Prelungirea arestării preventive. Lipsa de temeinicie a propunerii şi încălcarea dreptului la apărare a inculpatei
Încheierea penală nr. 189/28.08.2006
Prin încheierea de şedinţă din 22.08.2006 pronunţată de Tribunalul Iaşi, a fost admisă propunerea formulată de Ministerul Public – D.N.A. – Serviciul Teritorial Iaşi şi pe cale de consecinţă, în baza art. 159 Cod procedură penală, a fost prelungită durata măsurii arestării preventive dispusă împotriva inculpatei T.E. pe o durată de 30 zile, respectiv de la 24.08.2006 până la 22.09.2006.
S-a arătat în motivarea încheierii că potrivit art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, arestarea inculpatei în cursul urmăririi penale se prelungeşte dacă temeiurile iniţiale impun în continuare privarea de libertate sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a acesteia.
Din textul sus-citat rezultă că pentru prelungirea măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale este suficient să fie îndeplinită una din cele două condiţii alternative.
S-a precizat că în cauză, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpata T.E. se menţin şi justifică în continuare privarea de libertate.
Astfel, pe de o parte sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală în sensul că, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, din înscrisurile depuse la dosar şi raportul de constatate tehnico-ştiinţifică, cu caracter provizoriu, rezultă bănuiala legitimă că inculpata a săvârşit faptele prevăzute de legea penală, cu privire la care este cercetată.
Pe de altă parte, instanţa a apreciat că sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 lit. h Cod procedură penală, atât sub aspectul cuantumului pedepsei prevăzute de lege pentru faptele presupus a fi comise de inculpată, cât şi sub aspectul pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea acestuia în libertate.
Noţiunea de pericol pentru ordinea publică este circumscrisă de amploarea activităţii infracţionale, caracterul premeditat al acesteia, importanţa şi multitudinea valorilor sociale lezate, amploarea rezultatului produs şi, nu în ultimul rând, de reacţia opiniei publice faţă de acest tip de fenomen infracţional.
S-a mai subliniat că din analiza actelor aflate la dosar rezultă necesitatea identificării şi audierii tuturor persoanelor care au cunoştinţă de activităţile desfăşurate de inculpată şi a finalizării raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, cu caracter provizoriu, pe baza înscrisurilor prezentate de instituţiile de credit.
A apreciat tribunalul că măsura preventivă a fost luată şi apoi prelungită cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale ce reglementează această instituţie de drept procesual penal şi cu respectarea drepturilor procesuale ale inculpatei, iar propunerea formulată de parchet D.N.A. – Serviciul Teritorial Iaşi este întemeiată.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs în termen inculpata, invocând nelegalitatea şi temeinicia hotărârii.
Motivându-şi recursul, inculpata, prin apărătorul ales a susţinut că prima instanţă a judecat-o în lipsa apărătorului ales şi cu încălcarea prevederilor art. 171 Cod procedură penală.
Astfel, deşi apărătorul ales nu a lipsit nejustificat la două termene consecutiv şi nu a îngreunat astfel în mod voit desfăşurarea procesului penal, a desemnat un apărător din oficiu şi a judecat în acest mod propunerea de prelungire a arestării preventive, admiţând-o.
A mai precizat apărătorul inculpatei că propunerea de prelungire a arestării preventive este şi netemeinică. În cauză nu a fost dovedită existenţa acelor „indicii” şi „probe temeinice” cerute de dispoziţiile art. 143 Cod procedură penală şi nici îndeplinirea cumulativă a cerinţelor impuse de art. 148 lit. h Cod procedură penală.
Deşi inculpata este cercetată pentru săvârşirea unei infracţiuni de prejudiciu, de rezultat, acesta nu a fost probat. În cauză nu s-a efectuat o expertiză contabilă care să ateste existenţa unui prejudiciu cert, ci doar o constatare tehnico-ştiinţifică provizorie.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii şi cercetarea inculpatei în stare de libertate.
Curtea, verificând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, a constatat că recursul promovat este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele: potrivit dispoziţiilor art. 171 alin. 41 Cod procedură penală când asistenţa juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales nu se prezintă nejustificat la două termene consecutive, îngreunând astfel în mod voit soluţionarea procesului penal, organele judiciare desemnează un apărător din oficiu care să-l înlocuiască, acordându-i timpul necesar pentru pregătirea apărării care, în cazul cererilor privind arestarea preventivă nu poate fi mai mic de 24 ore.
Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că apărătorul ales al inculpatei nu a lipsit nejustificat la două termene de judecată.
Referatul cu propunerea de prelungire a arestării preventive întocmit de D.N.A. – Serviciul Teritorial Iaşi şi vizând pe inculpata T.E. a fost înregistrat la Tribunalul Iaşi la data de 21.08.2006 orele 1445.
S-a fixat termen de judecată pentru data de 22.08.2006 orele 1100.
S-a dispus citarea telefonică a inculpatei, solicitarea dosarului de urmărire penală de la D.N.A. – Serviciul Teritorial Iaşi şi înştiinţarea telefonică a apărătorului ales al inculpatei.
Din referatul întocmit de grefierul de la Tribunalul Iaşi rezultă că la orele 1500 când a luat legătura cu apărătorul ales al inculpatei acesta i-a precizat că se află în oraşul Bistriţa, în interes de serviciu şi că în data de 22.08.2006 poate ajunge la instanţă în jurul orelor 1400-1500, a rugat să se stabilească o oră după-amiază pentru soluţionarea cauzei.
Din practicaua încheierii pronunţate de Tribunalul Iaşi la data de 22.08.2006 în dosarul nr. 13153/2006 rezultă că la orele 1100 când a fost strigată cauza în Camera de Consiliu, a răspuns prezent inculpata aflată în stare de arest şi avocatul B. care a depus delegaţie de substituire pentru apărătorul ales S.M. Avocatul B. a cerut un termen pentru a se prezenta avocatul titular spre a susţine interesele inculpatei.
Instanţa a acordat termen în aceeaşi zi, la orele 1230 pentru ca apărătorul substituent să aibă la dispoziţie timpul necesar pentru studierea dosarului.
S-a acordat cuvântul pe fond şi a pus concluzii procurorul de şedinţă, susţinând necesitatea prelungirii măsurii arestării preventive pentru inculpata T.E.; când s-a acordat cuvântul avocatului B. acesta a arătat că nu poate pune concluzii întrucât nu cunoaşte dosarul şi că apărătorul ales al inculpatei doreşte să se acorde un nou termen de judecată pentru a fi el prezent şi a pune concluzii.
A mai precizat că reprezentantul Ministerului Public cunoaşte foarte bine dosarul, iar el se află în inferioritate din acest punct de vedere.
Faţă de această situaţie de fapt instanţa a apreciat că cei doi apărători dau dovada de rea credinţă şi a fixat un nou termen de judecată la orele 1330 dispunând totodată emiterea unei adrese către Baroul Iaşi spre a-i fi desemnat inculpatei apărător din oficiu.
La orele 1330 a fost reluată judecata, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu şi cauza a rămas în pronunţare.
Măsura arestării preventive luată faţă de inculpată urma să expire la data de 23.08.2006 orele 2400.
Faţă de această situaţie de fapt, Curtea a constatat că a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatei care avea apărător ales şi putea să se prezinte în instanţă după orele 1400-1500, aşa cum a anunţat grefierul de şedinţă la data de 21.08.2006.
Trecând la desemnarea unui apărător din oficiu, prima instanţă nu i-a acordat nici acestuia termenul de 24 ore prevăzut de art. 171 alin. 41 teza finală pentru pregătirea apărării.
În aceste condiţii, judecând cauza prin încălcarea dreptului la apărare al inculpatei, prima instanţă a pronunţat o încheiere nelegală, sancţionată cu nulitatea absolută, potrivit dispoziţiilor art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.
Curtea a mai constatat că încheierea pronunţată de Tribunalul Iaşi este şi netemeinică.
Inculpata T.E. a fost reţinută la data de 30.05.2006, iar la 31.05.2006 s-a dispus arestarea preventivă a acesteia pe o durată de 25 zile, respectiv de la 31.05.2006 până la 24.06.2006.
Prin încheierea de şedinţă din 21.06.2006, Tribunalul Iaşi a prelungit arestarea preventivă a inculpatei pe o durată de 30 zile, respectiv de la 25 iunie 2006 la 24 iulie 2006, apoi de la 25 iulie la 23 august 2006.
În ultimele referate cu propunere de prelungire a arestării preventive au fost indicate aceleaşi activităţi procesuale ce ar urma să fie întreprinse de organul de urmărire penală, însă în actele de la dosar nu s-au regăsit materializarea acestora.
Pe parcursul ultimei prelungiri de 30 zile nu s-a încheiat nici un act de urmărire penală.
Faţă de vârsta inculpatei, de nivelul de pregătire intelectuală, de lipsa antecedentelor penale şi de stadiul în care se află urmărirea penală, Curtea a apreciat că lăsarea acesteia în libertate nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Pe cale de consecinţă, recursul promovat de inculpată este fondat, cazul de casare fiind cel prevăzut de art. 385 indice 9 alin. 1 pct. 171 Cod procedură penală – prin hotărâre făcându-se o greşită aplicare a legii.
Pe cale de consecinţă, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, s-a admis recursul promovat de inculpată, a fost casată încheierea recurată şi în judecare a fost respinsă propunerea formulată de Ministerul Public – D.N.A. Serviciul Teritorial Iaşi, având ca obiect prelungirea arestării preventive a inculpatei T.E.
Totodată, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei T.E. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 98/U/30 mai 2006 emisă de Tribunalul Iaşi, dacă nu este arestată în altă cauză.
NOTĂ:
Alineatul 4 ind. 1 al art. 171 Cod procedură penală a fost modificat prin art. I pct. 98 din Legea nr. 356/2006 în sensul că în situaţia în care „asistenţa juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales nu se prezintă nejustificat la data stabilită pentru efectuarea unui act de urmărire penală sau la termenul de judecată fixat şi nici nu asigură substituirea, pleacă sau refuză să efectueze apărarea, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care sa-l înlocuiască, acordându-i timpul necesar (S.N.) pentru pregătirea apărării”.
Din exprimarea noilor prevederi, rezultă în mod evident că legiuitorul a avut în vedere „absenţa nejustificată” a apărătorului ales care îndreptăţeşte organul judiciar să treacă direct la înlocuirea acestuia cu unul din oficiu. Aceasta se întâmplă mai ales în procedurile urgente, care nu suferă nici o amânare, fiind subordonate unor termene legale, de regulă în procedura din camera de consiliu. În acest sens, art. 159(14) alin. 7 Cod procedură penală, prevede că „judecătorul soluţionează propunerea şi se pronunţă asupra prelungirii arestării preventive în termen de 24 ore de la primirea dosarului”, iar „recursul se soluţionează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate” (alin. 8 al art. 159 Cod procedură penală).
