Prelungirea masurii arestarii preventive în temeiul art.155 c. p. p. Motivele verosimile de suspiciune trebuie sa existe nu numai ab initio, ci trebuie sa subziste în continuare (hotarârea CEDO Stiigmuller vs. Austria din 1969), iar suspiciunea trebuie sa priveasca o infractiune concreta si determinata; arestarea nu trebuie sa fie o preventie cu caracter general vizând o persoana sau un grup de persoane suspecte de a fi periculoase din punct de vedere social. (hotarârea CEDO Guzzardi vs. Italia din. 1980).
Prin propunerea de prelungire a masurii arestarii preventive formulata de procurorul Biroului Teritorial Tg-Jiu din cadrul Serviciului Teritorial Craiova al Directiei Nationale Anticoruptie, referitoare la inculpatul D V P , pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art.132 din Legea nr.78/2000 rap. la art.248 Cod penal combinat cu art.2481 Cod penal în cauza dosarului 10/P/2008, s-a solicitat instantei o încheiere în baza careia sa se prelungeasca masura arestarii preventive pe o perioada de 30 de zile începând cu data de 03.12.2008 pâna în data de 01.01.2009.
Instanta din oficiu a constatat ca termenul de judecata stabilit la data de 01.12.2008, prin repartizarea aleatorie a cauzei dosarului 15912/318/2008 al Judecatoriei Tg-Jiu, în conditiile în care înregistrarea dosarului la Judecatoria Tg-Jiu s-a facut la data de 28.11.2008 orele 20 , privind propunerea de prelungire a masurii arestarii preventive, formulata de procurorul Biroului Teritorial Tg-Jiu din cadrul Serviciului Teritorial Craiova al Directiei Nationale Anticoruptie, referitoare la inculpatul D V P , este în contradictie cu dispozitiile imperative prev. de art. 159 c.p.p. si jurisprudenta CEDO cu privire la arestarea preventiva.
Garantia oferita de al. 3 al articolului 5 din CEDO comporta necesitatea de a se pune capat arestului preventiv într-un termen rezonabil, fie printr-o hotarâre judecatoreasca care sa se pronunte cu privire la vinovatia inculpatului, fie prin punerea lui în libertate provizorie înaintea acestei pronuntari.
Aceasta exigenta se bazeaza pe prezumtia de nevinovatie si pe principiul conform caruia libertatea este regula, iar privarea de libertate este exceptia (hotarârea Neumeister vs. Austria din 1968). Ea califica chiar detinerea drept „o grava derogare” (a se vedea hotarârea Stogmuller vs. Austria din 1969).
Sunt necesare, deci, motive plauzibile de a suspecta ca persoana aflata în retinere ar fi comis o infractiune (hotarârea Scott vs. Spania din 1996) sau indicii asupra vinovatiei sale (hotarârea Tomasi vs. Franta din 1992). Dincolo de aceasta, trebuie ca mentinerea în arest preventiv sa continue sa se justifice, iar motivele precum tulburarea ordinii publice sau riscul de a fugi trebuie sa fie temeinic justificate de autoritatile nationale (a se vedea, de exemplu, hotarârea Letellier vs. Franta din 1991).
Trebuie, în sfârsit, ca autoritatile judiciare, de altfel, obligate conform articolului 6 al.1 sa judece într-un termen rezonabil, sa faca dovada, în aceasta materie, a unei celeritati deosebite, pentru ca miza este libertatea. Bineînteles, este imposibil, într-un domeniu unde apar noi parametri, sa se indice un termen rezonabil “ideal” sau, pentru Curte, sa procedeze la o evaluare abstracta. Cu titlu de exemplu, cazuri în care Curtea a gasit ca termenul era excesiv: Kalashnikov vs. Rusia (hotarâre din 2002: mai mult de patru ani), Debboub vs. Franta (hotarâre din 1999: idem), Kudla vs. Polonia (hotarâre din 2000: aproape doi ani si jumatate).
Procedura prelungirii arestarii preventive dispuse în cursul urmaririi penale este reglementata de art. 159 c.p.p. , ale carui dispozitii prevad ca: „ (7) Judecatorul solutioneaza propunerea si se pronunta asupra prelungirii arestarii preventive, în termen de 24 de ore de la primirea dosarului, si comunica încheierea celor lipsa de la judecata în acelasi termen.”
În Regulamentul de organizare interioara a instantelor judecatoresti se stabileste la art .98, al.8 competenta completului de judecata care a primit dosarul prin repartizare aleatorie pentru a dispune preschimbarea termenului de judecare a cauzei.
Ca urmare a acestor prevederi legale prin încheierea de sedinta din 29.11.2008 s-a preschimbat termenul de judecare a cauzei din data de 01.12.2008 în data de 29.11.2008 ora 17,30.
Procurorul în motivarea propunerii de prelungire a masurii arestarii preventive a precizat ca ::inculpatul în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., în cursul anului 2007 a dat dispozitii personalului din subordine pentru a întocmi documente necesare în vederea achizitionarii, receptionarii si platii utilajului terasier pe senile multifunctional, semnând documentatia de achizitie realizata cu încalcarea dispozitiilor O.U.G.nr.34/2006 privind achizitiile publice (nefiind organizata licitatie deschisa si impunându-se îndeplinirea unor conditii referitoare la caracteristicile tehnice care erau specifice utilajului TLT 100 A eliminându-se posibilitatea participarii altor ofertanti, reprezentanti ai unor producatori renumiti).
Astfel, inculpatul în exercitarea atributiilor de serviciu: a avizat adresele nr. 10031/11.07.2007 si nr. 11706/15.08.2007 prin care s-a solicitat achizitionarea în regim de urgenta a utilajului; a aprobat modificarile în Programul anual de achizitii pe anul 2007 semnând Anexa III „Lista utilaje independente si dotari diverse” si adresa nr.20205/18.07.2007 în care figureaza si utilajul terasier cu o valoare de 696.453,08 RON, resursele financiare fiind obtinute din renuntarea achizitionarii altor produse; a aprobat nota justificativa nr.23383/21.08.2007 privind selectarea procedurii de achizitie „Negociere fara publicarea prealabila a unui anunt de participare”; a semnat decizia nr. 1009/27.08.2007 privind constituirea comisiei de negociere si a aprobat raportul procedurii de atribuire a contractului de achizitie publica nr.24861/05.09.2007 întocmit de aceasta comisie; a semnat contractul de furnizare produse nr.669/07.09.2007 încheiat între S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. si S.C. Voron Trans S.R.L.
Din actele de urmarire penala administrate în cauza a rezultat ca, desi utilajul a fost achizitionat fara organizarea de licitatie invocându-se nevoia urgenta a acestuia, în realitate a fost folosit dupa circa 5 luni de la livrare, respectiv în cursul lunii februarie 2008 (ulterior începerii cercetarilor în cauza) pe o perioada de 2-3 zile, iar datorita faptului ca utilajul era uzat si necorespunzator pentru scoaterea cioatelor de dimensiuni mari s-a produs avarierea acestuia.
De asemenea achizitia s-a realizat în conditiile în care societatea furnizoare nu a prezentat documente de calitate si cele privind capacitatea tehnica (certificat de provenienta, origine, calitate, conformitate, garantie din partea producatorului, carte tehnica, documentatii de utilizare, întretinere si reparatie). La dosarul achizitiei se regasesc doua acte intitulate „certificat de calitate” si „certificat de garantie” care prezinta antetul S.C. Voron Trans S.R.L. însa acestea nu sunt semnate de vreun reprezentant al societatii, iar cel dintâi nu poarta nici stampila firmei, astfel încât nu puteau fi acceptate drept documente de calitate si garantie mai ales ca societatea furnizoare nu a prezentat vreo autorizare emisa de producatorul utilajului.
Pentru remedierea defectiunilor aparute la utilajul TLT 100A, S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. a solicitat S.C. „Voron Trans” S.R.L. sa se prezinte la sediul E.M. Jilt si datorita refuzului acestuia a formulat actiune în instanta în vederea rezolutiunii contractului de vânzare-cumparare si restituirii pretului. Din continutul cererii de chemare în judecata rezulta ca datorita defectiunilor ce au existat la momentul predarii bunului acesta nu a mai putut fi folosit conform destinatiei sale devenind impropriu scopului pentru care a fost achizitionat.
Cu privire la societatea furnizoare s-a stabilit ca aceasta avea ca asociat unic pe martora V P si administrator pe învinuitul B S, cel din urma reprezentând societatea în relatia cu S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. sub coordonarea învinuitului M S care a initiat demersurile privind vânzarea utilajului în baza bunelor relatii avute cu inculpatul D V P si a beneficiat de avantaje materiale în urma acestei tranzactii, prin transferarea sumei de 586.570,04 RON (provenind din încasarea de la S.C. Complexul Energetic Turceni S.A a contravalorii utilajului) din contul S.C. Voron Trans S.R.L. în contul S.C. Tutto Mobili S.R.L. Tg-Jiu, societate controlata prin intermediul surorii sale C D G — asociat unic si al unui apropiat F D – administrator.
Relatiile apropiate dintre învinuitul M S si inculpatul D V P în urma caruia acesta a obtinut avantaje materiale rezulta si din achizitionarea de catre inculpat în numele firmei S.C. MENTOR S.R.L. Tg-Jiu la care avea calitatea de asociat si functia de administrator, a unui autoturism marca ROVER la pretul de 178.000.000 ROL de la societatea învinuitului M S , S.C. MAGICO TREDING S.R.L. în conditiile în care valoarea autoturismului era de 26.000 euro, iar ultima rata achitata în aceeasi luna în care a fost vândut catre firma inculpatului a fost de 407.000.000 ROL.
De asemenea, în perioada derularii procedurii de achizitie din actele existente la dosar rezulta ca între inculpat si învinuitul M S s-au purtat numeroase convorbiri telefonice.
La data de 16.09.2008 au fost extinse cercetarile si începuta urmarirea penala fata de M S si B S pentru savârsirea infractiunilor de spalare a banilor si complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, asimilata infractiunii de coruptie, prevazute si pedepsite de art. 23 alin.l lit. „a” si „c” din Legea nr.656/2002 modificata si art.26 Cod penal rap. la art.132 din Legea nr.78/2000, modificata cu referire la art.248 Cod penal combinat cu art.2481 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, retinându-se ca în baza bunelor relatii avute cu directorul general D V P , M S a initiat demersurile si coordonat activitatile pentru vânzarea utilajului, iar B S a reprezentat societatea furnizoare în relatia cu S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. depunând oferta, participând la negociere, semnând contractul de furnizare produse nr.669/07.09.2007, predând utilajul si emitând factura de livrare, iar dupa încasarea contravalorii acestuia a transferat suma de 586.570,04 RON catre S.C. Tutto Mobili S.R.L. Tg-Jiu, societate controlata de M S prin persoane interpuse (asociat unic fiind sora acestuia C D G, iar administrator un apropiat al sau F D ) semnând documentele întocmite pentru a se da aparenta de legalitate acestui transfer (acte privind vânzarea catre S.C. Voron Trans S.R.L. a unui circular pentru formatizat).
Prin ordonanta din 17.11.2008 s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale împotriva numitului D V P pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art.13 din Legea nr.78/2000 rap. la art.248 Cod penal combinat cu art.2481 Cod penai, iar prin ordonanta din 18.11.2008 s-a dispus retinerea inculpatului D V P pe o perioada de 24 de ore începând cu data de 18.11.2008 orele 16,10 pâna la data de 19.11.2008 orele 16,10.
La data de 18.11.2008 dosarul a fost înaintat Judecatoriei Tg-Jiu însotit de referatul cu propunere de arestare preventiva motivata de faptul ca subzista situatiile prevazute de art.148 al.l lit.”b” si „f” Cod procedura penala întrucât exista date ca inculpatul D V P încearca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea martorilor (unii dintre acestia fiind schimbati din functie pe parcursul desfasurarii cercetarilor) infractiunea savârsita este prevazuta de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica (inculpatul detinând functia de director general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. si având posibilitatea încheierii altor contracte paguboase pentru S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., în prezent fiind efectuate cercetari fata de acesta în alte 3 dosare penale în legatura cu achizitii de bunuri, servicii si lucrari de catre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. în perioada 2007-2008, în urma carora a obtinut avantaje patrimoniale pentru sine si pentru altii).
Prin încheierea nr.89 din 26.11.2008 pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu în dosarul nr. 15627/318/2008 s-a admis propunerea si dispus arestarea inculpatului D V P pe o durata de 29 de zile începând cu data punerii în executare, mandatul de arestare fiind pus în executare în cursul aceleiasi zile.
Masura preventiva a fost mentinuta de Tribunalul Gorj prin încheierea nr.183 din 28.11.2008 pronuntata în dosarul 15291/95/2008, însa durata arestarii a fost redusa de la 29 de zile la 7 zile.
In cauza se impune prelungirea arestarii preventive din urmatoarele considerente: de la data luarii masurii preventive, respectiv 26.11.2008 si pâna la 28.11.2008 orele 16,30 dosarul s-a aflat la Judecatoria Tg-Jiu si Tribunalul Gorj, iar data de 28.11.2008 reprezinta data limita de înaintare a dosarului la instanta în vederea judecarii cererii de prelungire a arestarii pentru respectarea termenului de cel putin 5 zile prevazut de art.159 alin. 1 Cod procedura penala, astfel încât în toata aceasta perioada organele de urmarire penala s-au aflat si se afla în imposibilitate de a efectua actele necesare în vederea finalizarii cercetarilor.
De altfel si în perioada 18 noiembrie 2008 — 26 noiembrie 2008 dosarul s-a aflat tot la instantele de fond si recurs pentru judecarea propunerii de arestare preventiva; temeiurile care au determinat arestarea (încercarea de zadarnicire a urmaririi penale, posibilitatea influentarii martorilor ce urmeaza sa fie audiati sau reaudiati si a învinuitilor, pericolul ce îl prezinta pentru ordinea publica, gravitatea faptei comise, prejudiciul mare produs prin infractiune si ramas nerecuperat, rezonanta sociala a faptei, sentimentul de neîncredere creat în rândul comunitatii) impun în continuare privarea de libertate a inculpatului avându-se în vedere ca urmarirea penala se afla în acelasi stadiu ca la data dispunerii masurii din motive neimputabile procurorului.
În vederea finalizarii urmaririi penale urmeaza a fi efectuate urmatoarele acte: audierea martorilor C V, C R, P M S, S V, C D G si reaudierea martorilor implicati în procedura de achizitie, receptie si plata a utilajului; audierea învinuitilor; confruntarea între învinuiti, respectiv între acestia si martori; confruntarea inculpatului cu învinuitii si martorii; efectuarea unei expertize tehnice de evaluare; ridicarea de înscrisuri.
Fata de cele expuse, în baza art.155 si urmatoarele Cod procedura penala, procurorul a solicitat instantei prelungirea arestarii preventive a inculpatului D V P , pentru savârsirea infractiunii abuz în serviciu contra intereselor publice asimilata infractiunii de coruptie, prevazuta de art.13 din Legea nr.78/2000 rap. la art.248 Cod penal combinat cu art.2481 Cod penal, pe o perioada de 30 de zile începând cu data de 03.12.2008 pâna în data de 01.01.2009.
Procurorul a anexat pentru dovedirea propunerii dosarul cauzei.
Instanta fata de propunerea procurorului constata ca: exista o conditie/exceptie cu caracter general care permite derogarea de la principiul general al dreptului la libertate si la siguranta, si sase cazuri sau categorii de cazuri specifice conform CEDO..
Curtea a interpretat întotdeauna principiul în mod extensiv, iar exceptiile, în mod restrictiv si limitativ (acest lucru a fost reamintit recent – a se vedea hotarârea Tonka vs. Belgia din anul 2002, la al.. 42).
Conditia cu caracter general este aceea ca în toate cazurile unde este posibil, privarea de libertate trebuie sa se faca “potrivit cailor legale”.
În cauza Tsirlis si Kouloumpas vs. Grecia (hotarâre din anul 1997), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca s-a încalcat articolul 5 al Conventiei.
Mai mult, jurisprudenta Curtii nu se multumeste cu respectarea normelor de drept material si de procedura din legislatia nationala. Ea cere, în plus, ca orice privare de libertate sa fie conforma scopului articolului 5, protejarea individului împotriva arbitrarului ( a se vedea, de exemplu, hotarârea Bozano din 1986, în care Franta a fost condamnata pentru ca a procedat la o masura de extradare deghizata, sub aparenta unei proceduri de expulzare).
Exista sase ipoteze, sau categorii de ipoteze a caror lista este limitativa printre care si arestarea preventiva în cadrul procedurii penale
O astfel de detinere nu este autorizata decât daca persoana este adusa în fata “autoritatii judiciare competente, atunci când exista motive verosimile de a banui ca a savârsit o infractiune sau când exista motive temeinice de a crede în necesitate a de a-l împiedica sa savârseasca o infractiune (sau sa fuga dupa savârsirea acesteia)”, cu referire la textul articolului 5 al.1 c .
Aceasta ipoteza trebuie înteleasa intr-o maniera absolut stricta, pentru ca ea face derogare în acelasi timp de la principiul dreptului la libertate si, într-un anumit mod, de la cel al prezumtiei de nevinovatie (garantat de articolul 6 al.2 al Conventiei).
În opinia Curtii, nu poate fi vorba decât de o procedura penala (iar nu disciplinara sau administrativa): a se vedea, în acest sens, hotarârea Ciulla vs. Italia din 1989. În hotarârea Lukanov vs. Bulgaria din 1997, Curtea a considerat ca retinerea reclamantului nu s-a bazat pe suspiciuni verosimile ca acesta ar fi comis o infractiune cu caracter penal.
Tot astfel, motivele verosimile de suspiciune trebuie sa existe nu numai ab initio, ci trebuie sa subziste în continuare (hotarârea Stiigmuller vs. Austria din 1969), iar suspiciunea trebuie sa priveasca o infractiune concreta si determinata; arestarea nu trebuie sa fie o preventie cu caracter general vizând o persoana sau un grup de persoane suspecte de a fi periculoase din punct de vedere social. (hotarârea Guzzardi vs. Italia din. 1980).
Dreptul persoanei arestate sau detinute consta si în aceea de a face recurs în fata unui tribunal pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt asupra legalitatii detentiei.
Legalitatea trebuie sa fie apreciata nu numai în raport cu dreptul intern, dar si fata de exigentele Conventiei (hotarârea Weeks vs. Regatul Unit din 1987). Garantia functioneaza pentru orice persoana privata de libertatea sa, indiferent ca privarea a fost legala sau nu (cauza interstatala Irlanda vs. Regatul Unit, hotarâre din 1978), ca ea se înscrie într-un context penal sau de alta natura.
Trebuie ca procedura urmata pentru exercitarea acestui control sa fie de natura judiciara (asa-numita cauza Vagabondaj, hotarârile din 1970 si 1971 vs. Belgia).
Notiunea de “termen scurt”, daca urmeaza a fi apreciata in concreto, trebuie luata în serios de catre autoritatile judiciare nationale (hotarârea Sanchez-Reisse vs. Elvetia din 1986).
Exemple de încalcare a articolului 5 al. 4 pentru lipsa controlului jurisdictional al legalitatii detentiei: unul în cazul unei detentii prealabile unei expulzari (hotarârea Dougoz vs. Grecia din 2001), celalalt în cazul mentinerii în detentie, în baza unei condamnari la pedeapsa închisorii pe viata (hotarârea Stafford vs. Regatul Unit din 2002).
În sfârsit, dreptul la reparatii pentru orice persoana arestata sau detinuta cu încalcarea altor dispozitii ale articolului 5 al. 5 si ultimul.
Dreptul la reparatie obliga statele (în numele principiului subsidiaritatii) ca ele însele sa despagubeasca victimele unor privari de libertate ilegale sau arbitrare. Iar daca statul nu-si îndeplineste aceasta obligatie, el încalca articolul 5 al. 5, Curtea fiind aceea care, în virtutea articolului 41, îl va condamna sa plateasca reclamantului o despagubire cu titlu de reparatie echitabila.
În cauza de fata dreptul persoanei arestate consta si în aceea de a face recurs în fata unui tribunal pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt asupra legalitatii detentiei.
Tribunalul, dupa cum retine procurorul în propunerea de prelungire a arestarii a statuat prin solutia data în recursul inculpatului ca retinerea sa fie pe o anumita perioada , respectiv 7 zile si nu 30 zile.
Pe de alta parte, articolul 1 din Protocolul nr. 4 interzice detentia datornicilor, doar daca este vorba de o obligatie contractuala, specific cauzei de fata.
În schimb, nici articolul 5, nici articolul 1 din Protocolul nr. 4 nu interzic masura coercitiva a privarii de libertate cu caracter de sanctiune fiscala, ca pedeapsa accesorie având ca scop obligarea unei persoane de a plati o creanta a statului, cum ar fi o amenda vamala (hotarârea Giiktan vs. Franta din 2002).
Motivele verosimile de suspiciune cu privire faptele infractionale trebuie sa existe nu numai ab initio, pentru ca în cauza de fata din probele efectuate rezulta ca este vorba de interferenta actelor de administratie, actelor comerciale si faptelor infractionale în procente mari pentru cele comerciale si de administratie daca se are în vedere ca litigiul comercial dintre beneficiar si furnizor a fost transat, fiind reziliat actul de comert, preconstituit ca proba în contractul reziliat al partilor, contract cu privire la care inculpatul a dispus administrativ sa fie încheiat si tot administrativ a dispus investirea instantelor cu solutionarea raportului juridic litigios.
Se impune pentru solutionarea cauzei administrarea probelor cu înscrisurile ce poarta informatii de natura economico-financiare, înscrisuri reglementate de autoritatea de reglementare Ministerul Finantelor, autoritate ce stabileste responsabilitati concrete pentru persoanele ce le întocmesc, probe cu privire la care sa se stabileasca obiective pertinente cauzei, astfel sa se transeze suspiciunea ca faptele inculpatului sunt infractionale si nu administrative sau comerciale.
Suspiciunea trebuie sa subziste în continuare nu numai ab initio , în cauza, daca se are în vedere probele administrate, suspiciunea tinde sa nu mai poata justifica masura arestarii preventive luata .
În cauzele penale ce au legatura cu activitatea economico – financiara a persoanelor juridice , administratorii persoanelor juridice raspund în fata proprietarilor de modul cum au administrat patrimoniul persoanelor juridice, având o raspundere administrativa de modul cum administreaza patrimoniul dar nu-i exclusa si raspunderea penala, motiv pentru care se va respinge propunerea de prelungire a masurii arestarii preventive.
Judecatoriei Tg-Jiu încheierea nr 92 din data de 29.11.2008
