Nulitatea absolută în baza dispoziţiilor art. 197 alin. 2 C.pr.pen. a sesizării instanţei prin referatul procurorului cu propunere de arestare preventivă a inculpaţilor, invocându-se neaudierea distinctă în calitate de inculpat a persoanelor acuzate; actele de urmărire penală nu au fost exclusiv efectuate de procuror (obiectul cauzei fiind sub incidenţa art. 209 alin. 3 C.pr.pen.); nelegalitatea încheierii de şedinţă, întrucât mandatul de arestare preventivă a fost nelegal emis de judecător, fiind înserate date incorecte privind antecedentele penale ale inculpaţilor
Temei de drept:art. 70 alin. 2, art. 151, art. 179 alin. 2, art. 197 alin. 2, art. 209 alin. 3 C.pr.pen.
Mandatul de arestare preventivă emis pentru fiecare inculpat în parte se circumscrie dispoziţiilor art. 151 C.pr.pen. „Conţinutul mandatului de arestare”, astfel încât nu poate fi vorba de o nelegalitate a acestuia, datele privind antecedentele penale în fapt urmând a fi eventual îndreptate, în conformitate cu dispoziţiile art. 195 C.pr.pen.
Art. 179 alin. 2 C.pr.pen. se referă la nulitatea relativă a actului de sesizare, numai atunci când a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată.
În cauză, persoanele cercetate s-au prevalat de dreptul la tăcere (art. 70 alin. 2 C.pr.pen.), încă de la începutul urmăririi penale refuzând să dea orice declaraţii, astfel încât nu poate fi dovedit ori imputat procurorului că a întocmit referatul cu propunerea de arestare, fără a audia aceste persoane în calitate de inculpaţi.
Inculpaţii se află în curs de urmărire penală pentru infracţiunile de înşelăciune, trafic de influenţă, date prin Legea nr. 78/2000 în competenţa obligatorie a procurorului.
Faptul că anumite acte de urmărire penală au fost aduse la îndeplinire prin ofiţerii de poliţie judiciară, acte semnate de procurorul de caz, nu poate echivala cu o încălcare a dispoziţiilor art. 209 alin. 3 C.pr.pen.
Încheierea penală nr. 98 din 17 august 2011
