Dosar nr. 24622/303/2010
Î N C H E I E R E ŞEDINŢA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA 25.11.2010
Propunere arestare preventivă
Deliberând asupra propunerii formulate, constată următoarele:
Prin propunerea înregistrată sub nr. 16279/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti s-a solicitat arestarea preventivă pentru o perioadă de 29 de zile începând cu data de 25.11.2010 a inculpatului VMS pentru săvârşirea: infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al.l – 209 al.l lit.g, i Cp., constând în aceea că la data de 16.11.2010, în jurul orelor 06.50, învinuitul a sustras din magazinul SC . SRL, forţând unul din geamurile societăţii, un laptop marca Toshiba Satellite şi două plicuri cu produse etnobotanice, în valoare de aprox.3000.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 149 indice 1 C.p.p. şi art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p.
A fost ataşat dosarul nr. 16279/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul din prezenta cauză, respectiv: să existe inculpat în cauză în sensul art. 23 C.proc.pen., adică o urmărire penală începută şi să fie pusă în mişcare acţiunea penală; să existe potrivit art. 148 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 143 alin. 1 C.proc.pen. probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, iar pentru sancţionarea acesteia legea să prevadă, conform art.136 alin. 1 raportat la art. 136 alin. 6 C.proc.pen., pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii; să existe unul din cazurile prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. a-f C.proc.pen.; să existe pericolul de sustragere a inculpatului de la urmărirea penală sau judecată, respectiv de împiedicare a bunei desfăşurări a procesului penal, conform art. 136 alin. 1 C.proc.pen.; realizarea scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 să poată avea loc numai prin luarea măsurii arestării preventive, conform criteriilor prevăzute de art. 136 alin. 8 C.proc.pen.
Astfel, se reţine că prin rezoluţia din data de 25.11.2010, din dosarul nr. 16279/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuitul VMS sub aspectul săvârşirii infracţiuni de furt, prevăzută de art. 208 al.l – 209 al.l lit.g, i Cp.
Prin ordonanţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 6 Bucureşti din data de 25.11.2010, constatându-se că din actele dosarului rezultă indicii temeinice privind săvârşirea faptelor reţinute în sarcina inculpatului, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de acesta pentru săvârşirea infracţiunilor cu privire la care s-a dispus începerea urmăririi penale, reţinându-se că în la data de 16.11.2010, în jurul orelor 06.50, învinuitul a sustras din magazinul SC . SRL, forţând unul din geamurile societăţii, un laptop marca Toshiba Satellite şi două plicuri cu produse etnobotanice, în valoare de aprox.3000.
Prin ordonanţa din data de 24.11.2010 Sectia 21 poliţie a luat faţă de învinuit măsura reţinerii pe o perioadă de 24 ore, începând cu data de 24.11.2010, orele 17.15 , până la data de 25.11.2010, orele 17.15.
Referitor la cazul invocat de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti şi prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p., instanţa constată că acesta este incident în cauză, existând indicii temeinice că inculpatul a săvârşit infracţiunile de care este învinuit, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Probele sau indiciile temeinice că inculpatul a săvârşit faptele de care este învinuit au înţelesul prevăzut de art. 63 alin. 1 C.proc.pen., respectiv art. 68 indice 1 C.proc.pen., adică elemente de fapt sau date din care rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârşit fapta. Acestor noţiuni din dreptul intern le corespunzându-le sintagma de motive verosimile folosită de art. 5 pct. 1 lit. c din CEDO, respectiv – conform jurisprudenţei CEDO în materie – fapte sau informaţii de natură a convinge un observator obiectiv că persoana a comis o infracţiune (cauza Fox, Campbell şi Hartley c. Regatului Unit) fără a fi necesar ca la momentul luării măsurii arestării preventive să existe probe suficiente pentru a se putea formula o acuzare completă ( cauza Murray c. Regatului Unit).
În prezenta cauză există indicii temeinice care sunt în măsură să determine o presupunere rezonabilă în sensul comiterii de către inculpat a infracţiunii de furt calificat pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, de care este învinuit, rezultând din: plângerea şi declaraţia părţii vătămate; proces verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, procesul verbal de vizionare a CD-ului; planşă fotografică anexă la procesul verbal de vizionare privind activitatea infracţională întreprinsă de inculpat; declaraţii martori; declaraţiile inculpatului;
Inculpatul în faţa instanţei de judecată a învederat că nu doreşte să declare nimic.
În concluzie, instanţa apreciază că există indicii temeinice în sensul art. 143 şi art. 5 CEDO care să fundamenteze presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa.
În legătură cu existenţa probelor în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea public, instanţa reţine că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului se admite că anumite infracţiuni, prin gravitatea lor şi prin reacţia publică la săvârşirea lor, pot da naştere unui pericol pentru ordinea publică ce ar putea să justifice arestarea preventivă cel puţin pentru o perioadă de timp. Pe de altă parte, însă, acest motiv al protecţiei ordinii publice nu poate fi considerat pertinent şi suficient decât dacă se bazează pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea sau lăsarea persoanei în libertate ar crea un pericol real pentru ordinea publică. Instanţa trebuie, deci, să justifice în termeni concreţi prin ce se manifestă acea atingere a ordinii publice ( cauza Dumont-Maliverg c. Franţei).
În prezenta cauză instanţa se raportează la circumstanţele reale de săvârşire a faptei, respectiv în timpul nopţii. prin efracţie forţând unul din geamurile societăţii. De asemenea, apreciază că lăsarea in libertate a acestuia ar încuraja comiterea unor infracţiuni asemănătoare de către alte persoane s-ar acredita ideea ca justiţia nu acţionează ferm împotriva persoanelor care săvârşesc fapte penale şi s-ar crea in rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate, precum şi de către inculpat, care cu toate că fusese prins de către poliţie după săvârşirea primei fapte, nu a pregetat în a comite, la numai câteva zile, o nouă infracţiune de furt.
Se mai reţin şi circumstanţele personale ale inculpatului, care are un trecut infracţional bogat, suferind mai multe condamnări cu caracter administrativ, precum şi faptul că acesta este consumator de droguri aşa cum rezultă din declaraţia acestuia.
Se mai reţine că inculpatul nu are loc de muncă şi nici ocupaţie, având însă de întreţinut un copil, aşa cum rezultă din declaraţiile sale. Prin urmare, există riscul ca inculpatul, în dorinţa de a-şi satisface nevoile materiale, să recurgă şi la săvârşirea de alte fapte prevăzute de legea penală.
Nu trebuie neglijat nici faptul că numărul infracţiunilor contra patrimoniului a crescut alarmant ( inclusiv cele săvârşite în cadrul complexelor studenţeşti) şi că este necesară adoptarea unei reacţii ferme din partea autorităţilor pentru a diminua sentimentul de insecuritate al opiniei publice pe fondul crizei financiare globale, dar şi pentru a descuraja adoptarea unor conduite antisociale în condiţiile în care pe fondul lipsei de resurse materiale se înţelege cu dificultate importanţa respectării valorilor ocrotite de legea penală.
Totodată, instanţa apreciază că privarea de liberate a inculpatului este necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal, atâta timp cât acesta a avut o atitudine parţial sinceră aşa cum rezultă din declaraţiile date.
În consecinţă, prin luarea în considerare a tuturor împrejurărilor cauzei instanţa are convingerea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar măsura privării de libertate este adecvată ( cauza Clooth c. Belgiei; Matznetter c. Austriei), aşa încât pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal este necesar a se lua faţă de inculpat tocmai măsura arestării preventive dintre măsurile preventive reglementate de lege, nefiind suficientă pentru buna desfăşurare a procesului penal luarea faţă de acesta măsuri alternative cum ar fi măsura obligării de a nu părăsi localitatea Bucureşti aşa cum a solicitat acesta.
Astfel, apreciind că măsura privării de liberate a inculpatului prezintă caracter rezonabil prin raportare la natura interesului public ocrotit, în baza art. 149 indice alin. 9 – 12 C.proc.pen. rap. la art. 143 C.proc.pen., art. 148 alin. 1 lit. f C.proc.pen. şi art. 136 alin. 1, 6 şi 8 C.proc.pen., precum şi ale art. 149 şi art. 151 C.proc.pen., va admite propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, urmând a dispune arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, începând din data de 25.11.2010 până la data de 23.12.2010inclusiv.
În temeiul disp.art.192 alin.3 Cod proc.pen, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
