Respingere ca nefondată a propunerii de arestare preventivă şi luarea faţă de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea. Lipsa în cauză a exigenţelor luării măsurii arestării preventive conformă art. 5 şi 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi Jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. Aplicarea în cauză şi a dispoziţiilor naţionale, conforme celor europene, aşa cum sunt prevăzute de disp. art. 136 alin. 1 rap. la alin.8 cod procedură penală. Încheierea nr. 20 din 18.06.2010 pronunţată în dosarul nr. 2770/120/2010 de Tribunalul Dâmboviţa (definitivă prin nerecurare).
Deliberând asupra propunerii de luare a măsurii arestării preventive , văzând actele şi lucrările dosarului nr. 55/D/P/2010 , ataşat cauzei, reţine următoarele:
Prin referatul înregistrat la această instanţă sub nr. 2770/120/2010 la data de 18.06.2010, s-a solicitat în dosarul nr. 55/D/P/2010 al Ministerul Public – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Dâmboviţa , luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatului T.C.D, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001.
S-a motivat că prin ordonanţa din 18.06.2010 s-a pus în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpat sub aspectul infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 din legea nr. 678/2001.
S-a reţinut în fapt, că în luna iunie 2010 inculpatul T.C.D folosind manopere dolosive, a recrutat-o şi transportat-o pe partea vătămată T.G. având ca scop obligarea acesteia la practicarea prostituţiei.
Anume, în noaptea de 16/17.06.2010 în timp ce se afla pe raza comunei N, a obligat-o pe partea vătămată să practice relaţii sexuale cu numiţii B.I. Ş.I.C., E.E.F, ŞI C.V.G.L, primind în total de la aceştia suma de 100 lei.
În aceeaşi seară, inculpatul a obligat-o pe partea vătămată să practice relaţii sexuale cu numiţii R.C.M., R.G. şi I.E. motivat de faptul că anterior aceştia îi plătise consumaţia la un bar şi că îi găsiseră clienţi pentru faţă şi anume pe cei patru bărbaţi anterior menţionaţi.
Se mai motivează că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică având în vedere gravitatea infracţiunii , adică a antrenat persoane de sex feminin lipsite de apărare în activităţi de practicare a prostituţiei prin constrângere sfidând regulile de morală şi de respectarea demnităţii umane cu impact asupra evoluţiei victimei.
Mai mult, faţă de impactul puternic al acestui gen de infracţiuni şi proliferarea fenomenului infracţional, în cauză se impune o ripostă proptă şi fermă din partea organelor judiciare.
Tribunalul, analizând actele dosarului, apreciază că în mod corect s-a stabilit că există indicii temeinice pentru săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, anume cea menţinută de disp. art.12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 privind traficul de persoane, pedepsită cu închisoarea de la 3 la 12 ani.
Fapta inculpatului ar consta în aceea că în noaptea de 16/17.06.2010 în timp ce se afla pe raza comunei N., a obligat-o, prin constrângere, pe partea vătămată T.G în vârstă de 21 ani, să practice relaţii sexuale cu numiţii B.I., Ş.I.C., E.E.F. şi C.V.G., primind în total de la aceştia suma de 100 lei.
Indiciile de comitere a faptei care conduc la prezumţia legitimă că inculpatul a comis infracţiunea pentru care este cercetat, au rezultat din probele administrate în cursul urmăririi penale : plângerea şi declaraţiile părţii vătămate T.G.; declaraţiile martorilor B.I..I., R.G., I.E.F., D.P., E.E.F., Ş.I.C., R.C.M, C.V.G,; procesul verbal de cercetare la faţa locului.
Astfel, din cele două declaraţii ale părţii vătămate din 17 şi 18 06.2010 rezultă că a fost ameninţată cu bătaia de către inculpat să întreţină raporturi sexuale şi cu alţi tineri, a acceptat acest lucru fiindu-i teamă, însă nu i s-au promis sume de bani „…arăt că, C. nu mi-a solicitat să întreţin cu cei 6 tineri raporturi sexuale sub promisiunea sau oferirea unor sume de bani sau alte foloase şi nici nu am auzit că acesta să le fi cerut acelor tineri bani pentru ca eu să întreţin raporturi sexuale” (declaraţia din 17.06.2010).
În declaraţia din 18.06.2010, partea vătămată precizează că „…l-am implorat pe C. să nu mă lase cu acei tineri, apoi pe rând au intrat în cameră cei patru tineri şi de frica lui C. am întreţinut raporturi sexuale cu aceştia, în tot acest timp eu am plâns şi le-am spus acestora să mă ajute, însă numai unul mi-a propus să fug prin grădină, dar a apărut C. şi am renunţat,… a reapărut Seatul alb şi în prezenţa lui P. şi A., C. mi-a cerut să merg la acea maşină să-i rezolv pe prietenii lui întrucât aceştia a plătit consumaţia la local. C. a ţipat la mine să fac ce mi-a spus şi de teamă am urcat în Seat în care a rămas numai Os şi am întreţinut cu acesta un raport sexual , apoi au venit ceilalţi prieteni ai lui Os , cu care am întreţinut raporturi sexuale, fiind conştientă că dacă mă opun mă va spune lui C.….”.
Martorul B.I.I., declară la 18.06.2010 „.. i-am plătit lui C. suma de 100 lei conform înţelegerii .., am auzit-o pe fată că îi este frică de C. şi o să scape de le, după E. am urmat eu , şi mie mi-a spus ca îi este frică de C.…, după ce am terminat de făcut sex cu ea noi patru am încercat să o scăpam de C. însă nu am reuşit deoarece acesta a venit repede şi a luat-o…”.
Acelaşi martor , în declaraţia din 17.06.2010, nuanţează „…. imediat din bar a ieşit R.C. zis Os care a venit la noi şi ne-a întrebat dacă ne-am hotărât,i-am spus că îi dăm suma de 100 lei… l-am întrebat dacă fata arată bine şi el a zis că este fata care stătea cu el la masă, ne-a spus să aşteptăm puţin ca să-l întrebe pe prietenul său care a adus fata dacă îi convine suma pe car ei-am dat-o, a venit imediat la noi şi ne-a spus că îi convine… tânărul care a stat la masă cu R.C. în bar şi cu o fată blondă … a venit la mine şi mi-a cerut să-i dau bani ca să putem intra la faţă, i-am dat acestuia suma de 100 lei…”.
Şi declaraţiile celorlalţi martori se coroborează depoziţiilor mai sus detaliate, relevând astfel existenţa în cauză a probelor/indiciilor temeinice că inculpatul s-a implicat în activitatea infracţională pentru care este cercetat.
Însă, din probatoriul administrat până acum de procuror nu se confirmă acuzaţia susţinută că „în luna iunie 2010 inculpatul T.C.D., folosind manopere dolosive a recrutat-o şi transportat-o pe partea vătămată T.G. , având ca scop obligarea acesteia la practicarea prostituţiei „ (pag. 2 din referatul cu propunere arestare preventivă).
„Recrutarea” în înţelesul Legii 678/2001 constă în racolarea victimei prin diferite procedee, cele mai frecvente fiind promisiunea unor slujbe onorabile şi din care obţin mari sume de bani, în tară/în străinătate, iar „transportarea” presupune deplasarea victimei dintr-un loc în altul , evident în scopul obţinerii rapide a unor sume de bani cât mai mari, în speţă nefiind vorba de aşa ceva.
De asemenea, se constată din acelaşi material probator că nu există nici o declaraţie luată unui martor important şi direct , anume N.E.A., prietena victimei, aflată permanent în compania inculpatului şi a părţii vătămate.
Cu toate acestea, pentru a se lua măsura arestării preventive trebuie să fie îndeplinite nu numai cerinţele art. 143 Cod procedură penală, ci şi ale art. 148 Cod procedură penală, pentru inculpat invocându-se cazul de arestare prev. de art. 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală.
Tribunalul, apreciază că în speţă nu sunt îndeplinite exigenţele cazului de arestare mai sus arătat, în contextul în care practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa referitoare la art. 5 şi 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale a statuat în mod constant că „detenţia preventivă trebuie să aibă un caracter excepţional, starea de libertate fiind starea normală”.
De asemenea, această ultimă cerinţă a textului legal trebuie motivată în mod special , pentru că aceasta nu rezultă din pericolul social al faptei săvârşite (natura faptei , împrejurările săvârşirii acesteia, modalitatea de acţiune) şi nici nu se confundă cu aceasta , ci trebuie constatată pe baza altor împrejurări.
În acest sens şi instanţa supremă naţională a statuat de nenumărate ori că pericolul care l-ar reprezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat nu se presupune/analizează generic, ci trebuie să fie de ordinul evidenţei şi mai ales nemijlocit dovedit, adică pericolul concret pentru ordinea publică nu se prezumă , ci trebuie demonstrat.
În această cauză, din materialul probator administrat până în prezent nu a rezultat că s-a dovedit că o întreagă colectivitate este pusă în primejdie dacă inculpatul ar fi liberă, nu s-au identificat datele concrete din care să rezulte inechivoc pericolul pentru ordinea publică, ci numai se narează în termeni generici, deja consacraţi „…inculpatul antrena persoane de sex feminin lipsite de apărare în activităţi de practicarea prostituţiei, fapte care sfidează regulile de morală şi de respectarea demnităţii umane….. Astfel de conduită a produs consecinţe deosebite pentru evoluţia ulterioară a victimei, impactul puternic al acestui gen de infracţiuni şi proliferarea fenomenului infracţional care formează obiectul cauzei trebuie să primească o ripostă promptă din partea organelor judiciare abilitate în acest sens…” (conform referatului cu propunerea de arestare preventivă).
Însă, în speţă nu sunt , aşa cum impun atât exigenţele legislaţiei naţionale cât şi cele comunitare europene, date că inculpatul, prin conduita infracţională cercetată în prezenta cauză, „a sfidat regulile de morală şi de respectarea demnităţii umane…” că a avut loc un „impact puternic şi a proliferat fenomenul infracţional care formează obiectul cauzei” şi care n-ar putea atrage decât o „ripostă fermă şi promptă din partea organelor judiciare” (aşa cum se susţine în mod generic în acelaşi referat al procurorului) , care să justifice o detenţie provizorie pentru o anumită perioadă de timp.
Drept urmare, se apreciază că nu este îndeplinită condiţia existenţei probelor că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică,aşa cum prevăd disp. art. 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală.
Totuşi, în sensul satisfacerii scopului măsurilor arestării preventive conţinut de disp.art. 136 cod procedură penală, referitor la asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se apreciază că în speţă este justificată luarea măsurii preventive prevăzută de alin. 1 lit. b a acestui text de lege – obligarea de a nu părăsi localitatea în care locuieşte , concretizată cu măsurile şi obligaţiile conţinute de disp. art. 145 Cod procedură penală.
Pentru considerentele ce preced, tribunalul , în baza art. 1491 alin.9 Cod procedură penală , va respinge ca nefondată propunerea de arestare preventivă a inculpatului T.C.D., totodată, va lua , în baza art. 149 alin.12 rap.la art. 146 alin.111 Cod procedură penală, faţă de acesta măsura obligării de nu părăsi localitatea în care locuieşte şi a de respecta obligaţiile impuse, anume , să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemată; să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, respectiv Postul de Poliţie al comunei L., , conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie ori de câte ori este chemată; să nu-şi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organelor judiciare; să nu ia legătura cu partea vătămată T.G. şi martorii din cauză, inclusiv martorul neaudiat N.E.A.; să nu se apropie de partea vătămată şi familia acesteia, de martori şi familiile acestora, să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
1
