Arestare preventivă. Pericolul social concret al faptei.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura şi gravitatea faptei de care este acuzat inculpatul, dar şi din datele care caracterizează persoana acestuia.
Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., înch. nr. 109/CC/17 decembrie 2011
Prin propunerea de arestare preventivă formulată de D.I.I.C.O.T.-Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud cu nr. 9D/P/2011 s-a solicitat arestarea preventivă a inculpatului AEO pentru comiterea infracţiunilor prev. de art.2 al. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal şi respectiv prev. de art.16 al. 1 din Legea 194/2011.
Analizând actele şi lucrările dosarului penal nr. 9D/P/2011 al DIICOT Biroul Teritorial Bistriţa Năsăud, instanţa constată că, propunerea de arestare preventivă a inculpatul este întemeiată pentru motivele arătate în continuare:
Prin Rezoluţia din 15.12.2011 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpat privitor la infracţiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. Prin Ordonanţa dată de procuror la 16.12.2011, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpat, pentru aceiaşi faptă, respectiv trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, art. 41 al. 2 C.p.
În sarcina inculpatului s-a reţinut că în data de 14.02.2011 colaboratorul cu numele de cod „ MF” a cumpărat cu suma de 100 lei, de la inculpatul mai multe fragmente de substanţă vegetală de culoare verde oliv, sub formă de muguraş, amestecate cu substanţa de culoare maronie, despre care acesta din urmă a afirmat că este cannabis în amestec cu haşiş. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 383083/18.02.2011 întocmit de către specialiştii din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Cluj Napoca – Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor rezultă că substanţa respectivă a fost cannabis şi a avut greutatea de 0,4 gr., precum şi faptul că face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.
Ulterior, la data de 19.02.2011, acelaşi colaborator cu numele de cod „MF” a cumpărat cu suma de 50 lei, de la numitul AEO mai multe fragmente de substanţă vegetală de culoare verde oliv, sub formă de muguraş, despre care acesta din urmă a afirmat că este cannabis. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 383100/01.03.2011 întocmit de specialiştii din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Cluj Napoca – Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor, rezultă că substanţa respectivă a fost cannabis şi a avut greutatea de 0,5 gr. precum şi faptul că face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.
Prin Rezoluţia din 17.12.2011, ora 09,00 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpat şi privitor la infracţiunea prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011.
Ulterior, la data de 17.12.2011, procurorul a emis Ordonanţa de extindere şi punere în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpat privitor la infracţiunea prev. de art. 16 alin. 1 din Legea 194/2011, fapta constând în aceea că în data de 30.11.2011 inculpatul a vândut colaboratorului sub acoperire o substanţă susceptibilă de a avea efecte psihoactive.
Examinând probaţiunea administrată în dosar până în prezent, instanţa constată că la dosar există probe şi indicii temeinice în sensul art. 143 C.pr.pen., de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. 2 C.pen., în modalitatea descrisă de procuror în cuprinsul ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale şi referatul care cuprinde propunerea de arestare preventivă.
Probele şi indiciile temeinice din care rezultă săvârşirea faptei de mai sus se coroborează în parte cu declaraţia inculpatului din 16.12.2011, dată în calitate de învinuit în prezenţa avocatului său ales KNT, care deşi nu recunoaşte comiterea infracţiunii de trafic de droguri, arată că în două rânduri, în februarie 2011, a vândut cantităţi mici dintr-o „substanţă vegetală care era umedă”, unei persoane pe care nu o cunoaşte.
Instanţa apreciază că faţă de inculpat sunt îndeplinite cumulativ cerinţele art. 148 lit. f C.pr.pen. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege, pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, este mai mare de 4 ani închisoare, respectiv, între 3 şi 15 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura şi gravitatea faptei de care este acuzat inculpatul, dar şi din datele care caracterizează persoana acestuia. Este de subliniat că inculpatul este recidivist şi deşi această împrejurare nu mai constituie în ea însăşi temei distinct de arestare nu poate fi ignorată în cadrul examinării „pericolului concret pentru ordinea publică” cerinţă prevăzută de art. 148 lit. f C.pr.pen. Astfel, din certificatul de cazier judiciar aflat la dosar rezultă că începând cu anul 1998 inculpatul a fost condamnat frecvent pentru infracţiuni împotriva patrimoniului ( furt calificat, distrugere, tăinuire, violare de domiciliu) dar şi pentru infracţiuni de violenţă ( lovire, vătămare corporală, lipsire de libertate). Recent , s-a stabilit că în jurul datei de 20.10.2011 inculpatul a exercitat violenţe asupra numitului Samsudean Nicolae Marin, care în urma acestui fapt a fost internat în spital (proces verbal din 17.12.2011 întocmit de poliţiştii din cadrul SCCO-Bistriţa – Năsăud).
Din probele administrate în cauză până în acest moment rezultă că inculpatul oferă, spre vânzare droguri în baruri, fiind „ disperat să facă rost de bani” ( declaraţiile martorului MFC).
Raportat la împrejurarea că inculpatul nu are un loc de muncă şi nici nu există dovezi din care să rezulte că realizează venituri licite dar şi din perspectiva faptului că este consumator de droguri, instanţa apreciază că există riscul real ca lăsat în libertate să continue săvârşirea de infracţiuni.
Deşi până în momentul de faţă sunt probate doar două acte de vânzare de droguri, din probele dosarului rezultă indicii că inculpatul a vândut droguri mai multor persoane.
Din acest motiv apare justificată solicitarea procurorului în sensul că privarea de libertate se impune în interesul bunei desfăşurări a urmăririi penale, pentru a se evita posibilitatea ca inculpatul să intre în contact direct cu persoanele cu privire la care există suspiciunea că le-a vândut droguri.
Propunerea de arestare preventivă nu este însuşită pentru infracţiunea prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011 care incriminează „ Fapta persoanei care, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile prezentei legi, efectuează operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive”.
Privitor la această faptă, care constă în aceea că în data de 30.11.2011 inculpatul a vândut colaboratorului sub acoperire cu numele de cod „BC„ ( al investigatorului sub acoperire „MI”) o substanţă pulverulentă de culoare albă, ambalată într-o folie de celofan transparent, s-a stabilit pe baza Raportului de Constatate tehnico-ştiinţifică nr. 383679/06.12.2011 întocmit de Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate – Brigada Cluj Napoca, Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor, că substanţa în discuţie, în greutate de 0,5 gr. „ nu conţine substanţe stupefiante ori psihotrope aflate sub incidenţa Legii nr. 143/2000….”.
Legea nr. 194/2011 stabileşte cadrul legal aplicabil unor preparate sau substanţe ori combinaţii ale acestora, care sunt susceptibile să aibă efecte psihoactive, altele decât cele care fac obiectul Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică rezultă doar că substanţa vândută de inculpat la data de 30.11.2011 colaboratorului sub acoperire, nu conţine substanţe stupefiante sau psihotrope care intră sub incidenţa Legii nr. 143/2000. Din concluziile acestui raport nu rezultă că, substanţa vândută de inculpat (deşi nu intră sub incidenţa Legii nr. 143/2000), are totuşi efecte psihoactive, în sensul reglementat de art. 2 lit. e din Legea nr. 194/2011. Efectul psihoactiv al unei substanţe care face obiectul Legii nr. 194/2011, se stabileşte prin mijloace ştiinţifice (analize de laborator, raport de constatare tehnico-stiinţifică etc.) şi nu poate fi prezumat sau dedus din modul în care este vândută sau oferită spre vânzare substanţa respectivă.
Apărările formulate de inculpat prin avocatul său ales, referitoare la nulitatea actului de sesizare, din perspectiva faptului că inculpatul nu a fost audiat în calitate de învinuit privitor la infracţiunea prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, cele vizând nulitatea declaraţiei date de inculpat la data de 16.12.2011, prin prisma faptului că acesta nu a semnat procesul verbal întocmit de organele de poliţie din cadrul SCCO-Bistriţa-Năsăud, precum şi nulitatea tuturor actelor de urmărire penală, ulterioare Rezoluţiei din 17.12.2011 prin care s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpat sub aspectul infracţiunii prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, vor fi respinse de instanţă, pentru motivele arătate în continuare :
AEO a fost audiat la 16.12.2011, de către organele de cercetare, în calitate de învinuit după ce, la data de 15.12.2011, procurorul a dispus prin rezoluţie începerea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000. Audierea inculpatului de către organele de cercetare ale poliţiei judiciare s-a făcut în baza dispoziţiei date de procuror prin Ordonanţa din 15.12.2011 şi a vizat exclusiv infracţiunea de trafic de droguri, întrucât la momentul respectiv doar pentru această faptă era începută urmărirea penală.
Declaraţia dată de AEO în calitate de învinuit privitor la infracţiunea de trafic de droguri a fost consemnată, de organele de poliţie judiciară întrucât acesta a susţinut că nu ştie să scrie Ulterior, această declaraţie a fost semnată de AEO şi avocatul său ales KNT. Împrejurarea că AEO nu a semnat şi procesul verbal în care s-a consemnat susţinerea acestuia că nu ştie să scrie nu atrage nulitatea acestui act, câtă vreme a fost semnat de poliţiştii care l-au întocmit. De altfel, ar fi în discuţie eventual, o nulitate relativă, care s-a acoperit, prin faptul că nu s-a invocat acest aspect ( nesemnarea procesului verbal de către inculpat) de îndată, respectiv înainte de a se consemna „declaraţia” de la fila 61, semnată de inculpat şi apărătorul său ales.
În ce priveşte celelalte susţineri ale avocatului ales al inculpatului, respectiv cele referitoare la neaudierea lui AEO în calitate de învinuit privitor la infracţiunea prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, instanţa arată următoarele:
După audierea în calitate de învinuit de către organele de poliţie judiciară şi de procuror sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, prin Ordonanţa din 16.12.2011, procurorul a pus în mişcare acţiunea penală împotriva lui AEO ( f.71-72) pentru această infracţiune, dobândind astfel calitatea de inculpat. Ulterior, AEO a fost reaudiat de procuror, aducându-i-se la cunoştinţă punerea în mişcare a acţiunii penale privitor la infracţiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., acesta declarând că îşi menţine în totalitate cele declarate anterior.
După acest moment, când AEO avea deja calitatea de inculpat în cauză, procurorul a emis la data de 17.12.2011 Rezoluţia de începere a urmăririi penale privitor la infracţiunea prev. de art. 16 al.1 din Legea 194/2011 şi imediat, la aceeaşi dată de 17.12.2011, Ordonanţa de extindere şi punere în mişcare a acţiunii penale pentru această infracţiune.
Ca urmare, procurorul a procedat la audierea lui AEO, aducându-i la cunoştinţă începerea urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale sub aspectul infracţiunii prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011. Cu această ocazie AEO a fost audiat în calitate de inculpat în prezenţa avocatului său ales CA.
Raportat la succesiunea în care s-au derulat cercetările penale instanţa apreciază că actele întocmite de procuror sunt legale. Prin urmare, câtă vreme AEO a dobândit în dosar calitatea de inculpat, odată cu punerea în mişcare a acţiunii penale privitor la infracţiunea prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, rămâne cu această calitate şi beneficiază de drepturile procesuale aferente acestui statut chiar dacă ulterior se începe urmărirea penală şi sunt extinse cercetările la alte infracţiuni, nefiind admisibil ca în raport cu unele fapte să aibă calitate de inculpat iar în raport cu altele aceea de învinuit.
Pentru considerentele de mai sus instanţa va respinge ca neîntemeiate apărările făcute în cauză de inculpat prin avocatul său ales, referitoare la nulitatea actului de sesizare şi a actelor de urmărire penală întocmite în cauză, ulterioare rezoluţiei din 17.12.2011.
Aşadar, astfel cum s-a arătat anterior, instanţa va admite propunerea de arestare preventivă formulată de procuror doar privitor la infracţiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. art. 37 lit. b C.pen., constatând întrunite condiţiile art. 143, 148 lit. f C.pr.pen.
Instanţa apreciază că luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul AEO este necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal pentru a se putea stabili implicarea în activitatea infracţională şi a altor persoane indicate în declaraţiile date de acesta, dar şi a celor cărora (potrivit transcrierilor interceptărilor telefonice-f.110, 96,121,117) rezultă că inculpatul le-a oferit droguri, ţinând seama totodată de riscul real ca, lăsat în libertate inculpatul să continue săvârşirea de infracţiuni (aspect argumentat mai sus).
Aşa fiind în baza art. 149/1 alin. 9 C.pr.pen. instanţa va admite propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT – Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud, în dosarul nr. 9D/P/2011, ca fiind întemeiată şi în consecinţă va dispune arestarea preventivă a inculpatului pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., art. 37 lit. b C.pen., pe durata a 29 de zile începând cu 17 decembrie 2011 şi până la data de 14 ianuarie 2012.
Se va dispune emiterea mandatului de arestare preventivă conform art. 151 C.pr.pen.
Despre măsura arestării preventivă va fi încunoştinţată concubina inculpatului CAV, la solicitarea inculpatului.