Drept penal.
Încheiere penală
Arest preventiv.
Pentru a se putea dispune înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi ţara cu măsura arestării preventive este necesară existenţa relei-credinţe, respectiv o eludare sistematică, în scopul sfidării autorităţilor sau a obstrucţionării cercetărilor, ori pentru sustragerea de la urmărire penală, iar raportat la acest criteriu, instanţa a apreciat că nu a fost dovedit, întrucât, în speţă, neprezentarea inculpatului la postul de poliţie menţionat a fost doar ocazională, anterior şi ulterior acestei date, acesta achitându-se de obligaţia instituită, după cum chiar în cerere s-a menţionat, nedovedindu-se că absenţa sa s-a datorat motivelor expuse.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., înch. nr. 65/CC/2008, nepublicată)
Prin propunerea înregistrată procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud, a solicitat înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara cu măsura arestării preventive în ceea ce îl priveşte pe inculpatul G. P. I., cercetat pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin. 1 din O.U.G nr. 105/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 2 alin. 1 din O.U.G nr. 112/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal în dosarul nr. 3D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a apreciat că propunerea formulată, de înlocuire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara cu măsura arestării preventive privind pe inculpatul G. P. I. este neîntemeiată.
Astfel, referitor la nerespectarea obligaţiei de a se prezenta la organele de poliţie Rebra, este de menţionat faptul că la dosarul cauzei nu a fost depus, în probaţiune, programul de supraveghere întocmit în cauză pentru inculpat, care însă a recunoscut faptul că nu s-a prezentat la data menţionată la sediul poliţiei Rebra, motivând că absenţa sa s-a datorat faptului că copilul său a fost bolnav, aspect ce l-a preocupat, însă în ziua lucrătoare următoare, s-a deplasat la instituţia menţionată, semnând de prezenţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 145 alin. 3 Cod procedură penală „în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii aplicate sau a obligaţiilor, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege”. Prin urmare, pentru a se putea dispune înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi ţara cu măsura arestării preventive este necesară existenţa relei-credinţe, respectiv o eludare sistematică, în scopul sfidării autorităţilor sau a obstrucţionării cercetărilor, ori pentru sustragerea de la urmărire penală, iar raportat la acest criteriu, instanţa a apreciat că nu a fost dovedit, întrucât, în speţă, neprezentarea inculpatului la postul de poliţie menţionat a fost doar ocazională, anterior şi ulterior acestei date, acesta achitându-se de obligaţia instituită, după cum chiar în cerere s-a menţionat, nedovedindu-se că absenţa sa s-a datorat motivelor expuse.
În ceea ce priveşte încălcarea obligaţiei de a nu intra în legătură şi de a nu comunica direct sau indirect cu inculpatul C. F., din documentaţia depusă la dosar şi în urma vizionării DVD-ului depus, s-a constatat că înregistrarea video nu a fost autorizată de judecător şi nici nu poartă o dată certă. În plus, imaginile vizionate sunt neclare, nu se pot identifica cu certitudine persoanele filmate (de neprofesionişti) şi existând un dubiu asupra datei înregistrării (care poate fi şi anterioară instituirii obligaţiei instituite de instanţă în sarcina inculpatului de a nu lua legătura cu inculpaţii G. I., B. F. şi P. I., precum şi cu celelalte persoane cercetate în dosarul nr. 3D/P/2008 al DIICOT (P. M. C., C. F., M. S. V.), precum şi cu persoanele care au făcut obiectul traficului de migranţi, nu se poate da curs acuzaţiei conform căreia inculpatul a comunicat cu aceste persoane. Faptul că a comunicat în vreun fel cu numitul C. C., fratele inculpatului C. C., nu probează prin ea însăşi acuzaţia de încălcare a obligaţiei menţionate, prin redarea discuţiilor dintre aceste persoane, întrucât înregistrarea video era fără sonor.
În urma vizionării DVD-ului menţionat, de asemenea nu s-a constatat că pe terasa restaurantului Phoenix din Bistriţa, inculpatul ar fi comunicat cu inculpatul C. F., direct sau prin intermediar, imaginile vizionate relevând faptul că la o masă se aflau avocaţii C. A. şi C. C. împreună cu inculpatul G. P. I., iar la o altă masă se afla inculpatul C. F. (conform susţinerilor reprezentantului parchetului), însă nu s-a constatat că persoanele aflate la cele două mese au comunicat în vreun fel, imaginile înregistrate neavând sonor şi nepurtând nici în acest caz o dată certă (chiar dacă pe suportul metalic au fost trecute anumite date de către persoanele care au efectuat înregistrarea).
Cât priveşte acuzaţia că inculpatul G. P. I. şi-a încălcat obligaţia de a nu intra în legătură şi de a nu comunica direct sau indirect cu inculpatul G. I., motivat de faptul că în perioada 9-18 iunie 2008, inculpatul G. P. I., fie s-a întâlnit cu acesta din urmă, fie a discutat de mai multe ori cu el la telefon, procesele-verbale încheiate ca urmare a înregistrărilor convorbirilor telefonice nu au fost considerate ca pe deplin convingătoare în ceea ce priveşte încălcarea obligaţiei menţionate.
Faptul că inculpatul a avut convorbiri telefonice cu persoane cărora le-a promis că va sta de vorbă cu fratele său, inculpatul G. I., nu probează faptul că a dat curs acestor promisiuni (convorbirile din 9.06.2008, orele 18,09; 11.06.2008, orele 14,0815.06.2008, orele 17,58; 18.06.2008, orele 20,10).
De asemenea, conţinutul redării convorbirii telefonice de la data de 18.06.2008, orele 13,30, relevă faptul că inculpatul G. P. I. (P), aflat la postul telefonic numărul 0741955307 ia legătura cu un bărbat (X-posibil G. N.) aflat la postul telefonic numărul 0743935866, care se află împreună cu un alt bărbat (Y-posibil G. I.).
Atâta vreme cât există un dubiu asupra identităţii persoanelor cu care a luat legătura inculpatul (datorită utilizării expresiei „posibil”), s-a apreciat că nu se poate susţine acuzaţia că acesta ar fi luat cu certitudine legătura cu persoanele legat de care exista interdicţia de comunicare), şi cu atât mai mult există un dubiu asupra identităţii (neprobată nici prin conţinutul discuţiilor repurtate de interlocutori), persoanelor care au comunicat la datele menţionate, mai ales că inculpatul G. P. I. a arătat că telefonul său, datorită faptului că este administratorul unei firme, este utilizat de mai multe persoane.
Dificultăţile de identificare a vocii persoanelor interceptate, relevate de autorii înregistrărilor, în cazul convorbirii din 18.06.2008, orele 13,30, determină existenţa unui dubiu asupra identităţii persoanelor cu care inculpatul a avut convorbiri telefonice.
Revenind la conţinutul dispoziţiilor art. 145 alin. 3 Cod procedură penală, în cazul în care inculpatul G. P. I. şi-ar fi încălcat obligaţia menţionată, trebuia dovedită reaua sa credinţă, în sensul că ar fi obstrucţionat cercetările penale sau s-ar fi sustras de la urmărirea penală, pentru a nu mai fi atins scopul măsurii preventive instituite, ceea ce nu a fost relevat în cauză.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 145 alin. 3, art. 148 alin. 1 lit. a1, art. 1491 Cod procedură penală va fi respinsă propunerea formulată de procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud, ca fiind neîntemeiată.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului (judecător Găurean Adina).
