În dosarul penal nr.595/245/2010 al Judecătoriei Iaşi, la termenul de judecată din data de 07.04.2011, inculpatul P.P-G a formulat o cerere privind înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea (respectiv limita teritorială a municipiului Iaşi) prevăzuta de art. 145 din Codul de procedura penala şi dispusă anterior în cursul cercetării judecătoreşti ca urmare a înlocuirii măsurii arestării preventive luată iniţial faţă de inculpat, cu măsura preventiva a obligării de a nu părăsi tara, prevăzută de art. 1451 din Codul de procedura penala. Inculpatul a motivat cererea formulată prin aceea că s-a angajat, iar contractul nr.1374/01.04.2011 pe care l-a încheiat cu SC…SA, cu sediul în Bucureşti, bd. Pierre Courbertin nr.3-5, prevede obligaţia sa de a desfăşura servicii privind identificarea de proprietăţi şi proprietari de terenuri libere de sarcini sau fără restricţii de transfer, în judeţul Iaşi, pentru vânzarea către sau prin intermediul SC…SA. Totodată, inculpatul, prin apărătorul său, a susţinut că prin menţinerea în continuare a măsurii preventive prevăzută de art. 145 din Codul de procedură penală i s-ar încălca dreptul la muncă şi s-a solicitat a se avea în vedere conduita pe care a adoptat-o după punerea sa in libertate, in sensul că şi-a îndeplinit toate obligaţiile ce i-au fost impuse de către instanţa de judecată.
La dosarul cauzei inculpatul a depus xerocopii de pe contractul de prestări servicii nr.1374/01.04.2011 pe care l-a încheiat cu SC….SA, cu sediul în Bucureşti, bd.Pierre Courbertin nr.3-5 şi de pe anexa la acest contract.
Instanţa a respins cererea formulată de către inculpat, în sensul anterior menţionat, reţinând că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de dispoziţiile art. 139 alin.(1) din Codul de procedura penala, în sensul modificării temeiurilor care au determinat luarea iniţiala a măsurii preventive ce se solicita a fi înlocuita. Astfel, instanţa a apreciat că nu se poate considera că, prin menţinerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea (respectiv limita teritorială a municipiului Iaşi) faţă de inculpatul P.P-G se încalcă dreptul la muncă al acestuia – aşa cum a susţinut inculpatul, prin apărătorul său, la termenul de judecata din data de 07.04.2011 – întrucât – pe de o parte – această măsură preventivă, prin natura sa şi prin obligaţiile a căror respectare o implică, este o măsură restrictivă de drepturi, admisă astfel de către legiuitor şi impusă doar acelor persoane pentru care se constată întrunirea cumulativă a condiţiilor legale pentru instituirea sa, iar – pe de altă parte – inculpatul nu a făcut dovada depunerii unor diligenţe pentru a se angaja şi a desfăşura o activitate remunerată pe raza municipiului Iaşi; simpla afirmare a efectuării unor demersuri în acest sens, în lipsa unor elemente de ordin probator, nu poate fi considerată ca argument suficient.
Analizând actelor si lucrările dosarului, instanţa a constatat că până la momentul formulării respectivei cereri, nu a intervenit nicio modificare cu privire la temeiurile care au determinat luarea faţă de inculpat a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea (respectiv limita teritorială a municipiului Iaşi), iar conduita avuta de către inculpat după momentul punerii sale în libertate ca urmare a înlocuirii măsurii arestării preventive dispusă iniţial cu măsura preventivă prevăzută de dispoziţiile art. 145 din Codul de procedură penală, având în vedere intervalul relativ scurt de timp de la momentul intervenirii respectivei modificări, nu poate fi considerata ca argument, având în vedere, în plus, împrejurarea că, anterior, inculpatul a fost arestat preventiv tocmai ca urmare a nerespectarii obligaţiilor impuse în cadrul masuri preventive privind obligarea sa de a nu părăsi localitatea.
