Procedură penală
Arest preventiv
Neascultarea inculpatului conform disp. art.150 C.p.p. este sancţionată cu nulitatea relativă
Prin încheierea nr.225/29 oct.2009 T. Dolj a respins recursurile declarate de
inculpaţii V. F., M.I.A. şi V.C. împotriva încheierii Judecătoriei Craiova prin
care s-a dispus admiterea propunerii de arestare preventivă pe o durată de 30 de zile,
în baza art.1491C.p.p., raportat la art.143 şi art.148 lit.a şi f C.p.p.
S-a reţinut că împotriva inculpaţilor s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii
penale pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea
gravă a ordinii şi liniştii publice, prevăzută şi ped. de art. 321 alin. 2 C.p. şi
arestarea preventivă în lipsă a inculpaţilor M.I.A., cercetat pentru săvârşirea
infracţiunii infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea gravă a
ordinii şi liniştii publice, prevăzută şi ped. de art. 321 alin. 2 C.p. şi vătămare
corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 C.p. , V.C. şi V. F., cercetaţi pentru săvârşirea
infracţiunii infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea gravă a ordinii şi
liniştii publice, prevăzută şi ped. de art. 321 alin. 2 C.p.
S- reţinut că cei trei inculpaţi împreună cu alt inculpat B.M. au provocat scandal,
tulburând grav ordinea şi liniştea publică, în incinta barului aparţinând SC D. din com.Amărăstii
de Jos, jud. Dolj, distrugând mai multe bunuri cu o furcă şi mai multe bâte , iar inculpatul M.I.A.
au a lovit-o pe partea vătămată R.I., cauzându-i avulsia dinţilor 21,22, deci sluţirea.
S-a dispus citarea inculpatilor M.I.A., V.F.şi V.C la domiciliul cunoscut şi prin afisare la
sediul Consiliului Local Amarastii de Jos, în circumscripţia căruia s-a comis infractiunea
pentru a le acorda posibilitatea de a cunoaste propunerea de arestare preventiva, a-si exercita
dreptul la aparare. S-au emis emite mandate de aducere pentru inculpati, din procesele verbale
rezultând că inculpaţii M.I.A. şi V.C. nu au fost găsiţi la domiciliu şi nu se cunoaşte locul
unde se află aceştia.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat că în cauză sunt întrunite
disp. art. 1491 C.p.p. raportat la art. 143 C.p.p. şi art. 148 lit.a şi f C.p.p., întrucât inculpaţii
au săvârşit cu intenţie infracţiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani
închisoare, iar lăsarea în libertate a acestora prezentând un pericol public concret pentru ordinea
publică. Cu privire la inculpatul V.F. care s-a prezentat la soluţionarea propunerii de arestare
preventivă, instanţa a reţinut numai dispoziţiile art. 148 lit. f C.p.p.
S-a reţinut că din analiza acestei jurisprudenţei CEDO rezultă fără echivoc că cercetarea în
stare de arest preventiv a unor persoane acuzate de săvârşirea unor asemenea fapte este justificată
doar de existenţa unei veritabile exigenţe de interes public şi pentru prezervarea ordinii publice,
riscul sustragerii de la ancheta sau judecata, riscul unei înţelegeri secrete între coacuzaţi, riscul
de presiuni asupra martorilor, săvârşirea de noi infracţiuni ceea ce face necesar derogarea de la
regula cercetării în stare de libertate.
La aprecierea gradului de pericol social ridicat al faptelor s-a avut în vedere: împrejurările
concrete ale comiterii faptelor, constând în locul public în care s-au desfăşurat acţiunile,
deteriorarea grava a bunurilor aflate în localul public, astfel cum rezulta din fotografiile judiciare,
coroborate cu declaraţiile martorilor, tulburarea grava a ordinii publice, rezultând din prejudicial mare
care a fost creat, precum şi persoana inculpaţilor.
S-a apreciat că lăsarea în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, faptele
inculpatilor ar prezenta o atitudine de sfidare a autorităţii publice menite să vegheze la ordinea
şi liniştea publică, autoritate pentru care opinia publică manifestă respect şi consideraţie.
În consecinţă, instanţa a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova şi
a dispus arestarea preventivă a inculpatului V.F., pe o durată de 29 de zile, începând cu data
de 27.10.2009 şi până la data de 24.11.2009, inclusiv şi a inculpaţilor M.I.A. şi V.C. pe o durată
de 30 de zile, începând cu prinderea efectivă şi până la expirare.
Împotriva acestei sentinţe penale inculpaţii M.I.A. şi V.F. şi V.C. criticând-o pentru
netemeinicie şi nelegalitate şi solicitând cercetarea acestora în stare de libertate, apreciind
că faţă de circumstanţele lor personale nu se impune cercetarea lor în stare de arest preventiv.
Totodată recurenţii M.I.A. şi V.C. au invocat disp. art.1501 şi art.152 alin 3 şi 4 C.p.p.,
arătând că nu au fost ascultaţi nici de către procuror şi nici de instanţa de judecată după prinderea lor.
Este adevărat că cei doi inculpaţi au fost arestaţi în lipsă, întrucât deşi organele de poliţie
i-au căutat la domiciliile lor ( aşa cum rezultă din procesele-verbale încheiate de organele de poliţie)
nu au fost găsiţi, membrii familiei arătând că nu cunosc unde sunt aceştia plecaţi.
Este adevărat de asemenea, că după ce instanţa a admis propunerea de arestare preventivă,
aceşti doi inculpaţi au fost aduşi la instanţa de judecată, care trebuia conform art.152 alin 4 C.p.p.
să procedeze la ascultarea acestora, din actele existente la dosar reieşind că aceasta nu a procedat în acest sens.
Cu toate acestea, neascultarea inculpaţilor cu prilejul aducerii lor în faţa judecătorului,
după executarea mandatului de arestare emis în lipsa acestora, nu este sancţionată cu nulitatea absolută,
ci eventual cu nulitatea relativă.
Astfel, conform disp.art.197 alin 2 C.p.p., este sancţionată cu nulitatea absolută, încălcarea
dispoziţiilor referitoare la prezenţa învinuitului sau inculpatului şi asistarea acestora de către apărător,
situaţie neincidentă în cauză, inculpaţii fiind reprezentaţi, cu prilejul discutării propunerii de
arestare preventivă, de apărător din oficiu.
Prin urmare, nu se poate vorbi, eventual, decât de o nulitate relativă, în condiţiile
art.197 alin 1 C.p.p., respectiv, pentru a atrage nulitatea actului trebuie dovedită existenţa unei
vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea dispoziţiei de arestare, situaţie care
nu este incidentă în speţă, întrucât instanţa de recurs a acoperit eventuala vătămare produsă
inculpaţilor prin ascultarea acestora.
În ceea ce priveşte temeiul arestării preventive dispuse, instanţa de recurs constată că
potrivit art.148 alin 1 lit. f C.p.p. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată
dacă sunt date sau indicii temeinice că inculpatul a comis o infracţiune pentru care legea prevede
pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă
pericol concret pentru ordinea publică.
Această măsură preventivă se justifică potrivit art.143 C.p.p. în prezenţa probelor ori a
indiciilor temeinice că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală, legiuitorul prevăzând
că este suficient să existe indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, dispoziţii
similare existând şi în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului – art.5 paragraf 1 lit. c.
Rezultă aşadar, că este suficientă existenţa unor indicii temeinice privind comiterea de către
inculpaţi a unei fapte prevăzute de legea penală, ori, în cauza de faţă există nu numai indicii
temeinice ci chiar şi probe în acelaşi sens, respectiv, atât declaraţiile inculpaţilor
( care au recunoscut săvârşirea faptelor pentru care sunt cercetaţi, cu toate că au relatat un
alt mod de desfăşurare a acestora, respectiv arătând că nu ei au pornit respectivul conflict,
ci doar au încercat să se apere de atacul pornit împotriva lor de alte persoane necunoscute lor,
prezente în bar), cât şi declaraţii de martori..
Astfel, conform declaraţiilor martorilor P.M., P.F., P.A.D., C.I.M., T.M., D.V.A.,
B.M.C şi I.F., audiaţi de către organele de urmărire penală rezultă că inculpaţii au fost
cei care au provocat scandalul, tulburând grav ordinea şi liniştea publică, în incinta barului
SC D. din comuna Amărăştii de Sus, aceştia distrugând mai multe bunuri cu o furcă şi mai multe bâte.
Inculpaţii au recunoscut că încercând să se apere de atacatori au aruncat cu scaune, mese, sticle,
deci este cert că ordinea şi liniştea publică au fost grav tulburate.
Prin urmare din probele administrate până în acest moment procesual, rezultă că există
motive verosimile de a bănui că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care s-a pus în mişcare
acţiunea penală împotriva lor.
Implicarea lor în săvârşirea faptelor pentru care sunt cercetaţi, dar şi pericolul social
concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea acestora în libertate, rezultat din
modul de săvârşire şi toate circumstanţele în care au fost comise faptele precum şi faţă de urmările
grave ale acestora, justifică luarea acestei măsuri preventive .
Totodată aşa s-a reţinut şi în decizia Înaltei Curţi de Casaţie, Completul de 9 judecători
nr.210/29 iunie 2004 una din componentele noţiunii de ordine publică presupune între altele un climat
social firesc în care să fie asigurată existenţa şi menţinerea unei stări de siguranţă şi securitate,
de linişte a cetăţenilor şi de respectare a drepturilor acestora. Pe de altă parte, s-a statuat constant
în practica judiciară că în lipsa unor criterii legale exprese, pericolul pentru ordinea publică poate fi
dedus şi dintr-un pericol social deosebit de ridicat al faptelor cum ar fi în cazul infracţiunilor de violenţă
ori a celor care prin natura, modul de săvârşire sau frecvenţa lor care creează un puternic sentiment
de insecuritate opiniei publice, în ansamblu, sau unei anumite colectivităţi în particular, aşa cum s-a
apreciat şi în cauza dedusă judecăţii.
În raport de toate considerentele expuse, Tribunalul a apreciat că soluţia primei instanţe este l
egală şi temeinică, motiv pentru care a respins recursurile inculpaţilor V.F., V.C şi M.I.A.
În baza art.192 alin 2 C.pp, va dispune obligarea recurenţilor inculpaţi la plata
cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru soluţionarea recursului.
