Domenii asociate:
– arest preventiv
– procedură penală
DOSAR NR. 4883/3/2007
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze de minori şi de familie, încheierea din 10 decembrie 2008
Obligarea de a nu părăsi ţara sau localitatea. Obligaţiile impuse inculpatului. Modificarea acestora. Controlul instanţei asupra supravegherii exercitate de către organele de poliţie. Principiul proporţionalităţii între restrângerea adusă libertăţii persoanei şi scopul urmărit.
În temeiul art. 145 alin. (23) Cod procedură penală şi având în vedere că luarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara şi obligaţiile impuse în acest context reprezintă restrângeri ale libertăţii persoanei, instanţa are posibilitatea ca, ulterior luării acestei măsuri, să controleze şi să stabilească limitele în care organele de poliţie exercită supravegherea inculpaţilor, pentru evitarea unor eventuale abuzuri.
art. 145 alin. (23) Cod procedură penală
Prin cererea formulată la termenul din 5 noiembrie 2008, inculpata a solicitat instanţei modificarea planului de supraveghere întocmit de organele de poliţie ca urmare a luării măsurii obligării de a nu părăsi tara, arătând că nu se justifică prezentarea sa de două ori pe săptămână la secţie şi că, în raport de vârsta sa înaintată, măsura este mai mult decât excesivă.
În susţinerea cererii s-au depus la dosar copii ale graficului de prezenţă întocmit cu ocazia prezentării sale la poliţie.
Curtea a dispus efectuarea unei adrese la Secţia de poliţie care exercită supravegherea inculpatei, pentru comunicarea planului de supraveghere. Relaţiile solicitate nu au putut fi comunicate, arătându-se că acestea reprezintă informaţii clasificate, secţia de poliţie confirmând însă faptul că potrivit cutumei, se dispune obligarea inculpaţilor de a se prezenta de două ori pe săptămână la sediul poliţiei, la persoana desemnată cu supravegherea sa. De asemenea, s-au comunicat copiile proceselor verbale întocmite cu ocazia prezentării inculpatei în executarea măsurii.
În raport de aceste împrejurări şi de faptul că susţinerile inculpatei sunt confirmate de relaţiile sosite de la secţia de poliţie, Curtea a apreciat că nu mai este necesar să insiste în comunicarea planului de supraveghere, putând dispune o măsură în baza probelor existente la dosar.
Deliberând asupra cererii formulate, Curtea constată în primul rând că aceasta este admisibilă, prin raportare la dispoziţiile art. 145 alin. (23) Cod procedură penală. Astfel, potrivit textului menţionat, dacă pe durata obligării de a nu părăsi localitatea [sau ţara – art. 1451 alin. (2) C.proc.pen.] au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligaţii, fie înlocuirea sau încetarea celor existente, procurorul sau instanţa dispune aceasta prin încheiere sau ordonanţă motivată.
Deşi inculpata a solicitat modificarea planului de supraveghere, cererea este calificată de Curte ca fiind întemeiată pe dispoziţiile susmenţionate, aceasta solicitând, practic, un control din partea instanţei şi stabilirea unor limite în care organele de poliţie să acţioneze. Dat fiind faptul că luarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara şi impunerea unor obligaţii reprezintă restrângeri ale libertăţii persoanei, este normal ca instanţa să aibă posibilitatea să stabilească anumite limite în cadrul cărora să se exercite supravegherea inculpatei, pentru a se evita eventuale abuzuri.
Curtea constată că prin încheierea de şedinţă din 02.04.2008, Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatei cu obligarea acesteia de a nu părăsi ţara, impunând şi obligarea acesteia de a se prezenta la Secţia de poliţie în a cărei rază îşi are domiciliu, conform programului de supraveghere stabilit de respectivul organ de poliţie, sau ori de câte ori este chemată.
Din probele existente la dosar (procesele verbale întocmite de poliţie şi relaţiile comunicate instanţei) rezultă că inculpata este chemată la Secţia de poliţie de două ori pe săptămână, în jurul orei 900 dimineaţa, unde semnează graficul de prezenţă, confirmându-se astfel îndeplinirea obligaţiei.
În raport de vârsta înaintată a inculpatei, de poziţia sa procesuală de totală colaborare cu organele judiciare, de scopul urmărit prin luarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara, Curtea constată nejustificată această chemare a sa la un interval considerat extrem de scurt, fiind încălcat astfel principiul proporţionalităţii între restrângerea adusă libertăţii persoanei şi scopul urmărit.
Ca atare, Curtea apreciază că se impune stabilirea unor limite rezonabile în cadrul cărora să se desfăşoare programul de supraveghere, astfel că, în baza art. 145 alin. (23) Cod procedură penală, a dispus înlocuirea obligaţiei prevăzute de art. 145 alin. (11) lit. b) C.proc.pen. impusă inculpatei V.I.M., constând în prezentarea sa la Secţia de poliţie în a cărei rază îşi are domiciliu conform programului de supraveghere stabilit de respectivul organ de poliţie sau ori de câte ori este chemată, luată prin încheierea de şedinţă din 2.04.2008 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I Penală (prin care s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatei cu obligarea acesteia de a nu părăsi ţara), cu obligaţia acesteia de a se prezenta la Secţia de poliţie în a cărei rază îşi are domiciliu din 10 în 10 zile, conform programului de supraveghere ce urmează a fi stabilit în acest sens de secţia de poliţie.
Au fost menţinute celelalte obligaţii impuse inculpatei în temeiul art. 1451 alin. (2) cu referire la art. 145 alin. (11) şi (12) C.proc.pen. prin încheierea de şedinţă susmenţionată.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 145 alin. (22) C.proc.pen.
Măsura dispusă a fost comunicată secţiei de poliţie desemnată cu supravegherea inculpatei.
