant este cercetat este pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din modalitatea şi împrejurările în care a fost comisă fapta, gradul de pericol social al acesteia.
Reţinând cele de mai sus, instanţa a constatat că subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă, constatând ca fiind legală si temeinică această măsură pe care a menţinut-o.
Împotriva acestei încheieri a declara recurs inculpatul S. N. M. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând în esenţă că instanţa de fond în mod greşit a menţinut măsura arestării preventive, fără a avea în vedere faptul că până la pronunţarea unei hotărâri definitive de condamnare beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi de asemenea, că şi-a recunoscut fapta şi nu are interes să influenţeze părţile vătămate şi martorii, iar la acest moment au fost administrate toate probatoriile.
A susţinut că la acest moment motivele pentru care s-a luat măsura arestării preventive nu mai subzistă, şi a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Buzău şi pe fond judecarea sa în stare de libertate . În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, respectiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Curtea, examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art.3856 alin.3 Cod pr.penală, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Inculpatul recurent a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.3048/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău pentru săvârşirea infracţiunii prev. de disp. art. 211 alin. 1, 2 lit. b şi c şi alin. 21 lit. a C.pen, cu aplicarea art. 75 lit.c C.pen., constând în aceea că în noaptea de 30/31.05.2009 în jurul orelor 3,00 împreună cu inculpatul B. I. M., au urmărit-o pe partea vătămată C. I. iar în momentul când au ajuns în dreptul SC A.B., inculpatul S.N.M., a lovit-o pe aceasta cu pumnul în zona feţei, iar inculpatul B.I.M. i-a luat din buzunarul drept al pantalonilor un portofel în care se afla 600 lei, 65 EURO şi 1200 forinţi, acte şi carduri.
Inculpaţii si-au însuşit banii din portofel pe care l-au aruncat sub o scară.
Prin sentinţa penală nr.1020/08.12.2009 Judecătoria Buzău l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.
Împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Buzău, inculpatul a declarat apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Buzău la data de 06.01.2010.
Instanţa de apel a procedat la verificarea legalităţii si temeiniciei arestării preventive, la termenul de judecată din data de 07 ianuarie 2010, in conformitate cu art.3001 c.proc.pen., şi a constatat că motivele care au determinat arestarea inculpatului apelant impun in continuare privarea acestuia de libertate.
Curtea observă că într-adevăr, în speţă, temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a inculpatului impun în continuare privarea sa de libertate, astfel cum a fost reţinut şi de prima instanţă prin încheierea atacată.
Astfel, arestarea preventivă a recurentului a fost dispusă de către instanţa de judecată, respectiv Judecătoria Buzău la data de 01 iunie 2009, iar temeiul arestării preventive a fost reprezentat de disp. art. 148 lit. f c.proc.pen., evident cu constatarea îndeplinirii condiţiilor cumulative prev. de art. 143 c.proc.pen. şi art. 136 c.proc.pen.
În speţă sunt pe deplin întrunite disp. art.148 lit. f c.proc.pen., în condiţiile în care prima instanţă de judecată a reţinut vinovăţia recurentului inculpat în săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii, fundamentându-şi această soluţie inclusiv pe declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului. În atare situaţie este evident că una dintre condiţiile cumulative ale arestării, anume cea prev. de art. 143 c.proc.pen., este cu prisosinţă îndeplinită.
Referitor la celelalte condiţii ce reprezintă temeiurile arestării inculpatului, Curtea constată că, în mod cert lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, existând riscul major al reluării activităţii infracţionale, deoarece, în fişa de cazier judiciar figurează alte condamnări aplicate anterior recurentului pentru săvârşirea unor infracţiuni similare.
Este adevărat că potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, antecedentele penale ale celui în cauză nu pot justifica prin ele însele lungi perioade de detenţie, însă în cauza de faţă, arestarea preventivă a recurentului se circumscrie termenului rezonabil avut în vedere de Convenţie, măsura preventivă nefiind fundamentată în mod exclusiv pe existenţa acestor antecedente penale.
În mod evident însă, multiplele şi repetatele condamnări ce figurează în cazierul judiciar al recurentului, formează convingerea Curţii în sensul că lăsarea sa în libertate este supusă unui risc major de reluare a activităţii infracţionale, aspect care, coroborat cu întrunirea celorlalte condiţii prevăzute de lege, aşa cum acestea au fost enumerate mai sus, conduc la concluzia că temeiurile ce au stat la baza privării de libertate a recurentului impun în continuare menţinerea sa în stare de arest.
Mai mult decât atât, modul şi împrejurările în care a fost comisă fapta dedusă judecăţii, respectiv prin aplicarea unor lovituri părţii vătămate, atestă temeritatea acţiunii inculpatului, astfel încât pericolul social al faptei, de care nu se poate face abstracţie în aprecierea pericolului social concret al lăsării acestuia în libertate, justifică pe deplin concluzia primei instanţe.
Faţă de concluziile expuse mai sus şi observând că beneficiul prezumţiei de nevinovăţie nu constituie un element suficient pentru a se aprecia că temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a recurentului s-ar fi schimbat în vreun fel, Curtea a respins ca nefondat recursul formulat, conform art. 38515 pct.1 lit. b C.proc.pen., considerând că solicitarea subsidiară formulată de către recurentul inculpat nu poate fi primită în speţă.
