Recurs. Trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel pentru neaudierea inculpatului înainte de a fi condamnat
Prin sentinţa penală nr.1942/2005, Judecătoria Braşov a achitat pe inculpatul MIN pentru infracţiunea de furt calificat in baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod procedură penală, reţinând in esenţă că nu acesta este autorul faptei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov. In decizia penală nr.2216/2005 apelul a fost admis iar inculpatul MIN a fost condamnat la 3 ani şi 6 luni închisoare in baza art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,e,g şi i Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal şi art.75 lit.c Cod penal.
Inculpatul a declarat recurs împotriva acestei decizii şi a solicitat casarea şi menţinerea sentinţei primei instanţe.
Recursul declarat de inculpat este fondat, insă pentru alte considerente aşa cum se va arăta in continuare.
Tribunalul Braşov a judecat cauza la primul termen, cu inculpatul prezent, in stare de arest, fiind arestat in altă cauză şi fiind asistat de apărător din oficiu.
Pentru asigurarea exigenţelor unui proces corect şi echitabil, având in vedere că prima instanţă pronunţase o soluţie de achitare a inculpatului iar parchetul solicitase in apel condamnarea acestuia, tribunalul era dator să procedeze la ascultarea inculpatului MIN şi să ia act de apărările pe care acesta înţelege să şi le facă, pentru a le percepe in mod nemijlocit. Această îndatorire este consecinţa faptului că, potrivit legii instanţa de apel are posibilitatea de a verifica întreaga cauză, atât sub aspectul problemelor de fapt cât şi al celor de drept, putând pronunţa o soluţie diametral opusă faţă de prima instanţă, ceea ce s-a şi întâmplat in cauză.
Această cerinţă referitoare la ascultarea inculpatului a fost statuată de Curtea Europeană de la Strasbourg prin mai multe hotărâri, dintre care amintim cauza Ekbatani contra Suedia, in care se arată că in noţiunea de proces echitabil intră şi obligaţia de apreciere directă a mărturiilor personale ale inculpatului, prin audierea lui integrală şi de către instanţa de apel, cauza Constantinescu contra România in care se arată că se încalcă cerinţa procesului echitabil prin condamnarea inculpatului, după achitare, fără ascultarea acestuia şi cauza Ilişescu şi Chiforec contra România, care face trimitere in argumente la primele două cauze amintite mai sus.
In noţiunea de proces echitabil se regăsesc mai mult componente care trebuie respectate şi dintre care fac parte şi respectarea dreptului la apărare şi egalitatea de arme şi de şanse in proces.
Procedând la condamnarea inculpatului fără ascultarea acestuia au fost încălcate prev. art.6 şi art.197 alin.2 Cod procedură penală care, atunci când se referă la prezenţa inculpatului arestat şi a apărătorului in instanţă presupun nu numai prezenţa lor fizică ci şi îndeplinirea obligaţiilor de către instanţă cu privire la exercitarea deplină şi efectivă a dreptului la apărare, drept in care se include şi posibilitatea acordată inculpatului de a face declaraţii şi de a formula eventuale cereri de probaţiune.
Curtea apreciază că in interpretarea prevederilor din Codul de procedură penală, instanţele sunt datoare să aibă permanent in vedere dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi hotărârile pronunţate de Curtea de la Strasbourg pentru că numai in această modalitate se poate asigura o înţelegere corectă a dispoziţiilor legale şi o aplicare a acestora in sensul cerut de CEDO, in cazul de faţă in ceea ce priveşte asigurarea efectivă a unui proces echitabil.
De aceea, atunci când vorbim despre prezenţa inculpatului arestat sau prezenţa obligatorie a apărătorului, aceste exigenţe trebuie corelate şi completate cu prev. art.5 şi 6 din CEDO, pentru a li se asigura un conţinut efectiv şi o înţelegere corectă in aplicarea lor.
Aşa fiind, in temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, decizia pronunţată de către instanţa de apel urmează a fi casată in întregime, încălcările procedurale semnalate mai sus conducând la nulitatea absolută a acesteia.
Cauza se va trimite pentru rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe care se va conforma exigenţelor art.6 din CEDO, va proceda la ascultarea inculpatului şi la eventuale administrări de probe, in măsura in care vor fi necesare, pentru a ajunge la formarea unei convingeri nemijlocite in ceea ce priveşte vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului.
