Prelungirea măsurii arestării preventive. Consecinţele soluţionării recursului după expirarea duratei măsurii iniţiale. Interpretarea Deciziei în interesul legii nr.25/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.


Prelungirea măsurii arestării preventive. Consecinţele soluţionării recursului după expirarea duratei măsurii iniţiale. Interpretarea Deciziei în interesul legii nr.25/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Faptul că prin Decizia în interesul legii nr.25/2008 a Înaltei Curţi de Casatie şi Justiţie s-a statuat că sintagma din cuprinsul art.159 alin.8 Cod de procedură penală are caracter imperativ, iar nu de recomandare, nu are consecinţe sub aspectul duratei măsurii, iar soluţionarea recursului după durata arestării iniţiale nu poate atrage încetarea efectelor măsurii, în condiţiile în care instanţa de fond a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive.

Faptul că prin Decizia în interesul legii nr.25/2008 a Înaltei Curţi de Casatie şi Justiţie s-a statuat că sintagma din cuprinsul art.159 alin.8 Cod de procedură penală are caracter imperativ, iar nu de recomandare, nu are consecinţe sub aspectul duratei măsurii, iar soluţionarea recursului după durata arestării iniţiale nu poate atrage încetarea efectelor măsurii, în condiţiile în care instanţa de fond a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive.

Astfel, din conţinutul deciziei în interesul legii nu rezultă că soluţionarea recursului îndreptat împotriva încheierii de prelungire a măsurii după expirarea arestării iniţiale ar atrage încetarea de drept a măsurii, ci interpretarea oferită de instanţa supremă este în sensul că termenul de soluţionare a recursului nu este unul de recomandare, ci unul imperativ.

Astfel, din conţinutul deciziei în interesul legii nu rezultă că soluţionarea recursului îndreptat împotriva încheierii de prelungire a măsurii după expirarea arestării iniţiale ar atrage încetarea de drept a măsurii, ci interpretarea oferită de instanţa supremă este în sensul că termenul de soluţionare a recursului nu este unul de recomandare, ci unul imperativ.

Această interpretare, ca şi soluţia consacrată de legiuitor prin dispoziţiile art.159 alin.8 din Codul de procedură penală, nu reprezintă decât o concretizare a prevederilor art.293 din acelaşi cod, potrivit cărora judecata în cauzele cu inculpaţi aflaţi în stare de arest preventiv se face de urgenţă şi cu precădere, ele având rolul subsidiar de a disciplina instanţele de judecată în acordarea termenelor, în scop de evitare a riscului de încetare a efectelor măsurii, atunci când, în urma respingerii propunerii de prelungire, recursul ar fi soluţionat după expirarea duratei iniţiale a arestării.

(Tribunalul Constanţa, încheierea penală nr.140/27.07.2010, cu opinie separată)

Prin încheierea de şedinţă nr.122/22.07.2010 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr.28776/212/2010, în baza art.155 şi art.156 Cod de procedură penală, a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, iar în baza art.159 Cod de procedură penală, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor Zafiu Lucian Alexandru, Murga Adrian şi Dosoftei Marian pe o durată de 30 zile, începând cu data de 27.07.2010  până la data de 25.08.2010 inclusiv.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele :

Prin încheierea de şedinţă nr.101/28.06.2010 Judecătoria Constanţa a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa privind arestarea preventivă a inculpaţilor Zafiu Lucian Alexandru, Murga Adrian şi Dosoftei Marian, pe o durată de 29 zile, începând cu data de 28.06.2010 şi până la data de 26.07.2010 inclusiv. Soluţia a rămas definitivă prin încheierea nr.118/30.06.2010 a Tribunalului Constanţa.

 Din mijloacele de probă administrate în cauză, instanţa a constatat că există indicii temeinice, în sensul art.681 Cod de procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpaţii ar fi săvârşit infracţiunile pentru care sunt cercetaţi, respectiv cele prevăzute de art.208 alin.1,4 – 209 alin.1 lit.a,e,g,i Cod penal (4 fapte), art.208 alin.1,4 – 209 alin.1 lit.a,e,i Cod penal (o faptă), art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a,e,g,i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.20 Cod penal rap. la art.208 alin.1,4 – 209 alin.1 lit.a,e,g,i Cod penal (o faptă) şi art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, (5 fapte), toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, pentru inculpatul Zafiu Lucian Alexandru ; art.208 alin.1,4 – 209 alin.1 lit.a,e,g,i Cod penal (trei fapte), art.208 alin.1,4 – 209 alin.1 lit.a,e,i Cod penal (o faptă), art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a,e,g,i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.20 Cod penal rap.la art.208 alin.1, 4 – 209 alin.1 lit.a, e,g,i Cod penal (o faptă), toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, pentru inculpatul Murga Adrian ; art.208 alin.1,4 – 209 alin.1 lit.a,e,g,i Cod penal (3 fapte), art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a,e,g,i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.20 Cod penal rap.la art.208 alin.1,4 – 209 alin.1 lit.a,e,g,i Cod penal (o faptă), toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, pentru inculpatul Dosoftei Marian.

La analiza îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art.143 Cod de procedură penală, instanţa a luat în considerare : declaraţia martorei Zafiu Silvia (mama inculpatului Zafiu Lucian Alexandru), care, la mijlocul lunii iunie 2010, l-a văzut pe fiul său şi pe inculpatul Murga Adrian în posesia unui autoturism marca Dacia 1310, de culoare gri (cel presupus a fi fost sustras părţii vătămate Niculai Ionela); procesele verbale de conducere în teren a inculpaţilor Zafiu Lucian Alexandru şi Dosoftei Marian şi experimentul judiciar desfăşurat în prezenţa acestora şi a martorilor asistenţi Bodnari Sorin şi Roşu Daniel, ocazii cu care inculpaţii au indicat locul unde au abandonat autoturismul cu număr de înmatriculare CT – 10 – VIS (aparţinând părţii vătămate Vancea Ion), precum şi locul unde, cu ocazia flagrantului din 27.06.2010, au aruncat cheile potrivite cu care deschideau autoturismele vizate; declaraţiile martorilor Popescu Constantin Iosif, Popescu Marius Anton şi Sasu Mihaela (mama inculpatului Murga Adrian), care i-au văzut pe cei 3 inculpaţi în posesia autoturismului cu număr de înmatriculare CT – 98 – EVY (aparţinând părţii vătămate Grigorie Elena), iar pe inculpatul Zafiu Lucian Alexandru – conducându-l ; urmele papilare ridicate din autoturismul cu număr de înmatriculare CT – 98 – EVY (aparţinând părţii vătămate Grigorie Elena), aparţinând inculpaţilor Zafiu Lucian Alexandru şi Murga Adrian; procesul verbal de restituire a unei roţi de rezervă aparţinând părţii vătămate Vancea Ion, identificată în portbagajul autoturismului cu număr de înmatriculare CT – 98 – EVY (aparţinând părţii vătămate Grigorie Elena); urmele papilare ridicate din autoturismul cu număr de înmatriculare CT – 02 – TRV (aparţinând părţii vătămate Sandu Ion), aparţinând inculpatului Zafiu Lucian Alexandru; procesele verbale de cercetare a locului unde au fost abandonate 2 dintre autoturismele sustrase – BR – 03 – PAY (Niculai Ionela) şi CT – 58 – ASG (Esmi Seum) – respectiv, str. Ion Bănăţeanu Popovici ; procesul verbal de depistare în flagrant a celor 3 inculpaţi, din data de 27.06.2010, ora 02.50, ocazie cu care au încercat sustragerea autoturismului cu număr de înmatriculare CT – 04 – SHT, aparţinând părţii vătămate Ivan Ion; procesul verbal de verificare la S.P.C. – Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare Vehicule, conform căruia inculpatul Zafiu Lucian Alexandru nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie auto; declaraţiile celor 3 inculpaţi, care au recunoscut faptele reţinute în sarcina fiecăruia dintre ei.

Totodată, instanţa a apreciat că în cauză este îndeplinită condiţia prevăzută de art.148 lit.f Cod de procedură penală, dat fiind că inculpaţii sunt cercetaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă modul şi mijloacele de săvârşire a infracţiunilor cu privire la care inculpaţii sunt cercetaţi (din locuri publice, în timpul nopţii şi pe timp de zi, împreună, prin efracţie sau prin folosirea de chei potrivite, într-un interval de numai 12 zile, conducerea unor autoturisme fără a poseda cunoştinţele necesare certificate legal), din scopul urmărit (sustragerea pe nedrept a unor bunuri care se aflau în patrimoniul unor alte persoane şi care, prin natura lor, nu se aflau sub supravegherea imediată şi strictă a proprietarilor, în scopul declarat de a se plimba sau distra), din urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce (pe de o parte, scoaterea bunurilor din posesia părţilor vătămate şi însuşirea pe nedrept a acestora, iar pe de altă parte eventualitatea producerii de evenimente rutiere soldate cu pagube materiale / umane) din natura şi gravitatea infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi, din valorile sociale pretins a fi fost lezate (atât patrimoniul, cât şi siguranţa traficului rutier şi a participanţilor la trafic) şi din circumstanţele personale ale inculpaţilor (fără antecedente penale, dar şi fără vreo sursă licită de venit).

Cu privire la cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, instanţa apreciază că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor Zafiu Lucian Alexandru, Murga Adrian şi Dosoftei Marian, subzistă şi la acest moment procesual şi impun în continuare privarea de libertate a acestora.

Se constată, astfel, că de la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi, la data de 28.06.2010, organele de cercetare penală au procedat la întocmirea de rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifice dactiloscopice privind urmele papilare relevate cu ocazia investigărilor tehnico-ştiinţifice efectuate în cauză, respectiv cele cu nr.74.995/13.07.2010, 74972/12.07.2010, 74975/13.07.2010, 74976/12.07.2010, 74977/12.07.2010; au fost întocmite planşe foto cu privire la aspectele fixate cu ocazia investigărilor tehnico-ştiinţifice efectuate în cauză, nr.75095/14.07.2010, 75216/19.07.2010, 74991/12.07.2010, 74992/12.07.2010, 74990/12.07.2010, 74993/12.07.2010, 75217/19.07.2010; au fost reaudiaţi inculpaţii ZAFIU LUCIAN-ALEXANDRU, MURGA ADRIAN, DOSOFTEI MARIAN, martorii NICULAI IONELA ; s-au efectuat reconstituiri cu privire la modul de comitere a infracţiunilor de către inculpaţi, au fost audiaţi martorii ION PETRE, ALEONTE ANCA-LUIZA ; cu privire la inculpatul ZAFIU LUCIAN-ALEXANDRU, a fost începută urmărirea penală la data de 14.07.2010, pentru săvârşirea unui alte infracţiuni de furt calificat, de aceeaşi natură cu cele pentru care s-a dispus arestarea preventivă, ce ar fi fost săvârşită în aceeaşi perioadă. 

Faţă de cele de mai sus, instanţa constată că la momentul luării măsurii arestării preventive au existat indicii temeinice cu privire la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, aşa cum s-a pronunţat în mod definitiv instanţa învestită cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive, iar de la luarea măsurilor preventive până în prezent s-au efectuat  numeroase acte de urmărire penală, prin care se confirmă cele avute în vedere anterior, urmând a fi efectuate şi alte acte, în vederea finalizării urmăririi penale.

Totodată, instanţa reţine în continuare subzistenţa condiţiilor cumulative impuse de art.148 lit.f Cod de procedură penală, aşa cum au fost analizate de instanţa care a dispus arestarea preventivă, având în vedere circumstanţele reale ale cauzei şi cele personale ale inculpaţilor.

În opinia instanţei, există motive pertinente şi suficiente, care dovedesc în acest moment procesual că prin lăsarea în libertate a acestora s-ar crea un pericol concret pentru ordinea publică, privarea de libertate fiind o măsură necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal, pericolul ca aceştia să comită alte fapte de natură penală fiind unul previzibil, interesul general prevalând în acest caz asupra regulii respectării libertăţii individuale a inculpaţilor.

Analizând perioada în care s-au aflat în stare de detenţie, respectiv din data de 28.06.2010, raportat la circumstanţele speciale ale cauzei şi la cele personale ale inculpaţilor, la diligenţa depusă de organul de urmărire penală în vederea finalizării urmăririi penale, la necesitatea efectuării unor acte suplimentare de urmărire penală în vederea aflării adevărului, instanţa reţine în continuarea caracterul rezonabil al acesteia, constatându-se un echilibru între protejarea interesul general privind buna desfăşurare a procesului penal şi împiedicarea săvârşirii altor infracţiuni şi cel individual al inculpaţilor privind protejarea libertăţii.

Împotriva acestei încheieri de şedinţă au declarat recurs toţi cei trei inculpaţi, solicitând respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, motivat de împrejurarea că actele de urmărire penală ce se prefigurează nu impun privarea de libertate a inculpaţilor, iar lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aceştia fiind tineri, cu şansa identificării unui loc de muncă, aflându-se la prima întâlnire cu legea penala şi dând dovadă de sinceritate cu prilejul audierilor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată recursurile ca fiind întemeiate.

Sub un prim aspect şi anume cel referitor la soluţionarea recursurilor după expirarea duratei arestării iniţiale, tribunalul constată că această împrejurare nu poate atrage încetarea de drept a măsurii, întrucât situaţia în discuţie nu se înscrie în rândul cazurilor prevăzute de art.140 Cod de procedură penală. Mai mult, termenul de soluţionare a recursului, indiferent de caracterul său, nu poate fi asimilat unui termen al măsurii arestării, prevăzut de lege sau stabilit de organul judiciar, în accepţiunea art.140 alin.1 lit.a Cod de procedură penală.

Fireşte, această interpretare, ca şi soluţia consacrată de legiuitor prin dispoziţiile art.159 alin.8 din Codul de procedură penală, nu reprezintă decât o concretizare a prevederilor art.293 din acelaşi cod, potrivit cărora judecata în cauzele cu inculpaţi aflaţi în stare de arest preventiv se face de urgenţă şi cu precădere, ele având rolul subsidiar de a disciplina instanţele de judecată în acordarea termenelor, în scop de evitare a riscului de încetare a efectelor măsurii, atunci când, în urma respingerii propunerii de prelungire, recursul s-ar soluţiona după expirarea duratei iniţiale a arestării.

Într-adevăr, numai în acest din urmă caz, cererea de prelungire a duratei arestării preventive, supusă examinării instanţei de recurs, ar rămâne fără obiect, prin efectul încetării măsurii, fiind evident că o măsură ce ar înceta prin efectul legii nu mai poate fi prelungită.

Dimpotrivă, în situaţia în care prima instanţă a dispus prelungirea măsurii arestării, soluţionarea recursului după expirarea perioadei iniţiale nu poate avea efecte sub aspectul încetării de drept a măsurii, întrucât o asemenea sancţiune intervine în absenţa oricărui act procesual al organului judiciar prin care să se dispună în acest sens, ori în situaţia analizată, care coincide cu cea de speţă, judecătorul fondului s-a pronunţat în sensul prelungirii măsurii.

Drept urmare, faptul că încheierea primei instanţe nu a căpătat caracter definitiv până la expirarea duratei iniţiale a arestării, nu este de natură a atrage încetarea de drept a măsurii, întrucât, şi în cazul soluţionării propunerii de arestare preventivă, starea de detenţie a inculpatului sau învinuitului are la bază  o încheiere nedefinitivă, judecarea recursului având loc, prin ipoteză, după expirarea duratei reţinerii şi în termenul arestării iniţiale.

Mai mult decât atât, potrivit art.159 alin.8 Cod de procedură penală, recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive nu este suspensiv de executare, textul de lege având în vedere tocmai situaţia la care ne referim, când judecarea recursului are loc după expirarea arestării iniţiale, iar inculpatul este privat de libertate în baza încheierii de prelungire încă nedefinitivă.

Orice interpretare contrară ar face ca prevederile art.159 alin.8 din Codul de procedură penală să fie lipsite de finalitate, întrucât, dacă soluţionarea recursului nu s-ar putea face decât până la expirarea măsurii arestării, cu consecinţa încetării de drept a măsurii în caz de nerespectare a termenului, inculpatul ar fi privat de libertate în baza încheierii de arestare iniţială, astfel încât nici efectul suspensiv al recursului nu şi-ar mai dovedi utilitatea.

În sfârşit, soluţia contrară ar încuraja inculpaţii în tergiversarea soluţionării cauzelor, aceştia putând provoca amânarea cauzelor prin folosirea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale, un exemplu elocvent fiind acela în care inculpatul s-ar afla într-un alt loc de deţinere sau ar declara recurs prin intermediul serviciului poştal, situaţie în care încunoştiinţarea cu întârziere a instanţei ar duce, în mod inevitabil, la judecarea recursului după expirarea duratei arestării iniţiale.

Ori, este evident că aceasta soluţie nu poate fi acceptată, fiind inadmisibil că inculpatul să poate influenţa durata arestării preventive şi, implicit, încetarea de drept a acesteia, prin modul în care înţelege să se folosească de drepturile procesuale, reaua credinţă, chiar ipotetică, neputând fi invocată, în scop de fraudare a legii.

Pe fondul recursurilor, tribunalul reţine că potrivit art.155 Cod de procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanţă poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Deşi în cauza dedusă judecăţii, pericolul social al faptelor este unul ridicat, de natură a justifica arestarea iniţială a inculpaţilor, el trebuie disociat de pericolul pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaţilor, întrucât acest din urmă pericol, deşi, grefat uneori pe datele factuale ale speţei, nu se presupune în mod generic, ci trebuie dovedit.

De asemenea, prelungirea măsurii arestării preventive, raportat la condiţiile impuse de art.155 Cod de procedură penală, nu se poate dispune, în mod exclusiv, în considerarea elementelor ce au determinat arestarea iniţială a inculpaţilor, privarea lor de libertate putând fi menţinută numai din raţiuni de ordin obiectiv, legate de buna desfăşurare a urmăririi penale, de evitare a riscului de sustragere a inculpaţilor de la urmărirea penală şi a posibilităţii de repetare a unui comportament cu un pericol social sporit.

În situaţia analizată, nu se poate susţine că măsura arestării preventive este indispensabilă urmăririi penale, câtă vreme inculpaţii sunt tineri, au recunoscut faptele, provin din familii organizate, nu au antecedente penale, iar actele de urmărire penală ce urmează a fi efectuate nu presupun privarea lor de libertate, putându-se îndeplini şi sub imperiul unei măsuri restrictive mai blânde, de natură a garanta prezenţa inculpaţilor la dispoziţia organului judiciar.

Prin urmare, în condiţiile în care măsura arestării preventive şi-a atins scopul, iar ecoul negativ al faptelor în rândul comunităţii s-a diminuat în mod considerabil, ţinând seama de împrejuarea că în cauză nu există constituire de parte civilă, prejudiciile fiind recuperate şi având în vedere că inculpaţii au fost arestaţi preventiv pentru o perioadă rezonabilă de timp, în raport de gradul de pericol social al faptelor, de complexitatea anchetei penale aflate în derulare şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, tribunalul constată recursurile ca fiind întemeiate.

Aşa fiind, recursurile urmează a fi admise, cu consecinţa respingerii propunerii Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa şi înlocuirii măsurii arestării preventive luată faţă de inculpaţii Zafiu Lucian Alexandru, Murga Adrian şi Dosoftei Marian cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv oraşul Năvodari, pentru inculpatul Zafiu Lucian Alexandru, municipiul Constanţa, pentru inculpatul Murga Adrian şi comuna Movila Verde, jud.Constanţa, pentru inculpatul Dosoftei Marian, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 27.07.2010 şi până la data de 25.08.2010 inclusiv, fără încuviintarea instanţei de judecată, potrivit art.139 alin.1 raportat la art.145 din Codul de procedură penală.

Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaţilor, dacă nu sunt reţinuţi sau arestaţi în altă cauză, de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr.109, 110 şi 111/28.06.2010 emise de Judecătoria Constanţa.

În baza art.145 alin.11 Cod de procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea inculpaţii vor respecta următoarele obligaţii :

a)să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată ori de câte ori vor fi chemaţi;

b)să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere stabilit sau ori de câte ori vor fi chemaţi ;

c)să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei de judecată ;

d)să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art.145 alin.12 Cod de procedură penală, instanţa va impune inculpaţilor ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu să nu intre în legătură unii cu alţii şi să nu conducă niciun autovehicul.

Va desemna ca organe de supraveghere secţiile de poliţie în raza cărora domiciliază inculpaţii.

Măsura dispusă se va comunica administraţiei locului de deţinere, inculpaţilor şi organelor prevăzute de art.145 alin.21 Cod de procedură penală.

În baza art.145 alin.3 Cod de procedură penală, se va atrage atenţia inculpaţilor asupra consecinţelor decurgând din nerespectarea, cu rea credinţă, a măsurilor de supraveghere impuse.

Se vor înlătura din cuprinsul încheierii penale recurate dispoziţiile contrare deciziei de faţă.

În baza art.192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art.189 Cod de procedură penală, onorariul de avocat oficiu Radu Adrian în sumă de 100 lei se va avansa din fondului special al Ministerului Justiţiei.

OPINIE SEPARATĂ

Asupra recursurilor penale de faţă:

Verificând actele şi lucrările dosarului instanţa constată că prin încheierea nr.122/22.07.2010 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr.28776/212/2010 s-a dispus, în baza art.159 Cod de procedură penală, prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor Zafiu Lucian Alexandru, Murga Adrian şi Dosoftei Marian pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 27.07.2010 şi până la data de 25.08.2010 inclusiv.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii  Zafiu Lucian Alexandru, Murga Adrian şi Dosoftei Marian, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, la data de 26.07.2010, sub nr.28776/212/2010, cu termen de judecată la data de 27.07.2010.

În raport de cele expuse mai sus, considerăm că în urma admiterii recursurilor declarate de inculpaţi, soluţia care se impunea era cea a constatării încetării de drept a măsurii arestării preventive a celor trei inculpaţi.

În susţinerea acestei opinii avem în vedere următoarele:

Prin decizia nr.25/12.05.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit:

Dispoziţiile art.159 alin.8 fraza a II-a din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că :

1. Sintagma folosită de legiuitor „înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate” are caracter imperativ şi nu de recomandare.

2. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive va fi soluţionat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate.

În cauza de faţă se constată că măsura arestării preventive dispusă anterior încheierii recurate a expirat la data de 26.07.2010, iar recursul s-a soluţionat la data de 27.07.2010.

Prin urmare, având în vedere că prin decizia I.C.C.J. s-a stabilit că  dispoziţiile art.159 alin.8 fraza a II-a Cod de procedură penală se interpretează în sensul ca sintagma folosită de legiuitor “înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate” are caracter imperativ, si nu de recomandare, iar recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive va fi soluţionat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate, considerăm că măsura arestării preventive a inculpaţilor a încetat de drept, conform dispoziţiilor art.140  alin.1 lit.a Cod de procedură penală.