RECURSUL DECLARAT ÎMPOTRIVA ÎNCHEIERII PRIN CARE S-A MENŢINUT ARESTAREA PREVENTIVĂ A INCULPATULUI. APRECIEREA PERICOLULUI CONCRET PENTRU ORDINEA PUBLICĂ PE CARE ÎL PREZINTĂ INCULPATUL ÎN SITUAŢIA LĂSĂRII SALE ÎN LIBERTATE.
Decizia penală nr. 487 din 17 iulie 2009.
Prin încheierea din 13.07.2009 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dos. 3065.1/103/2009, în temeiul art. 3001/1 Cod procedură penală, s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor U. C., fiul lui D. şi E., născut la data de … în municipiul … judeţul N., P. M., fiul lui M. şi M., născut la … în municipiul G., judeţul G. şi G. M., fiica lui I. şi M., născută la data de … în comuna P., judeţul V., măsură dispusă prin încheierea nr. 18/U/ 2009 a Tribunalului Neamţ, ca fiind legală şi temeinică.
Onorariile apărătorilor din oficiu pentru inculpaţii U. C. şi P. M., în sumă de câte 100 lei au fost avansate către Baroul de Avocaţi Neamţ din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
S-a luat act că inculpata G. M. a fost asistată de apărător ales.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre instanţa de fond a avut în vedere următoarea situaţie de fapt;
Verificând din oficiu legalitatea şi temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei acestei măsuri a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpaţilor este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fapt ce rezultă din însăşi gravitatea faptei de care sunt învinuiţi, de consecinţele pretins a fi produse (exploatarea victimelor prin obligarea la practicarea prostituţiei), de reacţia publică la săvârşirea acestui gen de infracţiune, de posibilitatea comiterii unor infracţiuni asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacţii ferme faţă de cei bănuiţi ca autori ai unor astfel de fapte. Menţinerea acestei măsuri preventive răspunde exigenţelor prevăzute de Codul de procedură penală şi de art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, înlocuirea sa cu o altă măsură preventivă fiind ineficientă. În cauza de faţă nu s-a depăşit un termen rezonabil şi nici nu s-a estompat rezonanţa socială negativă a infracţiunilor presupus a fi comise, rezonanţă ce reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret.
În cauză nu s-au modificat temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive prin încheierea nr. 18/U/2009 a Tribunalului Neamţ, menţinută de Curtea de Apel Bacău prin încheierea nr. 49 din 24.06.2009.
Faţă de natura şi gravitatea concretă a faptelor presupus a fi comise de inculpaţi, de pericolul social al infracţiunii, de amploarea acestui fenomen infracţional, de existenţa unor declaraţii contradictorii şi de necesitatea unei bune desfăşurări a cercetării judecătoreşti, în cauză urmând a fi audiate victimele şi martorii instanţa s-a apreciat că se impune în continuare judecarea inculpaţilor în stare de arest.
Menţinerea stării de arestare preventivă a inculpaţilor nu afectează dreptul acestora la un proces echitabil, ei având posibilitatea, în cursul judecăţii de a cere şi administra toate probele considerate necesare pentru a-şi dovedi nevinovăţia.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpaţii U. C., P. M. şi G. M. invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
Apărătorii recurenţilor inculpaţi au invocat neîndeplinirea condiţiilor prev. de art.143 Cp, arătând că în speţă nu există probe sau indicii temeinice în susţinerea acuzaţiilor aduse.
O altă critică se referă la lipsa periculozităţii acestora pentru ordinea publică, apreciind că în cauză nu este incident cazul de arestare prev. de art.148 lit f Cpp.
Pentru aceste motive recurenţii inculpaţi solicită revocarea detenţiei provizorii sau înlocuirea cu o altă măsură preventivă.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, precum şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C.proc.pen., instanţa de recurs a constatat prin raportare la prevederile art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului că recursurile inculpaţilor sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a făcut o corectă apreciere privind existenţa în continuare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii recurenţi, constatând că există indicii că aceştia au săvârşit infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, în mod just Tribunalul a considerat că există indicii că cei 3 inculpaţi recurenţi au săvârşit infracţiunile de trafic de persoane şi de minori, asociere sau constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional, prevăzute de art.12 şi 13 din Legea 678/2001, respectiv art. 8 din Legea nr. 39/2003.
Tribunalul a reţinut în mod corect atât pericolul social al faptelor săvârşite (trafic de persoane şi de minori, asociere sau constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional), cât şi pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaţilor recurenţi (faţă de modul de săvârşire a faptelor – de mai multe persoane împreună; numărul persoanelor implicate în activitatea infracţională; numărul persoanelor vătămate; consecinţele grave ale activităţii lor; lipsa garanţiilor că inculpaţii ar abandona comportamentul antisocial – starea de tensiune dintre inculpaţi şi persoanele vătămate, creată şi prin conduita inculpaţilor care neagă constant săvârşirea faptelor).
Instanţa de recurs nu a putut primi susţinerile apărătorilor recurenţilor inculpaţi referitoare la lipsa indiciilor şi probelor în acuzare în prezenta cauză.
S-a constatat că lucrările dosarului efectuate până la acest stadiu procesual cuprind atât indicii rezonabile că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care sunt acuzaţi, cât şi probe temeinice în învinuirea acestora.
De asemenea, Curtea, în conformitate cu jurisprudenţa CEDO, subliniază faptul că probele şi indiciile pe care s-a întemeiat luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor nu trebuie să aibă greutatea celor care ar motiva o condamnare.
Pentru toate aceste considerente constatând că la acest moment, interesul general prevalează în raport cu interesul recurenţilor inculpaţi de a fi puşi în stare de libertate, astfel că în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C.proc.pen. instanţa a respins ca nefondate recursurile declarate de aceştia.
