Propunere de arestare preventiva. Omisiunea ascultarii inculpatului de catre procuror, înainte de formularea propunerii –
Codul de procedura penala : Art. 1491 Cod procedura penala;
Art. 197 alin. 2 Cod procedura penala.
În situatia în care procurorul nu a procedat la audierea inculpatului, conform art. 1491 alin. 1 Cod procedura penala, înainte de a întocmi propunerea de arestare, aceasta este lovita de nulitate absoluta.
Încheierea nr. 3 din 13 februarie 2009, pronuntata în camera de consiliu de Tribunalul Ialomita – sectia penala:
Cu adresa nr. 360/P/2008 din 12.02.2009 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Ialomita, înregistrata la aceasta instanta sub nr. 382/98/2009 (Nr. format vechi 3/A/2009), s-a înaintat propunerea de arestare preventiva a inculpatului A.M.
In motivare se arata ca în dupa-amiaza de 02.11.2008 a aplicat lovituri cu piciorul numitului S.N.V., cauzându-i leziuni ce au determinat decesul, fapta care constituie infractiunea de omor, prev.de art. 174 alin.1 Cod penal.
Cererea este întemeiata pe dispozitiile art. 1491 Cod procedura penala si art. 148 lit. “f” Cod procedura penala.
Analizând actele si lucrarile din dosarul de urmarire penala nr. 360/P/2008, înaintat instantei, rezulta urmatoarele:
Prin Ordonanta nr.360/P/2008 din 12.02.2009, emisa de Parchetul de pe lânga Tribunalul Ialomita, s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale împotriva inculpatului pentru savârsirea infractiunii de omor, prev. de art. 174 alin.1 Cod penal, retinându-se ca în dupa-amiaza de 02.11.2008 a aplicat lovituri cu piciorul numitului S.N.V., cauzându-i leziuni ce au determinat decesul.
Împotriva acestuia s-a luat masura retinerii pe o durata de 24 de ore, începând cu data de 12.02.2009, ora 1200 , pâna la data de 13.02.2009, ora 1200.
În conformitate cu prevederile art.1491 alin.1 Cod procedura penala introdus prin art.I pct.82 din Legea nr.281/2003 si reprodus astfel cum a fost modificat prin art.I pct.17 din OUG nr.109/2003 si modificat prin art.I pct.76 din Legea nr.356/2006, procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala, daca sunt întrunite conditiile prevazute în art.143 si exista vreunul dintre cazurile prevazute în art.148, când considera ca în interesul urmaririi penale este necesara arestarea inculpatului, numai dupa ascultarea acestuia în prezenta aparatorului, întocmeste propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a inculpatului.
Conform alin.9 al aceluiasi articol judecatorul admite sau respinge propunerea de arestare preventiva, prin încheiere motivata.
Din actele dosarului de urmarire penala rezulta urmatoarea succesiune a efectuarii de catre procuror a actelor procesuale.
Rezolutia de începere a urmaririi penale din data de 12.02.2008, ora 9,30 (fila 88).
Procesul verbal încheiat la 12.02.2008 ora 10,20 (fila 89) de aducere la cunostinta a învinuitului A.M. ca împotriva sa a fost începuta urmarirea penala si învinuirea ce i se aduce, proces verbal încheiat în conformitate cu prevederile art.6 si art.70 Cod procedura penala.
Declaratie de învinuit din data de 12.02.2009 (fila 90) semnata si de avocat oficiu cu ora începerii luarii declaratiei 10,30 si terminare la ora 11,00.
Declaratie de inculpat luata în 12.02.2009 (fila 92) semnata si de avocat oficiu cu ora începerii luarii declaratiei la 11,10 si terminare la ora 11,20.
La filele 93-96 se afla doua declaratii ale lui A.M. date în 03.11.2008 (în calitate de faptuitor)- fapta presupus savârsita de aceasta persoana la data de 02.11.2008.
Ordonanta de retinere din data de 12.02.2009 prin care se dispune retinerea învinuitului A.M. pe o durata de 24 ore, începând din 12.02.2009 ora 12,00 pâna la 13.02.2009 ora 12,00, semnata pe verso si de A.M., în calitate de învinuit (fila 118).
Ordonanta de punere în miscare a actiunii penale din data de 12.02.2009, ora 11,10 prin care se dispune punerea în miscare a actiunii penale împotriva lui A.M.
Cât priveste rezolutia de începere a urmaririi penale (fila 88) si procesul verbal de aducere la cunostinta a învinuitului (fila 89), ambele poarta data de 12.02.2008, însa apreciem ca este vorba de o simpla eroare cu privire la an (fapta din 02.11.2008).
Conform actelor mai sus prezentate, rezulta ca procurorul a început urmarirea penala în 12.02.2009, ora 9,30, a adus la cunostinta despre acest aspect si fapta învinuitului A.M. la ora 10,20, a fost luata declaratia învinuitului în 12.02.2009 începând cu ora 10,30 si terminând la ora 11,00, la ora 11,10 din 12.02.2009 s-a pus în miscare actiunea penala, în continuare între orele 11,10 si 11,20 se ia declaratie de inculpat cu începere ora 11,10 si terminare ora 11,20 si la ora 12,00 din data de 12.02.2009 se da ordonanta de retinere a învinuitului A.M., pe o durata de 24 ore.
Cât priveste declaratia de la fila 92 intitulata-declaratie de inculpat-, desi este luata între orele 11,10 si 11,20, în continuare, dupa punerea în miscare a actiunii penale efectuata la ora 11,10, se poate observa ca este anterioara retinerii din aceeasi zi (12.02.2009) de la ora 12,00, ordonanta de retinere (fila 118) din care rezulta ca masura este luata împotriva învinuitului A.M..
Fata de acest aspect, retinem ca, actul de la fila 92 nu poate fi calificat drept declaratie de inculpat, chiar daca este datata 12.02.2009 cu începere declaratie de la ora 11,10, având în vedere succesiunea momentelor efectuarii diferitelor acte procesuale, care duc la constatarea ca si acea declaratie este tot de învinuit, de vreme ce este anterioara momentului retinerii prin ordonanta a învinuitului, si nu a inculpatului, asa cum ar fi trebuit, din moment ce actiunea penala fusese pusa în miscare la ora 11,10 din data de 12.02.2009.
Daca am accepta ideea contrara, ca ordonanta de retinere (fila 118) ar fi fost dispusa fata de un inculpat (desi se foloseste doar sintagma – retinerea învinuitului-, pe verso-ul ei A.M. semneaza tot în calitate de învinuit), ar trebui sa acceptam si faptul ca actul de la fila 92 intitulat – declaratie de inculpat-, care e anterioara retinerii „inculpatului”, este luata doar în scopul retinerii unui inculpat, conform art.143 alin.1 Cod procedura penala, masura retinerii inculpatului neputând fi luata decât dupa ascultarea inculpatului.
Cum în cauza nu exista o alta declaratie de inculpat decât cea de la fila 92, înseamna ca A.M. nu a fost audiat de procuror în calitate de inculpat si în prezenta aparatorului, înainte de întocmirea propunerii motivate de luare a masurii arestarii preventive, astfel cum dispune imperativ art.1491 alin.1 Cod procedura penala.
Însa, prin ordonanta de la fila 118 procurorul a dispus retinerea învinuitului A.M., si cum în dosar nu exista o alta declaratie de inculpat, ulterioara momentului retinerii învinuitului, deci dupa ora 12,00, ajungem la aceeasi concluzie, aceea ca procurorul nu a procedat la audierea inculpatului, conform art.1491 alin.1 Cod procedura penala, înainte de a întocmi propunerea de arestare preventiva.
Conform art.236 Cod procedura penala, daca pune în miscare actiunea penala si daca apreciaza ca sunt întrunite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, procurorul procedeaza potrivit art.1491 Cod procedura penala.
Astfel, în raport de dispozitiile art.1491 alin 1 Cod procedura penala, se constata ca inculpatul nu a fost audiat în aceasta calitate si în prezenta aparatorului, situatie în care propunerea de arestare preventiva este lovita de nulitate absoluta.
Nerespectarea drepturilor procesuale ale inculpatului si faptul ca se solicita luarea celei mai severe masuri preventive fara a-i fi asigurate toate garantiile procesuale, conform si jurisprudentei CEDO în cadrul unui proces echitabil, nu ne îndreptatesc decât la o solutie de respingere a propunerii de arestare preventiva, propunere care, fata de cele invocate, este lovita de nulitate absoluta, conform art.197 alin.2 Cod procedura penala.
În sensul celor ce preced, invocam si încheierea nr.329/13.10.2008 a Curtii de Apel Bucuresti pronuntata în dosarul nr.2917/98/2008.
Prezenta încheiere a ramas definitiva prin încheierea nr. 66 din 6 martie 2009 a Curtii de Apel Bucuresti – sectia I-a penala.
Încheierea nr. 3 din 13 februarie 2009, pronuntata de Tribunalul Ialomita – sectia penala a fost mentinuta.
