Recurs. Încheiere de arestare preventivă în lipsă. Propunere de arestare formulată după 11 ani de la săvârşirea faptei a unei persoane neinclusă iniţial în cercul suspecţilor. Lipsa dovezilor privind sustragerea de la urmărire penală.
Încheierea nr.15/2008
Referitor la recursul declarat de inculpatul D.A., prin apărător, împotriva încheierii pronunţată la 22 octombrie 2008 de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. 5065/327/ 2008, tribunalul reţine următoarele :
Prin referatul nr. 3125/P/21.10.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, s-a propus arestarea preventivă a inculpatului D.A. pentru o perioadă de 30 de zile.
A reţinut procurorul că, în noaptea de 28/29 noiembrie 1997, împreună cu fratele său, în prezent decedat, inculpatul D.A. a pătruns în locuinţa familiei H. din comuna P., au legat victimele la mâini şi la picioare şi, prin exercitarea de ameninţări cu un cuţit, au sustras suma de 3 milioane ROL şi obiecte de îmbrăcăminte.
Prin încheierea din 22 octombrie 2008, Judecătoria Tulcea a admis cererea şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului D.A. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data la care va fi descoperit şi încarcerat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că există probe şi indicii rezonabile că inculpatul a comis tâlhăria din noaptea de 28/29 noiembrie 1997, având în vedere declaraţia unui martor ( concubina fratelui inculpatului), care îl plasează pe inculpatul D.A. la scurt timp după liberarea sa condiţionată în localitatea P..
A mai reţinut judecătorul fondului că există o comparare dactiloscopică dintr-o urmă papilară ridicată de la locuinţa părţilor vătămate şi o urmă papilară aflată în reţeaua naţională identică cu a inculpatului, iar D.A. se sustrage în mod constat de la urmărirea penală, având în vedere procesele verbale care atestă căutările făcute pentru descoperirea inculpatului.
Analizând recursul, tribunalul constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente :
Astfel, pentru a se dispune arestarea inculpatului, trebuie ca printre altele, ca acesta să fi săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi să existe probe că lăsarea în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la indiciile temeinice reţinute de prima instanţă, tribunalul apreciază ca surprinzătoare susţinerea procurorului privind relevarea unei urme papilare care îl plasează pe inculpatul D.A. la locul săvârşirii infracţiunii după 11 ani, în condiţiile în care, în toată această perioadă, organele de urmărire penală puteau compara impresiunile digitale ce aparţineau lui D.A. cu urma găsită la locuinţa părţii vătămate, mai ales că inculpatul fusese amprentat încă din anul 1984, aşa cum reiese din nota ataşată fotografiei întocmită de Postul de Poliţie O.( fila 36 dosar urmărire penală).
În acelaşi timp, tribunalul reţine că nu s-a dovedit că lăsarea în libertate a inculpatului raportat la săvârşirea acestei fapte ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, mai ales că propunerea de arestare se face după 11 ani de la comiterea infracţiunii iar ecoul faptei în sânul comunităţii a fost stins de mult.
În ceea ce priveşte susţinerea că inculpatul s-a sustras în mod constant de la urmărirea penală, instanţa reţine că până în luna iunie 2008 inculpatul D.A. nu a fost niciodată inclus în rândul suspecţilor bănuiţi de comiterea infracţiunii din noiembrie 1997, abia în ultimele 4 luni s-au făcut verificări la domiciliul inculpatului din comuna O., toate căutările relevând că inculpatul se află în Republica Ungaria, la muncă, aşa cum reiese din procesele verbale încheiate de organele de poliţie în urma discuţiilor purtate cu sora vitregă a inculpatului, numita L.M. şi vecinii acestuia.
Totodată, la dosarul de urmărire penală nu există nici o dovadă că inculpatul D.A. are cunoştinţă de faptul că este cercetat în această cauză, astfel încât susţinerea că s-a sustras timp de 11 ani de la cercetări este nefondată.
Faţă de cele expuse, tribunalul constată că nu ne aflăm în prezenţa temeiurilor prevăzute de art. 148 Cod pr. penală, care să impună arestarea inculpatului, motiv pentru care va fi admis recursul declarat de D.A..
În consecinţă, va fi casată în totalitate încheierea pronunţată la 22 octombrie 2008 de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. 5065/327/2008 şi rejudecând, va fi respinsă propunerea de arestare preventivă a inculpatului D.A., ca nefondată.
Urmează să fie anulat mandatul de arestare preventivă emis în cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 al. 3 Cod pr. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, cu plata onorariului din oficiu.
