Propunere de arestare preventivă. Nelegala sesizare a instanţei.
Prin încheierea instanţei din data de 03.11.2009 pronunţată în dosarul nr. 35685/299/2009 al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti a fost admisă în baza art. 1491 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 197 alin. 2 C.p.p. exceptia nelegalei sesizari a instantei cu privire la propunerea de luare a masurii arestarii preventive a inculpatului IPI. S-a constatat nelegala sesizare a instantei de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti prin Referatul nr. 18064/P/2009 din 22.10.2009 iar în baza dispoziţiilor art. 1491, alin. 10 C.p.p. a fost respinsă ca nelegala propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti, cheltuielile judiciare avansate de stat fiind lăsate în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia din data de 22.10.2008 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuitul IPI sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b şi c şi alin.2 ind.1 lit. a şi b Cod penal.
Prin ordonanţa nr. 18064/P/2009 din data de 22.10.2009, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpat, pentru savarsirea infractiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b şi c şi alin.2 ind.1 lit. a şi b Cod penal.
Instanţa a constatat că pentru inculpatul IPI propunerea de arestare preventivă a fost făcută în lipsa acestuia, motivându-se că ascultarea lui de către procuror nu a fost posibilă în condiţiile în care inculpatul se sustrage de la urmărire penală, fiind depuse în sensul susţinerii acestui aspect două procese verbale de căutare a inculpatului la adresa de domiciliu.
Instanţa a reţinut că potrivit art. 1491 alin. 1 C.p.p., procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala, daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si exista vreunul dintre cazurile prevazute in art. 148, cand considera ca in interesul urmaririi penale este necesara arestarea inculpatului, numai dupa ascultarea acestuia in prezenta aparatorului, intocmeste propunerea motivata de luare a masurii arestării preventive a inculpatului.
Totodata, potrivit art. 150 C.p.p., masura arestarii inculpatului, poate fi luată numai dupa ascultarea acestuia de catre procuror si de catre judecator, legiutorul prevazând aceasta obligaţie a organelor judiciare folosind conjuctia “si”, nefiind suficienta ascultarea numai de catre procuror sau numai de judecator, pentru a putea fi interpretat textul legal in sensul acoperirii în instanţă a neregularităţii rezultând din neaudierea inculpatului de către procuror, prin audierea inculpatului potrivit art. 1491 alin. 7 C.p.p.
In plus, instanţa a reţinut că necesitatea audierii inculpatului este prevazuta imperativ atat in cuprinsul articolului 150 C.p.p., in scopul asigurarii dreptului la aparare al acestuia, cat si in cuprinsul alineatului 1 al articolului 1491 C.p.p., care reglementeaza sesizarea instantei si procedura in fata acesteia de judecare a propunerii de luare a masurii arestarii preventive.
Instanţa a constatat că în cauză s-au întocmit două procese verbale de căutare de către organele de poliţie cu prilejul efectuării unor verificări la domiciliul inculpatului, primul fiind întocmit la data de 21.10.2009, ora 22,00, ocazie cu care la adresa respectivă a fost găsită mama inculpatului care a susţinut că IPI este plecat de câteva ore cu fratele său arătând totodată că nu ştie local unde se află cei doi, iar cel de al doilea proces verbal de căutare fiind întocmit a doua zi dimineaţă, respectiv la data de 22.10.2009, orele 07,00, ocazie cu care după cum rezultă din conţinutul acestuia nu a fost găsită la adresa respectivă nicio persoană. La acesată ultimă dată şi tot la ora respectivă a fost începută urmărirea penală faţă de inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b şi c şi alin.2 ind.1 lit. a şi b Cod penal, fără ca după acest moment şi eventual până la punerea în mişcare a acţiunii penale să se facă demersuri pentru găsirea inculpatului IPI.
Potrivit dispoziţiilor art.150 alin.1 Cod procedură penală măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată numai după ascultarea acestuia de către procuror afară de cazul în care inculpatul este dispărut, se află în străinătate ori se sustrage de la urmărire penală iar în motivarea propunerii de arestare şi a împrejurării că inculpatul nu a fost auditat de procuror s-a invocat faptul că acesta s-ar sustrage de la urmărirea penală, aspect care ar rezulta din cuprinsul celor două procese verbale de căutare.
Instanţa a apreciat că în condiţiile în care inculpatul nu a fost citat potrivit disp. art. 175 şi următoarele Cod procedură penală la adresa cunoscută sau prin notă telefonică (în condiţiile în care ceilalţi inculpaţi şi martorul audiat au arătat că au luat legătura telefonic cu inculpatul, astfel încât cu un minimum de demersuri se putea afla numărul de telefon al acestuia din urmă) nefiind emis nici mandat de aducere pentru inculpat, căutarea inculpatului de către organele de cercetare limitându-se la întocmirea a două procese verbale din care nu rezultă că inculpatul ar fi dispărut de la domiciliu, nu s-au făcut demersurile prevăzute de lege pentru încunoştiinţarea inculpatului iar din cele două procese verbale de căutare nu se poate trage concuzia că inculpatul ar fi fost dispărut sau s-ar fi sustras de la urmărirea penală aşa cum se susţine în propunerea de arestare preventivă, astfel încât neaudierea acestuia de către procuror înainte de formularea propunerii de arestare şi pentru acesta nu apare ca fiind justificată.
De altfel, instanţa a reţinut că după sesizarea instanţei cu propunerea de arestare preventivă şi acordarea unui termen pentru citarea corespunzătoare a inculpatului, acesta s-a prezentat în faţa organului judiciar, ceea ce poate îndreptăţi presupunerea că în măsura în care inculpatul ar fi fost încunoştiinţat cu respectarea dispoziţiilor legale cu privire la împrejurarea că este cercetat pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie şi cu privire la obligaţia de a se prezenta în faţa organelor de urmărire penală, acesta s-ar fi prezentat, neputându-se considera că la momentul punerii în mişcare a acţiunii penale şi al formulării ulterioare a propunerii de arestare preventivă inculpatul ar fi fost dispărut sau s-ar fi sustras de la urmărire penală astfel încât să nu fi fost posibilă audierea acestuia de către procuror.
Avand in vedere aceste aspecte, precum si prevederile art. 197 C.p.p., potrivit carora nerespectarea dispozitiilor privind sesizarea instantei este sanctionata cu nulitatea absoluta, instanta a apreciat ca nu se poate pune problema acoperirii vatamarii prin audierea inculpatului direct in fata insantei in aceasta calitate aşa cum a susţinut reprezentantul Ministerului Public, nulitatea absoluta neputand fi acoperita si nefiind conditionata de producerea vreunei vatamari, potrivit art. 197 alin. 2 C.p.p.
