„În baza art.227 C.p.p. respinge propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, privind arestarea preventivă a inculpaţilor: 1.NI – CNP XXX, domiciliat în XXX; 2.NC – CNP XXX, domiciliat în XXX; 3.NAN – CNP XXX, domiciliat în XXX; 4.CV – CNP XXX, domiciliat în XXX; 5.TV – CNP XXX, domiciliat în XXX; 6.TC – CNP XXX, domiciliat în XXX, 7.BV – CNP XXX, 8.ZN – CNP XXX, domiciliat în XXX şi 9.ZG – CNP XXX, domiciliat în XXX, ca neîntemeiată.
Respinge cererea formulată de avocaţii celor opt inculpaţi (cu excepţia inculpatului BV, care nu a formulat cerere) de luare faţă de aceştia a măsurii controlului judiciar.
Dispune punerea în libertate a celor opt inculpaţi reţinuţi, de sub puterea ordonanţei de reţinere nr.84/P/2016 din 27.01.2016, dacă nu sunt reţinuţi sau arestaţi în alte cauze, cu excepţia inculpatului BV, care este arestat în altă cauză.
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Executorie de la data pronunţării cu privire la punerea în libertate.
Executorie de la data pronunţării cu privire la punerea în libertate.
În baza art.272 C.p.p. onorariu avocat oficiu (MD) în cuantum de 130 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Constanţa.
Cu drept de contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Pronunţată în camera de consiliu, azi, 28.01.2016, ora 15,30.”
Încheierea nr.17/28.01.2016 a rămas definitivă prin încheierea penală nr.10/02.02.2016 a Curţii de Apel Constanţa.
Pentru respingerea propunerii de arestare preventivă, judecîăîtorul de drepturi şi libertăţi a avut în vedere următoarele motive:
Prin propunerea înregistrată pe rolul instanţei sub nr.8494/118/2014 din data de 09.12.2014, h:16,40 Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a solicitat arestarea preventivă pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 28.01.2016 a inculpaţilor: NI 2.NC –3.NAN 4.CV; 5.TV 6.TC, 7.BV, 8.ZAIFU şi 9.ZG.
În propunerea de arestare preventivă s-au arătat următoarele aspecte:
Astfel s-a arătat că, acţiunea penală a fost pusă în mişcare prin ordonanţa din 27.01.2016, pentru infracţiunile menţionate ca atare în sarcina fiecăruia.
Dosarul cauzei s-a format în urma reunirii dosarelor nr. 84/P/2016, 85/P/2016 şi 86/P/2016 ale acestei unităţi de parchet, cauze ce au fost formate prin preluarea de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa a dosarelor cu numerele 6.695/P/2014, 6.696/P/2014 şi 6.697/P/2014.
În anchetă s-a procedat la administarea probelor necesare, fiind audiate persoanele vătămate ȚN, TC şi CGA, martorii oculari FD, CF, DL, AG, şi BF, suspecţii NI, NC, NAN, CV, TC şi BV, precum şi martorii ZG şi ZN, după care aceştia au fost puşi sub acuzare pentru mărturie mincinoasă în formă calificată.
Au fost lămurite aspectele medico-legale vizând punerea în primejdie a vieţii persoanelor vătămate în urma agresiunii comise de inculpaţi, aşa cum se va explica în cele ce urmează.
Starea de fapt rezultată ca existentă în urma administrării mijloacele de probă este următoarea:
Pe raza comunei Cogealac, în mandatul ultimilor doi primari, s-a constituit ad-hoc o grupare violentă care pur şi simplu terorizează sătenii, slujind se pare unor interese conexe cauzei de faţă.
Astfel, membrii grupării cunoscut notoriu ca fiind denumiţi „talibani”, fără a fi măcar angajaţi ai primăriei, fără un minimum de pregătire în materie administrativă, însoţesc, de regulă, funcţionari publici la tot felul de măsurători şi la activităţi ce slujesc intereselor unor persoane ce destabilizează social zona.
În comuna Cogealac, este o comunitate de agricultori foarte reputată, însă administraţia publică locală, cu sprijinul „talibanilor”, care în ultimul timp acţionează deja independent, creează probleme inclusiv pe linie cadastrală, în scopul exercitării unei forme de presiune asupra deţinătorilor de terenuri care sunt râvnite de alte persoane.
Pe de altă parte, membrii grupului de „talibani” au sute de animale, deşi şi-au vândut terenurile, situaţie în care păşunează animalele pe culturilor altora.
Totodată, cei vizaţi de astfel de activităţi, de multe ori, sunt nevoiţi să plătească taxă de protecţie acestor „talibani”, pentru a nu le fi distruse culturile prin păşunat.
Situaţia din Cogealac este deosebită, fiind unică la nivelul judeţului Constanţa, zonă în care este notoriu că ex-primarul comunei a generat scandaluri publice cunoscute la nivel naţional, în care oamenii îşi realizează interesul cu pumnul, cu parul, prin violenţă şi ameninţări.
Facem trimitere exemplificativă la „scandalul cu eolienele” în care primarul a condus zeci de persoane, care prin violenţă, au alungat investitorii din zonă, dosar în care s-au pronunţat condamnări definitive.
Aşa se explică evoluţia şi amplificarea activităţii grupării de „talibani”, suspecţii din prezenta cauză fiind „membrii cu drepturi depline ai acestei grupări”.
În acest context, fără a avea o împuternicire legală, fără dispoziţie de primar, sau hotărâre judecătorească de GRĂNIŢUIRE, în data de 14 aprilie 2014, un lucrător de cadastru, ce a fost identificat şi audiat, însoţit de 9 persoane, în speţă numiţii NI, NAN, BV, CV, TC, TV, AG, ZN şi ZG s-au dus să facă lucrări neautorizate pe terenul numitului FD.
Conform acuzării, modul de acţiune este următorul:
-agricultorii deţin şi lucrează terenuri, iar când cineva „pune ochii pe acesta”, se trezesc cu lucrători de cadastru care pur şi simplu schimbă graniţele.
Această procedură nu se face conform legii, adică să fie emis de către primar o dispoziţie, act cenzurabil de instanţa de contencios administrativ, ci pur şi simplu proprietarul de trezeşte cu cadastristul care este urmat de „talibani” şi i se schimbă graniţa, chipurile pentru că acolo ar fi păşune/teren proprietate publică.
Inevitabil, cei care pun ţăruşi pe aceste suprafeţe nu sunt alţii decât aceiaşi „talibani”, deşi respectivii nu au nici o atribuţie în executarea activităţii de administraţie publică, însă în mod cert, prezenţa lor impresionează şi astfel agricultorii sunt forţaţi să cedeze din teren fără proteste, altfel sunt imediat bătuţi.
Deasemenia, s-a arătat că că BV şi AG sunt arestaţi preventiv, trimişi în judecată pentru o altă tentativă de omor săvârşită împotriva persoanei vătămate din prezenta cauză TC, în împrejurări precum cele descrise mai sus, dosar înregistrat la Tribunalul Constanţa sub numărul 7725/118/2015.
În respectiva cauză, alăturat celor doi, mai sunt trimişi în judecată, în stare de arest, şi coinculpaţii DA şi TG aparţinători ai grupului de „talibani” menţionat.
Cei nouă „talibani” (la care pe traseu s-a alăturat un al zecelea, respectiv NC) se pregătiseră să pună ţăruşi pe terenul lui FD, fără vreun act administrativ care să fie emis legal în acest sens, numai pe baza părerii că acolo este păşune publică, locaţie aparţinând însă martorului şi care, la acel moment, era arată cu tractorul de către martorul BF.
S-a arătat că este o realitate, în acest moment, în Cogealac, că sunt probleme cadastrale grave, generate de astfel de activităţi ale administraţiei locale, fiind modificate planuri cadastrale, situaţie în care s-a creat un set uriaş de confuzii asupra proprietăţilor funciare, situaţia absurdă mergând până la emiterea unei hotărâri a Consiliului Local, evident nelegală şi desfiinţată de instanţa judecătorească, în urma căreia s-a încercat prin H.C.L.aprobarea unei noi forme de intabulare funciară dorită de către administraţie, deşi acest atribut aparţine OCPI şi nu Consiliului Local.
Dar la Cogealac situaţia este diferită.
Cu ocazia sosirii la faţa locului, persoana vătămată ȚN îl aştepta pe martorul FD, pentru rezolvarea unei probleme privind activitatea agricolă a celor doi.
Pentru că acesta este unicul mod în care ştiu să acţioneze „talibanii” au trecut la atac.
Astfel, fără niciun motiv real, NI l-a lovit cu parul pe ȚN, care a reuşit să-i blocheze lovitura prinzând cu ambele mâini obiectul vulnerant.
Prin spate, acesta a fost lovit de către CV, cu un par în cap şi de către BV în cap şi apoi în picior, victima fiind doborâtă la sol.
S-a menţionat că absolut cei nouă „talibani” veniseră înarmaţi cu pari, de regulă folosibili la marcarea noilor graniţe – deci instrumente serioase, nu beţişoare doar pentru a te apăra de câini – pentru că aşa fac mereu şi au instituit o stare de teroare în zonă.
În timp ce persoana vătămată ȚN în măsura posibilităţilor se apăra, acesta a fost lovit cu parul şi de către NAN, fiul lui NI, minor la data comiterii faptei.
Iniţial, ZG şi N, TV şi TC l-au ajutat pe persoana vătămată să se ridice şi să se ducă la maşină.
Şi martorul FD a încercat să-l ajute, dar datorită activităţii agresive a „talibanilor” şi respectivul a fost doborât la sol.
Cu ocazia acestui prim-episod al activităţii agresive, atacatorii lui ȚN îl ameninţau cu moartea, iar toţi „talibanii” foloseau un limbaj trivial, obscen, acesta fiind singurul pe care-l stăpânesc de altfel.
Persoana vătămată ȚN a reuşit să se salveze, urcându-se în maşină, şi reuşind să părăsească locul agresiunii.
Pe drum, persoana vătămată ȚN a realizat că martorul FD se află în pericol, situaţie în care i-a cerut ajutorul lui TC să se întoarcă în zona pentru a-l salva, eventual, pe respectivul.
Ambii, s-au întors către locul faptei, însă, pe drum, au fost interceptaţi de grupul de „talibani”, care se deplasa pe şosea, spre Cogealac, fiind blocaţi şi atacaţi în trafic.
Concret, înainte cu un an de acest incident, TC a suferit o sluţire din partea fratelui suspectului NI, respectiv numitul NI, acesta muşcând şi desfăcându-i pavilionul urechii, motiv pentru care se află în închisoare în executarea pedepsei aplicate.
Deranjat de cel care îl percepea ca fiind vinovat de încarcerarea fratelui său, NC a declanşat atacul, evoluţia evenimentului fiind descrisă în cele ce urmează.
Astfel, în apropierea căii ferate, pe D.J. 226 A Cogealac – Râmnic, maşina în care se aflau ȚN şi TC a fost blocată în trafic de „talibanii” ce se deplasau cu trei maşini, iar CV, BV şi NI, precum şi NAN i-au aplicat, din nou, persoanei vătămate ȚN, lovituri descendente cu parii peste tot corpul.
Cu aceeaşi ocazie, BV, TC, NI şi NAN, l-au agresat şi pe TC, fiind ajutaţi şi de TV.
Maniera de atac a fost similară celei deja descrise anterior, faptul denotând o intenţie infracţională comună şi continuă.
În timpul atacului, la faţa locului au apărut CGA, care era însoţit de martorul BI şi care au încercat să-i salveze pe cei agresaţi.
În schimb, continuând forma de manifestare descrisă, BV, TC şi NI l-au lovit cu bâta în cap pe CGA, victimele fiind ajutate de BI să fugă cu maşinile de la faţa locului.
La foarte puţin timp, a apărut şi NC cu o altă maşină, realizând un dispozitiv de blocare pe şosea şi a urmat astfel un nou episod de agresiune.
Au apărut la faţa locului toţi „talibanii” care au început să arunce cu pietre în victime, apoi din nou s-a realizat un nou atac cu bâtele.
Potrivit depoziţiilor administrate, NAN, NI, BV, NC şi CV au dat cu pietre şi parii în persoana vătămată TC, fiind demn de menţionat că BV l-a lovit cu o piatră în ceafă când acesta era deja căzut la sol.
Au intervenit, în mod agresiv, în incident şi TC şi TV, care au exercitat acte de agresiune atât asupra lui CGA cât şi asupra lui TC.
Pe tot parcursul derulării stării de fapt, grupul de „talibani” s-a manifestat agresiv, trivial, au ameninţat victimele, le-au insultat, fapt demonstrat şi care atrage responsabilizarea acestora şi prin prisma infracţiunii prev. de art. 371 Cod penal.
Din totalul celor 10 „talibani” implicaţi în ansamblul agresive, AG, ZN şi ZG nu s-au manifestat agresiv fizic, direct, deşi erau înarmaţi tot cu pari.
În data de 27 ianuarie 2016, au fost audiaţi sub jurământ, în calitate de martor, fraţii „Z”, ocazie cu care aceştia au dat declaraţii mincinoase în interesul suspecţilor.
Numitul ZN a menţionat, în mod mincinos, că ȚN, de unul singur, l-ar fi atacat pe NI, prin spate şi că nici nu aveau bâte asupra lor.
Aceasta primă afirmaţie este evident mincinoasă, întrucât este contrazisă de depoziţiile martorilor şi persoanei vătămate pe de o parte şi de o logică minimală pe de a alta.
Acuzarea a mai arătat că este absolut necredibil ca o persoană să atace 9 (nouă) oameni înarmaţi, pe de o parte, iar pe de alta ȚN nu avea cum să-l lovească pe NI prin spate, întrucât acesta a venit cu tot grupul de „talibani” simultan la faţa locului şi practic l-au înconjurat, venind din faţă.
Totodată, aceste persoane afirmă că ar fi continuat activitatea de punere a unor şpalieri pe terenul martorului FD, deşi nu au nicio legătură cu atribuţii publice de acest gen.
În continuarea afirmaţiilor mincinoase, aceasta mai afirmă că după activitatea de înţăruşare a terenului altuia au fost ei cei blocaţi în trafic de victimă şi că de fapt, NI şi BV ar fi cei vătămaţi, dar nu ştie cine a dat cu pietre.
Or, la momentul când aceştia declarau că persoanele vătămate i-ar fi agresat pe inculpaţi, respectivii erau deja în Centrul de Permanenţă Medical din Cogealac şi primeau îngrijiri medicale, fapt confirmat de adresa acestei unităţi medicale emisă la solicitarea procurorului.
În acelaşi sens, declară identic şi fratele său ZG, fapt ce nu poate fi explicat decât prin aceea că împreună s-au decis cum şi ce să mintă.
Potrivit art. 273 Cod penal, fapta martorului care face afirmaţii mincinoase într-o cauză penală cu privire la împrejurările despre care este întrebat se pedepseşte.
Se va reţine circumstanţa de calificare din art.273 alin.2 lit. d Cod penal, faţă de aceşti doi subiecţi procesuali întrucât minciunile declarate au legătură directă cu infracţiunile contra vieţii persoanei care se pedepseşte de lege cu închisoare de la 15 la 20 de ani.
Acuzarea afirmă că violenţele exercitate rezultă din:
a) – raportul de constatare medico-legală nr. 344/22/A1 agresiuni/2016 emis de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Constanţa rezultă că persoana vătămată CGA a prezentat în data de 14 aprilie 2014 leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur pentru care au fost necesare 8-9 zile îngrijiri medicale, apreciindu-se că leziune de violenţă ce i-a vizat capul i-ar fi putut pune în primejdie viaţa, în condiţiile unor complicaţii medicale;
b) – raportul de constatare medico-legală nr. 342/22/A1 agresiuni/2016 emis de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Constanţa rezultă că persoana vătămată ȚN a prezentat în data de 14 aprilie 2014 leziuni traumatice produse prin lovire cu corp du pentru care au fost necesare 15 zile îngrijiri medicale, fiind necesare o protezare definitivă cu implant endoosos, apreciindu-se că leziunile de violenţă ce i-au vizat capul i-ar fi putut pune în primejdie viaţa în condiţiile unor complicaţii medicale;
c) – raportul de constatare medico-legală nr. 341/22/A1 agresiuni/2016 emis de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Constanţa rezultă că persoana vătămată TC a prezentat în data de 14 aprilie 2014 leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur, pentru care au fost necesare 45 de zile îngrijiri medicale, leziunile având caracter preponderent de autoapărare, la care se adaugă tumefacţii şi echimoze, plăgi la nivelul capului.
Toate aceste elemente probatorii relevate de ancheta efectuată, vădesc faptul că se impune luarea unor măsuri corespunzătoare, măsură ce apare cu atât mai necesară cu cât în prezent medicul legist a lămurit din perspectivă medicală efectele potenţiale ale agresiunilor.
S-a arătat că, în baza logicii, n-are nicio relevanţă faptul că rezultatul letal nu s-a produs, dat fiind faptul că întreruperea activităţii infracţionale şi împiedicarea potenţialului rezultat letal a fost generată de apărarea respectiv de fuga persoanelor vătămate, fapt ce atrage oricum incidenţa noţiunii de tentativă infracţională prev. de disp. art. 32 Cod penal.
S-a mai arătat că, indiferent de numărul actelor fizice de agresiune, comise de către agresori, se vădeşte că aceştia au acţionat coordonat, ca un tot unitar, în baza unei intenţii comune.
Ţinând seama de modalitatea de comportament a subiecţilor procesuali, de tipul loviturilor aplicate, de numărul lor şi de consecinţa ce s-ar fi putut produce asupra victimelor, se evidenţiază intenţia specifică tentativei de omor – agresiunea fiind raportată la trei persoane/ceea ce reprezintă o circumstanţă de calificare.
Sosirea acestora la locul faptei în trei maşini denotă de asemenea şi premeditarea comiterii infracţiunii, mai ales că nu aveau nici un motiv să participe la o activitate a primăriei.
În apărare, subiecţii procesuali încearcă să acrediteze ideea că ei au fost cei vizaţi de agresiune, pe care nu numai că n-o recunosc, dar o pun în sarcina persoanelor vătămate.
Cu alte cuvinte, apărarea acestora, vrea să prezinte reală o ipoteză conform căreia persoanele vătămate neînarmate i-au atacat, ei fiind înarmaţi cu pari, iar persoanele vătămate deşi i-ar fi agresat, conform acestei depoziţii, tot ele prezintă leziuni specifice celor de apărare.
Acuzarea a mai susţinut că apărarea inculpaţilor sfidează şi logica, întrucât persoanele vătămate nu aveau motiv să atace şi greu de crezut poate fi argumentul în sensul că un individ neînarmat atacă 10 (zece) oameni cunoscuţi drept violenţi şi care stau în grup, mai ales că sunt înarmaţi şi reputaţi că în loc de argument folosesc parul.
Totodată, spre a prezenta un alt exemplu, s-a făcut trimitere la apărarea inculpatului NC.
Astfel, acesta încercat să se prezinte ca o victimă, sens în care a depus certificatul medico-legal 1580/471/A2 agresiuni/2014, că arată însă ca prezenta la examinare leziuni la pumnul mâinii drepte.
În această situaţie, când un individ are pumnul lezat, s-a apreciat că nu poate să mai existe nici măcar un dubiu teoretic asupra activităţii sale agresive, exercitate la finele ultimului episod din „saga de la Cogealac/episodul aprilie 2014”.
S-a mai considerat că în cauză se impune luarea măsurii arestului preventiv, date fiind argumentele rezultate din însăşi descrierea stării de fapt, dar şi ca efect al îndeplinirii condiţiilor legale pentru o astfel de măsură preventivă, atât din perspectiva tratamentului juridic cât şi în urma evaluării gravităţii faptelor.
Dacă este adevărat că numai infracţiunile de tentativă de omor şi marturie mincinoasă calificată se pretează la o astfel de măsură prin raportare la limitele de pedeapsă, trebuie însă apreciată şi incidenţa infracţiunii de tulburare a liniştii publice pentru circumstanţierea măsurilor preventive ce s eimpun.
S-a mai susţinut că privarea de libertate este necesară înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică, stare creată de permanenta manifestare agresivă a inculpaţilor, încurajată se pare de pasivitatea sau modul de acţiune nelegal al unor reprezentanţi ai autorităţii publice.
Nu trebuie omisă nici fapta inculpaţilor ZG şi N, care atentează grav la înfăptuirea justitiei, situaţie ce impune o măsură similară şi pentru ei, care au minţit sub jurământ cu privire la faptele comise de coinculpaţii din cauză, pentru a-i proteja.
Ţinând seama de situaţia/paradigma acuzării, de limitele de pedeapsă şi nu în ultimul rând de percepţia socială locală cel puţin a activităţii inculpaţilor, care terorizează zona cu bătăile şi scandalurile provocate, se impune în opinia noastră arestarea preventivă.
Din perspectiva oportunităţii măsurii, s-a precizat că în perioada mandatului preconizat a fi emis urmează a se finaliza activităţile de probaţiune, descrise în dispoziţiile din datele de 25.01.2016 şi 27.01.2016, activităţi care pot avea loc în condiţiile arestului preventiv.
În cauza de faţă, toţi inculpaţii, prezenţi fiind au fost audiaţi în referire la faptele de care sunt acuzaţi şi la motivele pe care se întemeiază solicitarea de arestare de faţă, unii dintre aceştia .
S-a ataşat dosarul de urmărire penală-un volum.
S-au depus acte în circumstanţietre.
Examinând dispoziţiile legale invocate, judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că, faţă de cei nouă inculpaţi nu se impune luarea măsurii arestării preventive, pentru motivele care vor fi expuse în continuare:
Din probele administrate până la acest moment procesual rezultă suspiciunea rezonabilă, aptă a convinge un observator independent că, în fapt, la data de 14 aprilie 2014, cu aproape 2 ani în urmă faţă de momentul formulării cererii de arestare de faţă, a avut loc un conflict între inculpaţi şi părţile vătămate ȚN, TC, CGA în referire la o activitate de înţăruşare, despre care inculpaţii arată că au fost trimişi să o realizeze de către primarul comunei.
Probele din care rezultă presupunerea rezonabilă de săvârşire a infracţiunilor, anterior menţionate, reţinute în sarcina inculpaţilor sunt reprezentate de declaraţiile acestora, de declaraţiile luate părţilor vătămate, de cele ale martorilor părţilor vătămate, la care se adaugă declaraţiile celor doi inculpaţi ZG şi ZN, despre care acuzarea afirmă că nu corespund adevărului, fără însă ca acuzarea să procedeze la a suplimenta probatoriul, în condiţiile în care, aşa cum s-au prezentat probele, până la acest moment al anchetei, acestea nu au caracter suficient pentru a lămuri situaţia de fapt, nici la nivelul indiciilor necesare şi suficiente în vederea privării de libertate a inculpaţilor.
Din probele administrate până la acest moment al anchetei, în care cercetarea penală este la început există indicii necesare şi suficiente, apte a susţine teza acuzatorială cu privire la comiterea de către inculpaţi a unor infracţiuni, dar insuficiente pentru a duce la concluzia că cei şapte inculpaţi se fac vinovaţi de comiterea unei tentative la infracţiunea de omor, putând fi vorba, măcar la acest moment, de infracţiunea prevăzută de aart.193 C.pen., loviri sau alte violenţe. Acest aspect urmează a fi certificat şi stabilit prin suplimentarea probelor, absolut necesară a fi administrate atât în favoarea cât şi în defavoarea inculpaţilor.
Cu privire la limitele de pedeapsă, având în vedere că toţi inculpaţii sunt cercetaţi pentru că ar fi săvârşit infracţiuni (chiar dacă ar fi vorba de infracţiunea de loviri sau alte violenţe sau de tentativă la omor) se constată că sunt prevăzute limite de pedeapsă ce se încadrează în condiţiile ce permit luarea măsurii arestării preventive , conform art. 233 alin. 2 C. proc. pen. , respectiv de peste 5 ani închisoare, dar aceasta nu este singura condiţie care trebuie îndeplinită în vederea privării de libertate av inculpaţilor.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi, având în vedere evalurea gravităţii faptelor presupus comise, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acestora,a necesităţii suplimentării probatoriului, nu doar pentru corecta încadrare juridică, ci, în special pentru stabilirea totală a situaţiei de fapt, a anturajului şi a mediului din care provin inculpaţii, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestora, a aspectului că aceştia au familii închegate, copii în întreţinere, majotritatea nu au antecedente penale, se constată că, al acest momet al anchetei la care situaţia de fapt nu a frost deplin lămurită, fiind necesar a se suplimenta probatoriul, nu se impune privarea de liberate a inculpaţilor şi nicio altă măsură preventivă mai blândă. Nu există indicii că, lăsaţi în liberete, inculpaţi ar afecta ancheta penală, iar starea de conflict cu victimele, de care vorbeşte acuzarea, doar prin ea însăşi, nu reprezintă, în absenţa altor indicii concrete, un argument în vederea privării de libertate.
Nici faţă de cei doi inculpaţi ZN şi ZG cercetaţi pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, nu se impune privarea de liberate, deoarece, dacă faţă de inculpaţii acuzaţi de tentativă de omor nu se impune privarea de libertate, faţă de cei doi inculpaţi a căror infracţiune se raportează la situaţia de fapt ce a stat la baza acuzaţiilor de tentativă la omor, nu apare necesară privarea de libertate, având în vedere toate considerentele care au fost expuse pentru ceilalţi şapte inculpaţi, ca şi necesitatea completării probatioriului pentru a se stabili complet situaţia de fapt şi astfel a se aprecia dac există indicii şi probe că cei doi inculpaţi ar fi comis infracţiunea de mărturie mincinoasă.
Deşi în concret, infracţiunile ce se presupune că le-au săvârşit inculpaţii prezintă premisa creării unei temeri, raportat la modalitatea în care se presupune că au fost săvârşite, cu privire atât la rezonanţa socială negativă a acestora cât şi cu privire la perioada de timp foarte lungă care a trecut de la data prezumtivelor infracţiuni-14 aprilie 2014, aproape 2 ani-nu se mai poate aprecia că pericolul social mai este actual. Ceea ce are relevanţă este pericolul legat de fapta imputată, de momentul săvârşirii acesteia.
Nu poate fi ignorat, scopul măsurii arestării preventive, care în principal se grefează pe necesitatea bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării inculpaţilor de la sustragerea urmăririi penale sau de la judecată, ori a prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Raportat la ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză-care are este insuficient, iar situaţia de fapt prezentată de acuzare este neclară, deoarece nu se arată cine pe cine a lovit, cu ce, în ce zonă a corpului, iar această obligaţie trebuie raportată la toţi cei 7 inculpaţi, nu doar la unii dintre aceştia, având în vedere şi stadiul cercetărilor penale începute de aproape doi ani în dosarul de urmărire penală- nu se impune luarea faţă de inculpaţi a măsurii arestării preventive, măsură care este excesivă, nejustificată raportat nu doar la persoana inculpaţilor, mare parte dintre aceştia neavând antecedente penale la care sec adaugă şi aspectul deloc de neglijat că activitatea infracţională punctuală imputată inculpaţilor de acuzare a avut loc în 14 aprilie 2014 deci cu aproximativ 2 ani în urmă.
Curtea europeană a drepturilor omului a stabilit regula ca judecata unei persoane să se facă în stare de libertate , excepţia constituind-o starea de arest.
Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenţii provizorii se face luându-se în considerare circumstanţele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură “există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere mai mare decît cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”.
Din datele ce se află la dosarul de urmărire penală, aşa cum au fost pe larg expuse anterior, nu există indicii temeinice necesare şi suficeinte care să conducă la concluzia că inculpaţii ar împiedica buna desfăşurare a procesului penal, ori că inculpaţii s-ar sustrage de la urmărirea penală ori că se impune împiedicarea acestora să mai săvârşească alte infracţiuni.
În referire la pericolul concret pentru ordinea publică apt a justifica luarea măsurii arestării preventive, cea mai aspră dintre măsurile preventive, care ar izola inculpaţii de societate, de familiile lor, acest pericol trebuie să fie unul actual, astfel ca arestarea preventivă oportună, proporţională şi justificată de interesele anchetei penale în curs. Nu se mai poate aprecia că acest pericol mai este actual în condiţiile în care infracţiunile de care sunt acuzaţi inculpaţii ar fi fost comise cu aproape 2 sau ani în urmă.
Fermitatea dar şi promptitudinea de a acţiona a organelor de anchetă întăresc în rândul opiniei publice sentimentul apărării legalităţi şi a unei reacţii ferme imediate din partea autorităţilor judiciare faţă de persoane acuzate de comiterea unor infracţiuni grave, dar în cauza de faţă reacţia organelor judiciare nu a avut acest caracter de promptitudine.
Aceste considerente reprezintă aspecte cumulate faţă de care nu este justificată măsura arestării preventive faţă de niciunul dintre inculpaţi.
Astfel, conform art.202 alin.(1) C. proc. pen.: „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.”
Potrivit alin.(3) al art.202C. proc. pen., “orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
De asemenea, conform art. 223 alin. (1) C. proc. pen., „măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, … numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi există una dintre următoarele situaţii:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înţelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni.”
Potrivit alin.(2) al aceluiaşi articol „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Raportat la aceste motive nu se impune o altă măsură preventivă, cum este arestul la domiciliu şi nici controlul judiciar pentru toate motivele expuse aterior.
Faţă de ansamblul motivelor anterior expuse, constatând neîndeplinite condiţiile în vederea luării măsurii arestării preventive va respinge propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa.
În baza art. 227 C.p.p. va respinge propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, privind arestarea preventivă a inculpaţilor: 1.NI – CNP XXX, domiciliat în XXX; 2.NC – CNP XXX, domiciliat în XXX; 3.NAN – CNP XXX, domiciliat în XXX; 4.CV – CNP XXX, domiciliat în XXX; 5.TV – CNP XXX, domiciliat în XXX; 6.TC – CNP XXX, domiciliat în XXX, 7.BV – CNP XXX, 8.ZN – CNP XXX, domiciliat în XXX şi 9.ZG – CNP XXX, domiciliat în XXX, ca neîntemeiată.
Va respinge cererea formulată de avocaţii celor opt inculpaţi (cu excepţia inculpatului BV, care nu a formulat cerere) de luare faţă de aceştia a măsurii controlului judiciar.
Va dispune punerea în libertate a celor opt inculpaţi reţinuţi, de sub puterea ordonanţei de reţinere nr.84/P/2016 din 27.01.2016, dacă nu sunt reţinuţi sau arestaţi în alte cauze, cu excepţia inculpatului BV, care este arestat în altă cauză.
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art.272 C.p.p. onorariu avocat oficiu (MD) în cuantum de 130 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul
