. Recurs. Propunere de arestare preventiva a inculpatului (art. 149/1 din Codul de procedura penala)
Pericolul social al faptei. Pericolul social al infractiunii.
Art.148 lit.f din Codul de procedura penala reglementeaza situatia în care “inculpatul a savârsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea sa în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.”
În ceea ce priveste îndeplinirea conditiei prevazuta de art.148 lit.f Cod procedura penala, se are în vedere ca pentru mentinerea ordinii publice anumite infractiuni, prin gravitatea lor deosebita pot sa suscite o tulburare sociala de natura sa justifice o detentie provizorie cel putin o perioada de timp. În circumstante exceptionale acest element poate fi avut în vedere în masura în care în dreptul intern este recunoscuta notiunea de tulburare a ordinii publice provocata de o infractiune.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA I PENALA ÎNCHEIEREA NR. 266/ 6 IULIE 2011)
Prin încheierea din data de 30.06.2011, Tribunalul Bucuresti – Sectia I Penala a admis propunerea Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie – Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Serviciul Teritorial Bucuresti si în baza art. 149/1 alin. 9 si 10 Codul de procedura penala rap. la art. 143 Codul de procedura penala si art. 148 alin. 1 lit. f) Codul de procedura penala a dispus arestarea preventiva pe durata de 29 de zile, începând de la data de 30.06.2011 si pâna la data de 28.07.2011 inclusiv, a inculpatului F.D.O., retinând în esenta ca exista indicii temeinice din care rezulta presupunerea rezonabila ca acesta a savârsit faptele pentru care este cercetat si ca din probele administrate a rezultat ca inculpatul F.D.O. zis “A.” se afla în situatia prevazuta de art.148 lit. f) din Codul de procedura penala, întrucât pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea comisa este mai mare de 4 ani închisoare iar lasarea lui în libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica, fiind îndeplinite cumulativ cerintele prev. de art. 148 lit. f) atât sub aspectul minimului de gravitate prevazut de lege pentru faptele pentru care exista prezumtia rezonabila ca au fost savârsite de inculpat, cât si sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lasarea inculpatului în stare de libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, aratând ca nu se impune luarea masurii arestarii preventive, inculpatul recunoscând faptul ca este consumator de droguri si ca a vândut pentru asigurarea dozei necesare consumului, invocându-se lipsa de pericol care sa justifice cercetarea lor în stare de arest preventiv.
Analizând actele dosarului, prin prisma motivelor invocate si din oficiu în conformitate cu disp. art.385/6 alin.3 Cod procedura penala, Curtea apreciaza ca recursul nu este fondat.
Inculpatul au fost arestat preventiv prin încheierea recurata din data de 30.06.2011 pentru savârsirea infractiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, retinându-se în fapt ca la data de 25.05.2011, în jurul orelor 16:30, i-a vândut colaboratorului cu nume de cod “Popa Ion” cantitatea de 1,54 grame cannabis, contra sumei de 200 lei provenita din fondurile D.C.C.O., la data de 25.05.2011, în jurul orelor 20:30, i-a vândut colaboratorului cu nume de cod “P.I.” cantitatea totala de 1,86 grame cannabis, contra sumei de 200 lei provenita din fondurile D.C.C.O. si la data de 26.05.2011, i-a vândut colaboratorului cu nume de cod “Popa Ion” cantitatea de 1,35 grame cannabis, contra sumei de 200 lei provenita din fondurile D.C.C.O.
Asa cum a retinut Tribunalul, Curtea constata îndeplinirea conditiilor prev. de art.136, 143, 68/1 si 148 lit. f) Cod procedura penala.
Din analiza probelor administrate în cursul urmaririi penale pâna în prezent, Curtea constata ca exista indice temeinice privind savârsirea faptei de catre inculpat, asa cum sunt definite acestea în disp. art. 681 , procesele verbale de redare a rapoartelor investigatorului cu nume de cod “P. I.”, procesele verbale de redare a declaratiilor colaboratorului cu nume de cod ” P. I., procesele verbale de redare a convorbirilor directe dintre colaborator si inculpat, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, rapoartele de constatare tehnico-stiintifica, declaratiile inculpatului F.D.O., care a aratat ca a savârsit fapta având nevoie de bani pentru procurarea dozelor necesare consumului, fiind elocvente sub aspectul existentei indiciilor de savârsire a faptei.
În ceea ce priveste pericolul social pentru ordinea publica, Curtea apreciaza ca este pe deplin dovedit, atât prin modul de savârsire a faptei cât si prin conduita si persoana inculpatului, Curtea apreciind ca motivul determinant al savârsirii faptei este în continuare un factor de risc în conduita viitoare a acestuia, nevoia de bani în contextul lipsei unei ocupatii aducatoare de venituri si dependenta de substantele interzise, fiind elemente suficiente în aprecierea asupra probabilitatii efective si reale ca inculpatul sa persiste în savârsirea de infractiuni de acelasi gen toate acestea dovedind în opinia Curtii, concordanta cu a Tribunalului, ca cel putin pâna la acest moment procesual, este dovedit gradul de pericol concret pentru ordinea publica pe care îl prezinta inculpatul.
Fata de aceste considerente, Curtea apreciaza ca încheierea este legala si temeinica, iar recursul inculpatului nu este fondat, motiv pentru care în baza art.385/15 pct.1 lit. b) Cod procedura penala îl va respinge ca atare obligând inculpatul la plata cheltuielilor judiciare catre stat conform art.192 alin.2 Cod procedura penala.
