R O M A N I A
TRIBUNALUL PENTRU MINORI
SI FAMILIE BRASOV
DOSAR NR.
DECIZIA PENALA NR. 15/R
Sedinta publica din data de 25 februarie 2010
Cu participarea prim-procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov
Pe rol fiind solutionarea recursurilor declarate de inculpatii P.R. si F.A. impotriva incheierii pronuntate de Judecatoria Brasov in sedinta publica din data de 22 ianuarie 2010, in dosarul nr. /197/2010.
Dezbaterile in prezenta cauza penala au fost inregistrate in conformitate cu dispozitiile art. 304 Cod procedura penala.
La apelul nominal facut in sedinta publica se prezinta recurentul inculpat P.R., detinut in Penitenciarul Codlea, personal si asistat de avocat din oficiu S.N., cu delegatie la dosar, recurentul inculpat F.A., detinut in Penitenciarul Codlea, personal si asistat de avocat din oficiu C.C., cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei, dupa care,
Instanta procedeaza la identificarea recurentilor inculpati cu datele de stare civila.
Intrebati fiind de catre instanta recurentii inculpati arata ca sunt de acord sa fie asistati de avocatii din oficiu desemnati si ca nu doresc sa dea declaratii in fata instantei de recurs, intrucat isi mentin declaratiile date pana in prezent.
Nemaifiind alte cereri de formulat, exceptii de invocat si probe de administrat, instanta acorda cuvantul asupra recursurilor formulate.
Avocat din oficiu S.N. pentru recurentul inculpat P.R. solicita admiterea recursului, revocarea arestarii preventive, in principal, iar in subsidiar, inlocuirea masurii arestarii preventive cu una din masurile preventive prevazute de art. 145 C.p.p. Arata ca prin judecarea inculpatului in stare de libertate nu s-ar periclita ordinea publica. De asemenea, mentioneaza ca inculpatul, in varsta de 34 de ani este infractor primar, care a participat in mod accidental la savarsirea faptei. Totodata trebuie avute in vedere 2 aspecte:
– conditiile savarsirii faptei, respectiv noaptea la 3, dupa ce inculpatii impreuna cu partea vatamata consumasera bauturi alcoolice, fiind in stare de ebrietate. De retinut este faptul ca partea vatamata il cunostea pe unul dintre inculpati, respectiv pe Pletosu si din acest motiv bause impreuna cu inculpatii, ceea ce a creat conditii favorizatoare ale savarsirii faptei. Totodata, arata ca inculpatul a recunoscut savarsire faptei ce a constat in faptul ca a tinut partea vatamata in timp ce ceilalti inculpati au lovit-o si i-au furat telefonul mobil. Mentioneaza ca inculpatul a avut o participatie redusa la savarsirea faptei ce ar trebui sa se obiectivizeze intr-o masura preventiva de natura celor prev. de art. 145 C.p.p.
– al doilea aspect ce trebuie avut in vedere vizeaza pericolul generic al faptei savarsite care nu trebuie confundat cu pericolul concret al faptei savarsite, precum si participatia concreta a fiecaruia la comiterea faptei, apreciind ca fiind admisibil recursul formulat.
Pentru toate aceste motive, solicita admiterea recursului declarat de inculpatul P.R..
Avocat din oficiu C.C. pentru recurentul inculpat F.A. solicita admiterea recursului declarat de inculpat impotriva incheierii pronuntate de Judecatoria Brasov in sedinta publica din data de 22 ianuarie 2010, in dosarul nr. /197/2010 si in baza art. 300/1 alin. 2 C.p.p. punerea de indata in libertate a inculpatului, avand in vedere ca temeiurile retinute in sarcina acestuia la data luarii masurii arestarii preventive nu mai subzista in prezent. Desi in sarcina inculpatului au fost retinute dispozitiile art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p. apreciaza ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute in acest sens, incadrarea faptei facandu-se doar in baza declaratiei partii vatamate si a unui martor care sunt subiective. Trebuie avut in vedere ca inculpatul se bucura de prezumtia de nevinovatie, care inca nu a fost rasturnata. Arata ca prin judecarea in starea de libertate inculpatul nu ar impieta buna desfasurare a procesului penal, iar scopurile prevazute de art. 136 C.p.p. pot fi atinse si prin judecarea in aceasta modalitate a inculpatului, cu atat mai mult cu cat la dosar nu exista probe certe ca prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
In subsidiar, solicita aplicarea unei masuri preventive in baza art. 139 alin. 1 C.p.p. raportat la art. 145 C.p.p. cu toate obligatiile impuse de instanta ce deriva din aceasta masura.
Reprezentanta Parchetului, in baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.p.p. solicita respingerea recursurilor declarate de inculpati ca nefondate, precum si a cererilor de inlocuire a masurii arestarii preventive cu alta masura preventiva, invocate de inculpati, prin avocati. Arata ca trebuie avut in vedere pericolul concret pe care-l reprezinta inculpatii pentru ordinea publica, care au cooptat in actiunea lor infractionala si un minor, in varsta de numai 17 ani. Totodata arata ca inculpatul Pletosu este cunoscut de catre organele judiciare ca a deposedat partea vatamata de telefonul mobil, bani si alte bunuri pe care aceasta le avea asupra sa. Mentioneaza ca inculpatii au inteles sa beneficieze de increderea partii vatamate, pe care au cunoscut-o ocazional, consumand bauturi alcoolice impreuna si pe care ulterior, au urmarit-o, lovit-o si deposedat-o de un telefon mobil, bani si bunurile pe care le avea asupra sa, ceea ce denota un pericol social si mai ridicat. Totodata, arata ca in mod corect instanta de fond a avut in vedere circumstantele concrete ale savarsirii faptei si a apreciat ca temeiurile retinute in sarcina inculpatilor la data luarii masurii arestarii preventive subzista si in prezent, motiv pentru care a apreciata ca se impune continuarea cercetarii judecatoresti cu inculpatii in stare de arest preventiv.
Pentru toate aceste motive, solicita respingerea recursurilor declarate de inculpati, mentinerea incheierii atacate, ca legala si temeinica, cu obligarea inculpatilor la plata cheltuielilor catre stat.
Recurentul inculpat P.R., avand ultimul cuvant, arata ca regreta fapta comisa, intrucat a savarsit-o „la bautura”.
Recurentul inculpat F.A., avand ultimul cuvant, arata ca regreta fapta comisa si ca doreste sa-si continue scoala.
T R I B U N A L U L,
asupra recursului penal de fata, constata urmatoarele:
Prin incheierea pronuntata de Judecatoria Brasov in sedinta publica din data de 22 februarie 2010, in dosarul penal nr. /197/2010 al acestei instante, s-a constatat, in temeiul art. 300/1 al. 1 C. pr. pen., legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatilor F.A. (minor), detinut in baza mandatului de arestare preventiva nr. 11/04 februarie 2010, emis de Judecatoria Brasov, si P.R., detinut in baza mandatului de arestare preventiva nr. 15/05 februarie 2010, emis de Judecatoria Brasov, iar in temeiul art. 300/1 al. 3 C. pr. pen., a fost mentinuta masura arestarii preventive a acestora. In baza art. 139 al. 1 C. pr. pen., prima instanta a respins cererile formulate de inculpati, prin aparatori, de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii inculpatilor de a nu parasi localitatea de domiciliu, precum si cererile privind revocarea arestarii preventive a inculpatilor.
In considerentele incheierii susmentionate s-a retinut de catre prima instanta faptul ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Brasov cu numarul P/2009 din data de 19 februarie 2010, inregistrat pe rolul Judecatoriei Brasov sub nr. /197/2010, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului P.I. (arestat in alta cauza), pentru savarsirea infractiunii de „talharie”, fapta prev. si ped. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b si c, al. 2/1 lit. a C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen. si art. 75 al. 1 lit. c C. pen., a inculpatilor F.A. (in stare de arest preventiv), pentru savarsirea infractiunii de „talharie”, fapta prev. si ped. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b si c, al. 2/1 lit. a C. pen., cu aplicarea art. 99 si urmatoarele C. pen., si P.R. (in stare de arest preventiv), pentru savarsirea infractiunii de „talharie”, fapta prev. si ped. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b si c, al. 2/1 lit. a C. pen.
In cuprinsul rechizitoriului s-a retinut ca inculpatul P.I., in data de 25 octombrie 2009, in jurul orei 03.00, in timp ce se afla pe bulevardul Victoriei din municipiul Brasov, impreuna cu coinculpatii P.R. si F.A. (despre acesta din urma cunoscand ca este minor), l-au deposedat pe numitul C. C. de un telefon mobil marca „Nokia 6233” si suma de 600 de lei.
In cursul urmaririi penale, fata de inculpatii P.R. si F.A. s-a dispus masura retinerii pentru 24 ore.
Prin incheierea nr. 16 din data de 04 februarie 2010 s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului F.A. pe o perioada de 19 de zile, pana la data de 22 februarie 2010, emitandu-se mandatul de arestare preventiva nr. / februarie 2010 al Judecatoriei Brasov.
Prin incheierea nr. 19 din data de 05 februarie 2010 s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului P.R. pe o perioada de 29 de zile, pana la data de martie 2010, emitandu-se mandatul de arestare preventiva nr. / februarie 2010 al Judecatoriei Brasov.
La momentul dispunerii masurii arestarii preventive, s-a apreciat de catre instanta ca sunt indeplinite conditiile legale, existand indicii temeinice in sensul art. 143 C. pr. pen. din care reiese savarsirea de catre inculpati a faptelor pentru care sunt invinuiti. De asemenea, instanta a apreciat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 148 lit. f C. pr. pen., raportat la circumstantele reale ale comiterii faptelor dar si la circumstantele personale ale inculpatilor.
Analizand legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive, conform art. 300/1 al. 1 C. pr. pen., prima instanta a retinut ca, in conformitate cu al. 3 al aceluiasi text de lege, se poate mentine arestarea preventiva „atunci cand se constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate”.
Instanta de fond a apreciat ca temeiurile care au determinat aplicarea acestei masuri preventive subzista. Astfel, in ceea ce priveste existenta unor date si indicii temeinice in sensul dispozitiilor art. 143 C. pr. pen., ca o conditie prealabila pentru a justifica arestarea preventiva a unei persoane si, totodata, ca o garantie impotriva unei privari arbitrare de libertate, prima instanta a retinut ca, in interpretarea art. 5 par. 1 lit. c. din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Curtea a considerat ca existenta unor motive verosimile de a banui ca inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala presupune fapte sau informatii de natura a convinge un observator obiectiv ca persoana in cauza a putut comite infractiunea pentru care este arestata.
Judecatorul fondului a constatat ca aceste indicii, astfel cum au fost retinute la momentul luarii masurii arestarii preventive (declaratiile partii vatamate, procesul – verbal de recunoastere dupa plansa foto, procesele – verbale de ridicare si predare a telefonului mobil sustras si declaratia martorului S. G., procesele – verbale de recunoastere din planse foto, procese – verbale de cautare, declaratiile inculpatilor, proces – verbal de recunoastere din grup), exista in continuare.
Fata de acestea, prima instanta a considerat ca probele administrate ulterior arestarii preventive confirma situatia de fapt avuta in vedere la acel moment, astfel ca art. 143 C. pr. pen. este in continuare aplicabil in cauza.
Cu referire la conditiile impuse de art. 148 C. pr. pen., pentru a se putea lua sau mentine masura arestarii preventive, instanta de fond a apreciat ca acestea sunt indeplinite.
Astfel, inculpatii P.R. si F.A. au fost trimisi in judecata pentru savarsirea infractiunii de talharie, infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani.
In ceea ce priveste pericolul concret pe care l-ar putea reprezenta lasarea in libertate a celor doi inculpati, instanta de fond a apreciat ca exista in continuare probe in acest sens, astfel cum au fost retinute la momentul arestarii.
In aprecierea pericolului social concret pe care il reprezinta inculpatii, prima instanta a retinut considerentele avute in vedere la momentul arestarii preventive, cu referire la circumstantele reale ale comiterii faptei. Astfel, instanta de fond a avut in vedere ca la comiterea faptei au actionat doua s-au mai multe persoane (dintre care un minor) dupa o prealabila intelegere, intr-un loc mai putin circulat si pe timp de noapte, in acest fel existand sanse mai reduse de a fi surprinsi.
In ceea ce priveste circumstantele personale ale inculpatului P.R., judecatorul fondului a retinut ca inculpatul nu are nicio ocupatie si nicio sursa de venit, conform propriei declaratii doarme in gara, existand asadar posibilitatea de a continua sa savarseasca noi infractiuni si sa-si castige existenta in mod ilicit.
De asemenea, prima instanta a retinut si faptul ca inculpatul F.A., desi minor, nu este la prima fapta de acest gen, in cursul anului 2009 fiind condamnat definitiv pentru savarsirea unei alte infractiuni de talharie, executarea pedepsei inchisorii fiind suspendata sub supraveghere. Desi la acel moment instanta a apreciat ca aplicarea pedepsei reprezinta un avertisment pentru inculpat, care nu va mai repeta comportamentul infractional, acesta, la un interval scurt de timp, s-a implicat in savarsirea unei noi fapte de natura penala, grava, dovedind ca nu a constientizat gravitatea comiterii unor astfel de fapte, prin aceasta prezentand in continuare pericol concret pentru ordinea publica.
Tinand cont de toate aceste aspecte, prima instanta a apreciat ca exista riscul ca lasati in libertate, inculpatii sa savarseasca noi infractiuni, prezentand in acest fel pericol concret pentru ordinea publica, fiind deci indeplinite conditiile prev. de art. 148 lit. f C. pr. pen.
Fata de toate acestea, instanta de fond a constatat ca temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive se mentin, astfel ca, retinand legalitatea si temeinicia acesteia, a dispus mentinerea acestei masuri preventive a inculpatilor.
Raportat la aceleasi considerente, retinand ca pericolul concret pe care inculpatii il reprezinta justifica mentinerea in arest, si considerand ca aceasta este singura masura preventiva apta sa asigure realizarea scopului procesului penal, prima instanta a respins, ca neintemeiata, cererea formulata de inculpati privind inlocuirea acestei masuri cu masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu – Brasov.
De asemenea, pentru considerentele analizate mai sus, apreciind ca temeiul prevazut de art. 148 al. 1 lit. f C. pr. pen. avut in vedere la momentul arestarii subzista in continuare, instanta de fond a respins cererile formulate de aparatorii inculpatilor privind revocarea masurii arestarii preventive .
Impotriva acestei incheieri au declarat recurs inculpatii P.R. si F.A. (minor), in interiorul termenului prevazut de lege, prin care au solicitat, oral, conform concluziilor aparatorilor desemnati din oficiu, revocarea masurii arestarii preventive si judecarea lor, in continuare, in stare de libertate.
Examinand incheierea atacata, in baza actelor si lucrarilor dosarului, instanta de control judiciar constata ca recursurile declarate de inculpatii F.A. (minor) si P.R. sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi aratate in continuare:
Fata de intreg materialul probatoriu administrat pana la acest moment procesual, in cursul urmaririi penale, astfel cum a fost expus pe larg de prima instanta prin considerentele incheierii atacate, tribunalul specializat apreciaza ca exista probe si indicii temeinice, precum si motive verosimile, in sensul aratat de art. 143 C. pr. pen. si art. 5 par. 1 lit. c din C.E.D.O., ca o conditie prealabila pentru a justifica arestarea preventiva a unei persoane si totodata ca o garantie impotriva unei privari arbitrare de libertate, din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatii F.A. (minor) si P.R. au savarsit fapte prevazute de legea penala, ce ar putea constitui infractiunea de talharie.
In mod legal si justificat judecatorul fondului a apreciat ca subzista temeiurile care au condus la luarea masurii arestarii preventive a inculpatilor, temeiuri stabilite de art. 148 al. 1 lit. f C. pr. pen., atat din punct de vedere obiectiv, in sensul ca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea retinuta in sarcina inculpatilor este mai mare de 4 ani inchisoare, dar si din punct de vedere subiectiv, in cauza existind probe ca lasarea in libertate a inculpatilor prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publica pe care l-ar reprezenta punerea in libertate a inculpatilor s-a avut in vedere, in mod intemeiat, modalitatea de comitere a faptelor retinute in sarcina acestora – de mai multe persoane impreuna, dupa o prealabila intelegere, intr-un loc public si pe timp de noapte, existand astfel sanse mai reduse ca inculpatii sa fie surprinsi – activitatea infractionala a inculpatilor imbracand o forma complexa, care a avut drept consecinta, pe linga lezarea relatiilor de natura patrimoniala, si atingerea relatiilor sociale referitoare la integritatea fizica si libertatea psihica a persoanei.
De asemenea, fata de circumstantele care caracterizeaza persoana celor doi inculpati, tribunalul specializat apreciaza ca scopul masurilor preventive, astfel cum este stabilit de prevederile art. 136 C. pr. pen., si anume buna desfasurare a procesului penal, nu poate fi atins decit cu inculpatii in stare de arest preventiv, autoritatile fiind obligate sa ia toate masurile prevazute de lege pentru a-i impiedica pe acestia sa reitereze o conduita infractionala similara, in vederea asigurarii unei securitati a ordinii de drept la care cetatenii sunt indrituiti.
Astfel, cum in mod legal si intemeiat a retinut instanta de fond, inculpatul P.R. nu are nicio ocupatie sau sursa de venit, conform propriei declaratii doarme in gara, existand asadar posibilitatea de a continua sa savarseasca alte fapte cu conotatie penala, aspect care trebuie prevenit de organele judiciare.
In ceea ce-l priveste pe inculpatul minor F.A., chiar daca masura preventiva cea mai severa a arestarii poate fi luata impotriva minorilor numai in situatii exceptionale, tribunalul specializat apreciaza, in acord cu cele consemnate prin incheierea atacata, ca nu doar gravitatea faptei savarsite justifica mentinerea acestei masuri fata de inculpatul minor, ci si imprejurarea ca acesta a mai fost condamnat definitiv tot pentru comiterea unei infractiuni de aceeasi natura si gravitate, in cursul anului 2009, executarea pedepsei aplicate fiind suspendata sub supraveghere. Prin urmare, este de natura evidentei ca inculpatul minor nu a constientizat gravitatea comiterii unor asemenea fapte, in conditiile in care a fost implicat, la un interval scurt de timp, intr-o activitate infractionala de aceeasi natura, prin aceasta dovedind ca prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
Intrucat masura arestarii preventive este singura apta sa asigure realizarea scopului procesului penal, avand in vedere si considerentele care au stat la baza pronuntarii incheierii prin care a fost mentinuta starea de arest preventiv a inculpatilor, in mod intemeiat prima instanta a respins cererea acestora de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea.
Pentru motivele ce preced, tribunalul specializat, in baza art. 385/15 al. 1 pct. 1 lit. b C. pr. pen., urmeaza a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatii P.R. si F.A. impotriva incheierii pronuntate de Judecatoria Brasov in sedinta publica din data de 22 ianuarie 2010, in dosarul nr. /197/2010 al acestei instante, incheiere care va fi mentinuta.
In baza art. 192 al. 2 C. pr. pen., aflati in culpa procesuala, inculpatii – recurenti vor fi obligati la plata sumei de cate 130 de lei fiecare, in favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat in recurs, din care suma totala de 200 de lei, reprezentand onorariile avocatilor desemnati din oficiu pentru inculpati, se va avansa Baroului Brasov din fondurile Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
In baza art. 385/15 al. 1 pct. 1 lit. b C. pr. pen., respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatii P.R. si F.A. impotriva incheierii pronuntate de Judecatoria Brasov in sedinta publica din data de ianuarie 2010, in dosarul nr. /197/2010 al acestei instante, pe care o mentine.
In baza art. 192 al. 2 C. pr. pen., obliga inculpatii – recurenti la plata sumei de cate 130 de lei fiecare, in favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat in recurs, din care suma totala de 200 de lei, reprezentand onorariile avocatilor desemnati din oficiu pentru inculpati, se avanseaza Baroului Brasov din fondurile Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, februarie 2010.
