RECURS. ARESTARE PREVENTIVĂ
Decizia penală nr. 78 din 4 septembrie 2009
Prin încheierea de şedinţă nr. 25/U/2009 din data de 31.08.2009, pronunţată în dosarul nr. 3440/103/2009 al Tribunalului Neamţ, s-a dispus respingerea propunerii de luare a măsurii arestului preventiv a inculpaţilor B. C. A., A. B. şi C. S. l., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constituire de grup în scopul săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 8, din Legea nr. 39/2003, falsificare de valori străine şi punere în circulaţie de valori falsificate prevăzută de art. 284 raportat la art. 282 al. 1 şi 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal şi înşelăciune, prevăzută de art. 215 al. 1 şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că în cursul lunilor iunie şi iulie 2009, împreună cu inculpatul A. A. M., au falsificat 40 de bancnote din cupiura de 100 de euro, o parte vânzându-le la diferite persoane.
În motivarea încheierii se arată că în cursul lunii iunie 2009, inculpatul A. A. s-a înţeles cu inculpaţii A. B. şi B. C. A., să falsifice bancnote de 100 euro pe calculator, pe care ulterior să le plaseze la diferite persoane.
Întrucât aveau nevoie de scanner, inculpatul A. A. M. 1-a contactat pe D. E. D., care avea calculator, laptop şi scanner, explicându-i intenţiile pe care le au. D. E. a fost de acord cu propunerea făcută şi, în aceste condiţii, au mers la domiciliul său inculpaţii A. A., B. C., A. B., precum şi I. A., B. G. şi încă o persoană.
Iniţial, D. E. a încercat să falsifice o bancnotă, însă nu a reuşit, motiv pentru care inculpatul B. C. a mers la domiciliul său şi a adus o altă imprimantă pe care s-a încercat din nou falsificarea, de către inculpatul B. C.. Şi această încercare a eşuat, motiv pentru care bancnotele au fost arse în spatele blocului.
Ulterior s-a reuşit falsificarea bancnotei de 100 euro, la operaţiune participând inculpaţii A. A., B. C., D. E. şi A. B., de faţă fiind şi I. A. şi B. G.
Într-o altă zi, tot la locuinţa lui D. E. D., inculpatul C. S. l. a falsificat tot o bancnotă de 100 euro. Pentru falsificarea acesteia, C. S. l. a decupat de pe o foaie de hârtie format A4 un cadru de mărimea unei bancnote de 100 euro, lipind foaia pe ecranul imprimantei cu bandă scotch şi falsificând peste 20 bancnote prin întoarcerea acestora pe ambele părţi. Inculpatul C. S. l., în două zile, s-a deplasat cu A. A. M. în municipiul R. şi în alte localităţi din judeţele N. şi B. în scopul valorificării acestora. Cât timp a participat la vânzare C. S., nu s-a putut vinde nicio bancnotă.
Inculpatul A. B., cu autoturismul proprietatea sa, s-a deplasat în mod repetat, în localităţi din judeţele N., B. şi I., unde a vândut la diferite pensiuni şi baruri, împreună cu A. A. M. şi B. C. A., peste 10 bancnote falsificate, cu sume cuprinse între 320 – 400 lei bucata. Banii obţinuţi din vânzarea bancnotelor au fost împărţiţi de către inculpaţi.
În ceea ce priveşte întrunirea condiţiilor prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală instanţa a constatat că doar prima condiţie este îndeplinită, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani însă nu există probe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, susţinerile din propunerea de arestare preventivă că în cauză există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică sunt nedovedite, având în vedere faptul că dispoziţiile art. 148 lit. f Cod procedură penală condiţionează îndeplinirea acestei condiţii de existenţa unor probe certe de pericol.
Din actele dosarului rezultă că organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la comiterea faptelor, la data de 16 iulie 2009, majoritatea actelor de urmărire penală fiind făcute în cursul lunii iulie 2009 – începutul lunii august 2009, perioadă în care au fost efectuate constatările tehnico-ştiinţifice, au fost audiaţi toţi inculpaţii şi învinuiţii, au fost audiate părţile vătămate şi martorii. Astfel, inculpatului C. S. l. i-au fost luate 2 declaraţii la data de 27 iulie 2009, inculpatului A. B. i-au fost luate tot 2 declaraţii la data de 4 august, iar inculpatul B. C. A. a fost audiat la data de 3 august 2009, tară ca faţă de aceştia să se ia vreo măsură preventivă. La data de 31 august 2009 aceştia s-au prezentat la organele de urmărire penală în vederea efectuării unor confruntări şi, după efectuarea acestora s-a formulat propunerea de arestare preventivă, fără însă a se justifica din ce motive abia acum lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta pericol pentru ordinea publică, în condiţiile în care se cunoşteau autorii faptelor şi activitatea infracţională a acestora încă de la începutul lunii august 2009.
Mai mult decât atât, faţă de inculpatul A. A. M. s-a formulat propunere de arestare preventivă la data de 12 august 2009, imediat după audierea acestuia, având în vedere că nu a putut fi audiat până la acea dată, întrucât fusese plecat din ţară. Or, la data formulării propunerii de arestare preventivă a inculpatului A. A. M. existau la dosar toate actele de urmărire penală în baza cărora s-a solicitat şi arestarea celorlalţi inculpaţi, mai puţin procesele verbale de confruntare, din care însă nu rezultă elemente noi cu privire la autorii faptei şi la activitatea lor infracţională.
Pericolul social pentru ordinea publică determinat de lăsarea în libertate a inculpaţilor nu poate fi justificat nici de numărul mare de infracţiuni reţinute în sarcina lor, având în vedere faptul că încadrarea juridică dată până în prezent faptelor este discutabilă, întrucât infracţiunile prevăzute de art. 7 şi 8 din Legea nr. 39/2003 nu pot coexista, întrunirea elementelor uneia din aceste infracţiuni excluzând existenţa celeilalte. De asemenea, în practica judiciară există discuţii cu privire la existenţa în concurs a infracţiunilor prevăzute de art. 284 Cod penal şi art. 215 Cod penal.
Faţă de cele reţinute mai sus, în temeiul art. 1491 Cod procedură penală, instanţa a respins propunerea formulată.
Având în vedere faptul că în cauză urmează să se efectueze şi alte acte de urmărire penală, pentru aflarea adevărului şi stabilirea corectă a situaţiei de fapt, instanţa a apreciat că pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, se impune, în temeiul art. 1491 al. 12 Cod procedură penală, raportat la art. 1451 Cod procedură penală, luarea faţă de inculpaţi a măsurii obligării de a nu părăsi ţara pe o durată de 30 de zile.
împotriva încheierii menţionate, în termen legal a declarat recurs procurorul. Prin motivele de recurs ataşate la dosar solicită admiterea propunerii întrucât în realitate faptele comise de inculpaţii B. C. A., A. B. şi C. S. l. prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Art. 18 din Codul penal prevede că „fapta care prezintă pericolul social în înţelesul legii penale, este orice acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 şi pentru sancţionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse”. Pericolul social este diferit de la o infracţiune la alta. Teoreticienii dreptului fac distincţie între pericolul social generic al infracţiunii şi pericolul concret. Pericolul social generic este determinat de legiuitor în momentul incriminării faptei, ţinându-se seama de valorile sociale cărora li se aduce atingere, gravitatea vătămării şi corespunde unui anumit grup de infracţiuni. Pericolul social concret este determinat de organele judiciare cu ocazia analizei fiecărei fapte.
În cauza în care sunt cercetaţi B. C. A., A. B. şi C. S. I. s-a apreciat de către procuror că faptele comise de aceştia prezintă un pericol social deosebit. Această opinie a procurorului a fost însuşită şi de către Tribunalul Neamţ care, pentru săvârşirea aceloraşi fapte, l-a arestat pe inculpatul A. A. M. la data de 12 august 2009, cu mandatul de arestare preventivă nr. 27/U/2009 emis în dosarul nr. 3314/103/2009.
În motivarea încheierii instanţa a reţinut că inculpaţii B. C. A., A. B. şi C. S. l. au fost audiaţi anterior, în două rânduri, şi nu s-a propus luarea măsurii arestării preventive faţă de aceştia. într-adevăr inculpaţii au fost audiaţi de către procuror imediat după ce A. A. M. a fugit în străinătate cu ajutorul B. C. A. şi A. B. Aceştia au dat însă declaraţii incomplete, aruncând toată vina doar asupra lui A. A. M. despre care ştiau că nu se va întoarce curând în ţară. Sesizându-se de către procuror faptul că inculpaţii au dat declaraţii incomplete, au fost confruntaţi cu învinuiţii B. G. şi I. A., dar şi-au menţinut atitudinea de recunoaştere parţială a faptelor comise.
Pentru a putea fi convins A. A. M. să se întoarcă în ţară cât mai curând, fără a se solicita arestarea acestuia în lipsă şi îndeplinirea formalităţilor greoaie de punere în executare a mandatului de arestare şi aducerea lui în ţară după câteva luni, procurorul i-a lăsat în mod tactic în libertate pe inculpaţi, despre care se cunoştea că vor discuta cu A. A. M., cu scopul de a-1 convinge să revină în ţară întrucât nu i se va întâmpla nimic aşa cum nu au păţit nici ei nimic. Efectul imediat al măsurii luate de procuror a fost că A. A. M. a revenit de bună voie în ţară, după puţin timp şi în mod surprinzător şi-a recunoscut în totalitate vinovăţia, declarând şi multe aspecte care îi incriminau pe ceilalţi inculpaţi şi care nu fuseseră recunoscute de aceştia.
Faţă de inculpatul A. A. M. s-a propus luarea măsurii arestării preventive, instanţa însuşind-o, emiţând mandat de arestare. în mod normal dosarul a rămas la dispoziţia instanţei timp de mai multe zile, pentru motivarea măsurii arestării preventive şi judecării recursului declarat de inculpat. După primirea dosarului de către procuror au fost citaţi telefonic inculpaţii B. C. A., A. B. şi C. S. I. pentru a fi confruntaţi cu A. A. M. Cu ocazia confruntării cei trei inculpaţi au avut aceeaşi atitudine de recunoaştere parţială a faptelor reţinute, deşi au fost puşi în faţa unor probe certe de vinovăţie, inclusiv a recunoaşterilor după planşa fotografică tăcute de două dintre părţile vătămate.
Pericolul social concret al faptelor comise de cei trei inculpaţi rezultă din probele care au fost puse la dispoziţia instanţei cu ocazia propunerii măsurii arestării preventive. Astfel, din declaraţia părţii vătămate I. C. (fila 75 dosar u.p.), rezultă că în seara zilei de 22 iunie 2009 inculpatul A. B. a scos din buzunar un teanc de bancnote de 100 euro falsificate, din care i-a dat 2 bancnote acestuia, contravaloarea lor fiind primită de către inculpatul A. A. M. Această declaraţie confirmă declaraţia inculpatului A. A. M. care susţine că A.B. a participat, în două rânduri, la falsificarea de bancnote, odată la locuinţa lui D. E. D. şi a doua oară la locuinţa lui B. C. A. Bancnotele falsificate au rămas asupra lui A. B. care împreună cu B. C. A. au plecat cu autoturismul primului în Germania pentru a încerca plasarea pe piaţă a bancnotelor false (fila 103 dosar u.p.). Nu se cunoaşte în concret dacă cei doi au izbutit să plaseze în Germania bancnote false şi este posibil ca ei să se fi întors cu o parte dintre bancnotele falsificate pe care le pot plasa oricând pe piaţa românească.
Din toate probele administrate până în prezent rezultă că inculpatul C. S. I. a falsificat personal peste 20 bancnote de 100 euro, pe care le-a păstrat asupra lui şi în două zile consecutiv, aşa cum a recunoscut şi în instanţă, s-a deplasat cu A. A. M. pentru a vinde aceste bancnote în localităţi din judeţele Neamţ şi Bacău. Este cert faptul că nu au izbutit să vândă nici una dintre bancnote ci acestea au rămas asupra lui C. S. I., care este posibil să încerce oricând vânzarea acestora către alte persoane.
Inculpatul B. C. A. nu este la primul contact cu legea penală, astfel acesta a mai fost cercetat într-un dosar penal pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 290, 291 şi art. 25 rap. la art. 215 alin. 1,2 şi 3 C. penal, fapte pentru care Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman a dispus prin ordonanţa din 28 mai 2009, deci cu puţin timp înainte de comiterea faptelor din prezentul dosar, scoaterea sa de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ de 900 lei.
Din referatul de terminarea urmăririi penale întocmit de Poliţia municipiului Roman şi aflat în dosarul de urmărire penală la filele 182 – 187, rezultă că în seara zilei de 8 decembrie 2008, inculpatul B. C. A. i-a solicitat lui A. A. M. să fure pentru el 4 cauciucuri pentru autoturismul său marca BMW de la un alt autoturism aparţinând lui D. D. C. şi înmatriculat cu nr. … Fapta a fost comisă iar dosarul se află în prezent în curs de soluţionare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman. Deci pericolul social prezentat de către inculpatul B. C. A. este evident prin săvârşirea de fapte repetate pentru care a fost şi este cercetat în ultimele luni.
Pericolul social al faptelor comise de către inculpaţi rezultă şi din frecvenţa faptelor de punere în circulaţie de bancnote falsificate înregistrate în ultimul timp la organele de urmărire penală din judeţul Neamţ şi din judeţele limitrofe. Aceste cauze sunt înregistrate cu autori necunoscuţi iar dacă în speţa în cauză au putut fi identificaţi şi cercetaţi autorii, apreciem că se impune luarea măsurii arestării preventive.
Periculozitatea inculpaţilor rezultă şi din faptul că în noaptea în care A. A. M. a fost prins în flagrant de către organele de poliţie în timp ce încerca să vândă o bancnotă de 100 euro falsificată la o staţie PECO din comuna S., judeţul Neamţ, împreună cu învinuiţii B. C. şi I. A., A. A. M. a fugit de la Postul de poliţie S. şi le-a solicitat inculpaţilor B. C. A. şi A. B să-1 transporte de la S., la Paşcani, pentru a fugi din ţară, în scopul sustragerii de la urmărire penală. Cei doi inculpaţi au fost de acord şi în aceeaşi noapte, cu autoturismul lui B. C. A. l-au transportat pe A. A. M. la Paşcani. Acest lucru nu a fost recunoscut de către cei doi decât după ce au fost confruntaţi cu A. A. M.
B. C. A., A. B. şi C. S. l. trebuie să aibă acelaşi tratament ca şi inculpatul A. A. M. întrucât au comis aceleaşi fapte ca şi acesta şi prezintă acelaşi pericol social.
Instanţa de control judiciar, examinând încheierea atacată în baza art. 38514 Cod procedură penală, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs invocate oral, cât şi din oficiu, conform art. 3856, alin. 3 Cod procedură penală, constată că aceasta este neîntemeiată.
Fără a analiza activitatea infracţională a celor 3 inculpaţi, ce se prefigurează din materialul de urmărire penală, şi fără a verifica în conţinutul lor condiţiile ce se impun a fi îndeplinite pentru luarea măsurii arestului preventiv, inclusiv noţiunea de pericol concret pentru ordinea publică, prima instanţă s-a limitat la a critica modul în care procurorul a înţeles să administreze mijloacele de probă şi să formuleze propunerile de luare a măsurii arestului preventiv.
Or, nu acesta era obiectul sesizării.
Constatând că judecătorul primei instanţe a făcut o analiză sumară a motivelor şi condiţiilor necesare luării unei asemenea măsuri procesuale, revine instanţei de recurs să procedeze în sensul acesta.
Din declaraţiile celor trei intimaţi, precum şi din declaraţiile inculpatului A. A., rezultă că, începând cu luna iunie 2009, acasă la D. E. D., în mai multe rânduri şi după ce au înlăturat toate dificultăţile ivite pe parcursul acestei operaţiuni, inculpatul B. a adus bancnota originală de 100 euro şi, apoi, propria imprimantă, aceştia au falsificat 10 bancnote.
Ulterior, au avut loc mai multe acte materiale de plasare a lor prin schimbare în moneda naţională, dar şi de confecţionare de noi bancnote false, inclusiv în alte locaţii. Au fost folosite autoturismele inculpatului A. şi B.
După plecarea inculpaţilor B. şi A în Germania pentru a schimba şi alte bancnote acolo, A. 1-a cooptat şi pe inculpatul C. S. l. şi îmbunătăţind procesul de falsificare cu imprimanta, s-au mai produs 20 de bancnote fără valoare legală de circulaţie, dar fidele celor cu o astfel de valoare.
Încercările de plasare a acestora nu au reuşit, s-au desfăşurat pe parcursul a mai multe zile, culminând cu prinderea lui A., B., C. şi I. pe raza com. S., jud. Neamţ.
Modalitatea aleasă de cei trei inculpaţi în care au înţeles să obţină venituri, indiferent de starea materială a lor sau a familiilor lor, este una cât se poate de ilegală nu numai în România, ci şi în toate ţările civilizate, specifică unor grupuri de infractori cu o disponibilitate ridicată la fapte antisociale.
Activităţile repetate şi perseverenţa pe care au arătat-o, numărul mare de persoane implicate şi de deplasări în localităţi diferite de cele în care mai fuseseră anterior, pe teritoriul a patru judeţe. Neamţ, Bacău, Iaşi şi Suceava, în nici un caz nu scot în evidenţă un episod accidental în viaţa lor, în care au fost angrenaţi de anturaj şi de care nu au avut răgazul de a se delimita.
În consecinţă, pe lângă probele din care rezultă presupunerea rezonabilă că sunt autorii unor fapte grave, cu pedepse mari, şi asta indiferent de încadrarea juridică ce va fi reţinută de organul judiciar. Curtea de Apel constată că cei trei inculpaţi prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, pe lângă nesiguranţa pe care au creat-o comunităţii în valorile monetare străine care circulă în cadrul ei, trebuie reţinută indignarea evidentă pe care membrii acesteia o manifestă în mod firesc. în acelaşi timp, lăsarea lor în libertate ar avea drept consecinţă încurajarea altor persoane, ce au luat la cunoştinţă de activitatea acestora, de a proceda în mod similar la obţinerea de venituri facile, observând că atitudinea societăţii, în general, şi a organelor judiciare, în special, este una de toleranţă.
