Prin cererea înregistrată la data de 15.10.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş a solicitat instanţei, să pronunţe o hotărâre, prin care să dispună prelungirea duratei măsurii arestării preventive luată faţă de inculpaţii XX şi XXpe o durată de 30 de zile, respectiv începând cu data de 21.10.2009 şi până la data de 19.11.2009.
În motivarea propunerii s-a arătat că, faţă de cei doi inculpaţi s-a început urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art.183 C.penal, iar la data de 23.08.2009 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, pentru aceeaşi infracţiune. Din actele de urmărire penală efectuate, rezultă probe (indicii temeinice) că inculpaţii au săvârşit infracţiunea prev de art 183 C pen, constând în aceea că la data de 21 august 2009, în jurul orelor 22,30-23,00, aceştia l-au agresat pe victima Xxîn barul aparţinând AF „Varga Remus”, din comuna Miheşu de Câmpie, în urma agresiunii victima decedând.
Totodată, procurorul susţine că în cauză, sunt întrunite cumulativ cerinţele prevăzute de art.143 şi art.148 lit.f C.pr.pen., iar după luarea măsurii arestării preventive au fost efectuate mai multe acte de urmărire penală, însă urmărirea penală nu este finalizată, fiind formulate noi cereri în probaţiune de către avocatul ales şi pentru continuarea urmăririi penale impune prelungirea măsurii arestării preventive faţă de cei doi acuzaţi.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu dispoziţiile legale incidente în asemenea situaţii, vom reţine următoarele:
Inculpaţii sunt cercetaţi în dosarul nr.329/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş pentru comiterea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, faptă prevăzută şi pedepsită de art.183 Cod penal, constând în aceea că la data de 21 august 2009, în jurul orelor 22,30 – 23,00, aceştia l-au agresat pe victima Xx, în barul aparţinând AF „Varga Remus” din comuna Miheşu de Câmpie, jud.Mureş, în urma agresiunii victima decedând.
În speţă, prin ordonanţa din data de 23 august 2009, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpaţilor Xx şi Xxpentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, aceştia fiind şi reţinuţi pentru 24 ore începând cu data de 23 august 2009, ora 00,20, dată la care, judecătorul delegat din cadrul Tribunalului Mureş, prin încheierea penală nr.38/C din 23 august 2009, a dispus arestarea preventivă a acestora pe o perioadă de 29 de zile, reţinând temeiul concret al luării măsurii privative de libertate, prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală. Ulterior, măsura preventivă a fost prelungită, prin decizia penală nr. 411/R din data de 18 septembrie 2009 a Curţii de Apel Tg.Mureş, decizie prin care s-a casat încheierea penală nr.42/C din data de 16 septembrie 2009 a Tribunalului Mureş, prin care s-a respins propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive.
Pentru ca judecătorul delegat să se pronunţe asupra propunerii formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, este necesar să cerceteze dacă la momentul procesual la care s-a făcut această propunere sunt incidente, pe de o parte dispoziţiile art.143 Cod procedură penală ca şi o condiţie prealabilă de dispunere a acestei măsuri şi pe de altă parte dacă mai subzistă temeiul concret, înserat în conţinutul art.148 lit.f Cod procedură penală, care a stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Prin prisma dispoziţiilor art.143 alin.1 Cod pr.penală relativ la indiciile temeinice care trebuie să existe în cauză, apreciem că din datele existente se conturează o presupunere rezonabilă în sensul celei la care face trimitere textul menţionat. Această convingere se bazează pe materialul probator administrat până în prezent, constând din declaraţiile inculpaţilor, probele testimoniale, probele ştiinţifice, precum şi procesele-verbale întocmite cu ocazia desfăşurării urmăririi penale, probatoriu din care, în opinia noastră, rezultă bănuiala legitimă potrivit căreia cei doi inculpaţi s-ar fi angajaţi în câmpul infracţional în modalitatea descrisă.
În această ordine de idei, reamintim că inculpaţii recunosc parţial comiterea faptelor. Mai concret, Xx a recunoscut că l-a lovit de mai multe ori pe Xx, iar Xx, că i-a dat o palmă şi l-a îmbrâncit. Aceste declaraţii sunt completate de declaraţiile martorilor audiaţi, şi în special declaraţiile martorilor Xx şi Xx. Aceştia doi sunt martori oculari şi relatează că Xxi-a aplicat mai întâi mai multe lovituri victimei, a intervenit şi Xx, lovind şi el. Victima a căzut, după care cei doi au continuat să o lovească cu picioarele. Din Concluziile provizorii medico-legale rezultă că decesul victimei a fost cauzat de leziunile produse prin loviri repetate posibil aplicate în seara de 21 august a.c., în intervalul orar 21.00 – 24.00, adică exact perioada când inculpaţii au lovit-o.
Potrivit art.155 Cod procedură penală, arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale poate să fie prelungită numai dacă au intervenit elemente noi care să justifice privarea de libertate sau dacă cele care au determinat arestarea iniţială, impun în continuare privarea de libertate.
Cu privire la temeinicia măsurii preventive şi prin urmare cu privire la necesitatea de a prelungi această măsură, or de a o revoca, eventual de a o înlocui, apreciem că acest aspect trebuie tratat în mod distinct raportat la momentul luării, precum şi la prezent.
În ceea ce priveşte temeiul concret la care a făcut referire Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, în conţinutul propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive şi pe care judecătorul a reţinut-o în momentul luării măsurii privative de libertate, respectiv prevederile art. 148 lit.f Cod procedură penală, reţinem următoarele:
Potrivit art.148 lit.f C.pr.pen., arestarea inculpatului poate să fie dispusă în situaţia în care inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Aşadar, rezultă că în asemenea situaţii trebuiesc îndeplinite cumulativ două condiţii, şi anume pedeapsa prevăzută de lege să fie mai mare de 4 ani închisoare în ceea ce priveşte fapta pentru care inculpatul este cercetat, cerinţă care din prisma prevederilor legale care incriminează infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, este îndeplinită.
În legătură cu această chestiune, considerăm că în prezent temeiul concret care a stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv cel prevăzut de art.148 lit.f Cod pr.penală, a suferit modificări, în ceea ce priveşte cea de a doua condiţie enumerată în economia textului de lege amintit.
În privinţa celei de-a doua condiţii, apreciem că, în prezent nu se poate concluziona faptul că lăsarea în libertate a inculpaţilor mai prezintă un grad accentuat de pericol concret pentru ordinea publică, noţiune care semnifică o stare de nelinişte, un sentiment de insecuritate în rândul societăţi civile generat de rezonanţa socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzaţia comiterii unor infracţiuni de o gravitate însemnată, sunt cercetate în stare de libertate.
Trecerea unei perioade de timp de aproximativ 2 luni, de la data când se reţine că s-ar fi săvârşit fapta, a atenuat, nu gravitatea acestei fapte, ci ecoul şi rezonanţa negativă, percepţia comunităţii şi implicit reacţia acesteia.
Nu se poate susţine că în prezent lăsarea în libertate a inculpaţilor ar crea o stare de nelinişte şi de insecuritate comparabilă cu cea care a existat, cu siguranţă, atunci când faptele imputate erau încă recente şi proaspete în memoria comunităţii.
Avem în vedere şi faptul că inculpaţii XX şi XXse află la primul conflict cu legea penală şi că potrivit datelor deţinute, aceştia nu sunt cercetaţi în prezent, pentru săvârşirea altor fapte penale.
Inculpaţii provin dintr-o familie organizată, au un domiciliu cunoscut. Inculpatul XXeste angajat în cadrul unei unităţi militare, unde a dat dovadă de responsabilitate şi stăpânire de sine, nu a fost implicat în situaţii din care să reiasă că ar avea un comportament agresiv şi antisocial, aşa cum rezultă din cuprinsul Caracterizărilor emise de unitatea militară şi de psihologul acesteia. Şi în actele emise de Primăria localităţii cu Postul de Poliţie al comunei Miheşu de Câmpie se arată că ambii inculpaţi sunt integraţi în societate, nu frecventează anturaje dubioase, nu au fost sancţionaţi contravenţional, părinţii sunt angajaţi în muncă. XX frecventează biserica, face parte din personalul acesteia şi urma să dea examen şi să se angajeze în această toamnă, iar XXurma să dea examen pentru permisul de conducere. Considerăm că toate aceste elemente constituie garanţii suficiente că inculpaţii nu vor persevera în activitatea infracţională şi că aceştia nu se vor sustrage continuării urmăririi penale.
Este adevărat că fapta de săvârşirea căreia sunt acuzaţi inculpaţii este deosebit de gravă – această gravitate abstractă a faptei fiind reflectată în limitele de pedeapsă prevăzute de lege şi de rezultatul produs – însă acestea nu pot constitui singurele elemente care să conducă la prelungirea măsurilor arestării preventive.
Totodată, analizând piesele dosarului nu rezultă sub nici o formă faptul că inculpaţii ar fi cunoscuţi ca persoane implicate în scandaluri, ci, dimpotrivă, probele amintite ne pot conduce la ideea potrivit căreia, angajarea pe tărâmul ilicitului penal a fost doar un eveniment singular din viaţa lor, aceasta datorându-se şi unei experienţă de viaţă nu foarte bogată, iar perioada petrecută în arest preventiv este de natură să-i conştientizeze asupra consecinţelor negative ale conduitei lor antisociale, respectiv constând în încălcarea normelor de convieţuire socială.
În aceeaşi ordine de idei nu trebuie neglijat nici faptul că rezultatul activităţii ilicite în care se presupune că au fost implicaţi cei doi inculpaţi a produs consecinţe ireversibile, constând în decesul unui tânăr, însă pentru ilicitul penal în care acuzaţii au fost implicaţi, în final, dacă se va stabili vinovăţia lor aceştia vor fi traşi la răspundere penală, context în care considerăm că prin prisma celor mai sus arătate perioada petrecută în stare de arest a fost în măsură să producă un just echilibru între circumstanţele reale ale cauzei, rezultatul produs şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.
Faţă de cele arătate, apreciem, că modificându-se temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, în sensul diminuării semnificative a pericolului concret pe care-l reprezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaţilor, se impune înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, respectiv cu aceea de a nu părăsi ţara, motiv pentru care în temeiul art.139 alin.1, alin.3 ind.5 C.pr.pen., vom admite cererea formulată de apărătorul inculpaţilor, în acest sens.
Pe lângă toate elementele menţionate, avem în vedere şi stadiul destul de avansat al urmăririi penale. Administrarea celorlalte probe solicitate în apărare nu necesită menţinerea inculpaţilor în stare de arest preventiv, procesul penal se poate desfăşura în continuare în bune condiţii şi cu inculpaţii aflaţi în stare de libertate.
Pentru a ţine aproape pe cei doi inculpaţi autorităţilor judiciare şi pentru atingerea scopului măsurii preventive, potrivit dispoziţiilor art.136 alin.1 C.pr.pen., ţinând seama şi de criteriile înserate în economia art.136 alin.8 C.pr.pen. şi văzând că sunt îndeplinite şi cerinţele art.139 alin.1 C.pr.pen., măsura arestării preventive în cazul celor doi inculpaţi, va fi înlocuită cu măsura preventivă a obligării acuzaţilor de a nu părăsi ţara, prevăzută de art.145 ind.1 C.pr.pen..
Sintetizând cele mai sus expuse în temeiul art.159 alin.7, raportat la art.155 şi urm. C.pr.pen, vom respinge, ca neîntemeiată, propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş având ca obiect prelungirea duratei măsurii arestării preventive, pe o durată de 30 de zile, luată faţă de inculpaţii XX, fiul lui Ioan – Daniel şi Veronica, născut la data de 13.09.1990 în Luduş, jud.Mureş, domiciliat în com.Miheşu de Câmpie, str.Alexandru Petofi nr.2/C, jud.Mureş, având CNP 1900913261692 şi XX, fiul lui Ioan – Daniel şi Veronica, născut la data de 13.09.1989 în Luduş, jud.Mureş, domiciliat în com.xx, jud.Mureş, având CNP 1890913261729, în prezent aflaţi în Arestul I.P.J. Mureş.
În baza art.139 alin.1, alin.3 ind.5 C.pr.pen, vom admite cererea formulată de inculpaţi prin apărător şi vom înlocui măsura arestării preventive a inculpaţilor XX şi XX, cu măsura preventivă a obligării inculpaţilor de a nu părăsi ţara, prev. de art.136 alin.1 lit.c C.pr.pen., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a prezentei hotărâri.
În baza art.145 ind.1, raportat la art.145 alin.1 ind.1 şi alin.1 ind.2 lit.b, c şi e C.pr.pen., pe durata măsurii preventive a obligări de a nu părăsi ţara, fiecare dintre inculpaţii XX şi XXva respecta următoarele obligaţii:
– să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;
– să se prezinte la Poliţia comunei Miheşu de Câmpie (organ de poliţie desemnat cu supravegherea), conform programului de supraveghere ce va fi întocmit de această instituţie – ţinându-se cont şi de programul de muncă al inculpatului Xx- sau ori de câte ori sunt chemaţi;
– să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea Tribunalului Mureş;
– să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;
– să nu se deplaseze şi să nu se afle în baruri, cluburi, restaurante, discoteci sau alte localuri de acest gen unde se servesc băuturi alcoolice;
– să nu se apropie de membrii familiei victimei şi să nu comunice cu aceştia, direct sau indirect;
– să nu se afle în locuinţa familiei victimei sau în locuinţa bunicilor victimei, din comuna Miheşu de Câmpie;
– să nu se apropie de învinuitul Xxşi să nu comunice cu acesta, direct sau indirect;
– să nu se apropie de martorii xx şi să nu comunice cu aceştia, direct sau indirect.
Vom desemna Poliţia comunei Miheşu de Câmpie, ca organ de supraveghere a executării obligaţiilor stabilite.
În baza art.145 ind.1, raportat la art.145 alin.2 ind.2 C.pr.pen., vom atrage atenţia inculpaţilor XX şi XXcă, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii dispuse sau a obligaţiilor care le revin, sa va lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.
Vom dispune punerea de îndată în libertate a inculpaţilor XX şi XX, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză, de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr.21, în cazul inculpatului Xx şi nr.22, în situaţia acuzatului Xx, din 23.08.2009, emise în baza Încheierii penale nr.38/C din 23.08.2009, de judecătorul delegat din cadrul Tribunalului Mureş, în dosarul nr.4532/2009.
În baza art.139 alin.2 C.pr.pen, vom respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpaţi prin apărător.
Vom dispune comunicarea prezentei încheieri organelor menţionate de art.145 alin.2 ind.1 C.pr.pen.
În baza art.192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare, în sumă de 10 lei, rămân în sarcina statului.
