Respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive. Înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea. Admiterea recursului declarat de procuror în condiţiile menţinerii temeiurilor care au stat la baza luării măsurii
Încheierea penală nr. 205/18.09.2006
Prin încheierea de şedinţă din 16 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Iaşi s-au dispus următoarele:
În baza art. 159 Cod procedură penală, respinge propunerea de prelungire a duratei măsurii arestării preventive cu încă 30 zile a inculpaţilor I.C.C., R.N..
În baza art. 139 Cod procedură penală, art. 139 alin. 35 Cod procedură penală şi 145 şi următoarele Cod procedură penală, art. 143 alin. 1 Cod procedură penală admite cererile inculpaţilor I.C.C. şi R.N. de înlocuire a măsurii arestării preventive luată faţă de fiecare dintre cei doi cu încuviinţarea organului care a dispus această măsură, pentru o perioadă de 30 zile, cu începere de la data punerii efective în libertate.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpaţii sunt obligaţi să respecte obligaţiile prevăzute în art. 145 alin. 11 Cod procedură penală, respectiv:
să se prezinte la organul de urmărire penală D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iaşi ori de câte ori sunt chemaţi;
să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de către organul care a dispus măsura, respectiv la secţia de poliţie din raza domiciliului ori de câte ori sunt chemaţi;
să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului care a dispus măsura;
să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme.
Pe durata măsurii de a nu părăsi localitatea, inculpaţii sunt obligaţi la respectarea următoarelor obligaţii, prevăzute de art. 145 alin. 12 Cod procedură penală:
să nu ia legătura cu nici unul dintre coinculpaţii sau învinuiţii din dosar, cu nici unul din martorii audiaţi sau care urmează a fi audiaţi în prezentul dosar, cu nici una dintre părţile vătămate din prezentul dosar;
să nu desfăşoare activitate de transport de persoane cu nici un fel de vehicul.
Face aplicarea art. 145 alin. 22 Cod procedură penală şi art. 145 alin. 3 Cod procedură penală şi atrage atenţia inculpaţilor că, în caz de încălcare cu rea credinţă a măsurii sau obligaţiilor ce le revin, se va lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.
În temeiul art. 145 alin. 21 Cod procedură penală, copie de pe prezenta încheiere se va comunica inculpaţilor în Arestul I.P.J., secţiilor de poliţie în raza teritorială în care domiciliază inculpaţii, jandarmeriei, poliţiei comunitare, organelor competente să elibereze paşaportul, organelor de frontieră în vederea asigurării respectării obligaţiilor care le revin.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaţilor de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 157/U/24.08.2006 emis de Tribunalul Iaşi pe numele inculpatului R.N. şi nr. 156/U/24.08.2006 emis de Tribunalul Iaşi pe numele inculpatului I.C.C., la momentul la care prezenta încheiere devine executorie.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:
Potrivit dispoziţiilor art. 155 alin. 1 şi 159 Cod procedură penală, arestarea inculpatului poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În speţa de faţă, prin încheierea din data de 24.08.2006 a Tribunalului Iaşi s-a dispus în baza art. 1491 alin. 10 şi 11 Cod procedură penală raportat la art. 148 lit. h şi 143 Cod procedură penală arestarea preventivă a inculpaţilor I.C.C. şi R.N., fiecare dintre aceştia pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi pentru o perioadă de 30 zile, reţinându-se în sarcina acestora că, în perioada 2005-2006 au racolat peste 50 de părţi vătămate pe care le-au transportat în Cehia, unde acestea au fost exploatate prin obligarea la muncă de către cetăţeni ucraineni.
D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iaşi a solicitat prelungirea duratei măsurii arestării preventive cu încă 30 zile a fiecăruia din cei 2 inculpaţi, cu motivarea că urmărirea penală nu a putut fi terminată fiind necesară efectuarea următoarelor acte de urmărire penală:
-extinderea urmăririi penale, identificarea şi audierea şi punerea sub învinuire a persoanelor care au racolat, transportat şi exploatat victimele traficului de persoane;
-audierea celorlalte victime ale traficului de persoane;
-audierea martorilor;
-prezentarea materialului de urmărire penală şi întocmirea rechizitoriului.
Din declaraţiile părţilor vătămate audiate până în prezent, din declaraţiile martorilor audiaţi până la acest moment, din fişele de trafic transfrontalier, din transcrierea convorbirilor telefonice interceptate, din declaraţiile altor învinuiţi, precum şi din declaraţiile inculpaţilor, tribunalul constată că rezultă presupunerea rezonabilă că inculpaţii faţă de care se solicită prelungirea duratei măsurii arestării preventive au săvârşit faptele pentru care sunt cercetaţi, respectiv acelea că în perioada 2005-2006, fiecare având contribuţia sa, au racolat şi transportat cel puţin 27 părţi vătămate, audiate până în prezent, pe care le-au transportat în Cehia unde acestea au fost exploatate prin obligare la muncă de către cetăţeni ucraineni.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care sunt cercetaţi inculpaţii, respectiv art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, este mai mare de 4 ani şi astfel este îndeplinită una din condiţiile prevăzute în art. 148 lit. f Cod procedură penală, astfel cum a fost modificată, urmând a fi analizată împrejurarea dacă lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanţa constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii I.C.C. şi R.N. nu mai impun în continuare privarea de libertate a acestora şi apreciază că scopul măsurii preventive, respectiv asigurare bunei desfăşurări a procesului penal implicit a urmăririi penale, poate fi atins în cazul acestor doi inculpaţi şi prin lăsarea lor în libertate ca urmare a înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. S-a mai avut în vedere şi contribuţia fiecărui inculpat în săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală, cei doi având sarcina de a transporta persoanele racolate în special de coinculpatul S.D., lipsa antecedentelor penale care ar contura o periculozitate socială sporită. Împrejurarea că aceştia cunoşteau sau nu condiţiile deosebit de grele la care fac referire părţile vătămate se va stabili în cursul desfăşurării procesului penal. De menţionat este faptul că o parte din părţile vătămate transportate în Cehia nu au fost preluate de către nimeni, găsindu-şi prin eforturi proprii de lucru. Temerea că aceştia ar putea influenţa martorii sau părţile vătămate audiate şi viitoare este împiedicată a se materializa prin aceea că aceştia vor fi obligaţi să respecte dispoziţiile prevăzute în art. 145 alin. 11 Cod procedură penală, având obligaţia de a se prezenta la organul de urmărire penală D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iaşi, de a se prezenta la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de către organul care a dispus măsura, respectiv la secţia de poliţie din raza domiciliului lor ori de câte ori sunt chemaţi, de a nu-şi schimba locuinţa fără încuviinţarea organului care a dispus măsura şi de a nu deţine, de a nu folosi şi de a nu purta nici o categorie de arme. De asemenea, vor fi obligaţi potrivit dispoziţiilor art. 145 alin. 12 Cod procedură penală să nu ia legătura cu nici unul dintre coinculpaţii sau învinuiţii din dosar, cu nici unul din martorii audiaţi sau care urmează a fi audiaţi în prezentul dosar, cu nici una dintre părţile vătămate din prezentul dosar şi să nu desfăşoare activitate de transport de persoane cu nici un fel de vehicul, nemaiputând în acest sens continua comiterea de fapte prevăzute de legea penală şi care formează obiectul prezentei cauze.
Este adevărat că astfel de fapte penale au atins o recrudescenţă deosebită în ultimii ani, însă acest aspect nu poate constitui prin el însuşi motiv de prelungire a măsurii arestării preventive şi de desfăşurare a procesului penal cu inculpaţi în stare de arest preventiv. Există în continuare pericolul abstract al săvârşirii unui astfel de gen de infracţiuni însă acesta trebuie dublat de un pericol concret al persoanelor în legătură cu care există presupunerea rezonabilă că au săvârşit astfel de fapte penale. În speţa de faţă, pericolul concret al inculpaţilor I.C.C. şi R.N. nu se mai conturează, motiv pentru care se va dispune respingerea cererii D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iaşi de prelungire a măsurii arestării preventive şi înlocuirea acestei măsuri preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Încheierea a fost recurată de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iaşi ce a susţinut că lăsarea în libertate a celor doi inculpaţi – I.C.C. şi R.N. – ar impieta asupra continuării activităţii de urmărire penală, fiind necesară privarea în continuare de libertate a inculpaţilor pentru efectuarea actelor de urmărire penală arătate în propunerea de prelungire.
Curtea, verificând încheierea recurată şi actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate şi a prevederilor legale, constată următoarele:
Inculpaţii I.C.C. şi R.N. sunt cercetaţi sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, constând în aceea că împreună cu S.D.M., P.V. şi P.V.L. au racolat mai multe persoane pe care le-au transportat în diferite localităţi din Cehia unde acestea au fost exploatate prin muncă în condiţii inumane, fără a fi plătite sau plătite cu sume nesemnificative, de către cetăţeni de naţionalitate ucraineană.
Prin încheierea din 24.08.2006 pronunţată de Tribunalul Iaşi s-a dispus arestarea preventivă a celor 2 inculpaţi, constatându-se că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală şi art. 148 lit. f şi h Cod procedură penală.
Procedând la soluţionarea propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive a inculpaţilor I.C.C. şi R.N., prima instanţă a apreciat în mod greşit că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi nu mai impun în continuare privarea de libertate a acestora, dispunând, în consecinţă, înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
În luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor I.C.C. şi R.N. s-au avut în vedere declaraţiile a 25 de persoane ce s-au constituit părţi vătămate, fişele de trafic transfrontalier, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Iaşi, declaraţiile date de inculpaţi, precum şi cele ale inculpaţilor P.V. şi P.V.L. din care rezultă presupunerea rezonabilă că în perioada 2005-2006 inculpaţii, împreună cu alte persoane, au racolat – prin prezentarea unor situaţii nereale privind condiţiile de muncă şi de cazare – şi transportat mai multe persoane în diverse localităţi din Cehia, unde acestea erau exploatate prin muncă de către cetăţeni de naţionalitate ucraineană, fiind supuşi la muncă în condiţii deosebit de grele, fără a fi plătite sau plătite cu sume derizorii.
Din evaluarea tuturor condiţiilor legale prevăzute de art. 143 Cod procedură penală şi art. 148 lit. f Cod procedură penală, în raport de situaţia din speţă, în estimarea îndeplinirii lor, atât la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi, cât şi a subzistenţei lor ulterioare, Curtea apreciază că în cauză există în continuare indicii temeinice că inculpaţii ar fi comis faptele pentru care sunt cercetaţi.
Sub aspectul actualităţii pericolului pentru ordinea publică se constată că şi la acest moment procesual este îndeplinită condiţia pericolului concret pentru care ordinea publică relevat de impactul negativ pe care l-ar avea lăsarea în libertate a inculpaţilor raportat la gradul de pericol social concret semnificativ al faptelor, la condiţiile în care se reţine că inculpaţii ar fi desfăşurat activitatea presupus ilicită şi la importanţa valorilor sociale presupus lezate.
Deşi gravitatea faptelor nu poate fi socotită în sine ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, nu se poate ignora totuşi că inculpaţii sunt bănuiţi de săvârşirea unor infracţiuni grave de mare rezonanţă.
Pericolul pentru ordinea publică îşi găseşte expresia şi prin starea de nelinişte, de sentimentul de insecuritate în rândul societăţii generat de faptul ă persoane bănuite de comiterea unor fapte de o gravitate deosebită sunt cercetate şi judecate în stare de libertate.
Cum până în prezent nu au intervenit elemente concludente pe baza cărora să se constate diminuarea caracterului solid al indiciilor temeinice cerute de art. 143 Cod procedură penală sau că lăsarea inculpaţilor în libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică,. Soluţia de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea este greşită.
Invocarea gradului de contribuţie al fiecărui inculpat în săvârşirea faptelor ori a lipsei antecedentelor penale nu constituie elemente de natură a înlătura temeiurile arestării preventive şi a conduce la concluzia că privarea în continuare de libertate nu mai corespunde unei necesităţi reale şi de interes public.
Raportat acestor considerente, Curtea constată că nu au încetat şi nici nu s-au schimbat temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, impunându-se, în interesul urmăririi penale, al constatării la timp şi în mod complet a faptelor, prelungirea arestării preventive a inculpaţilor I.C.C. şi R.N.
Ca urmare, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, a fost admis recursul declarat de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iaşi împotriva încheierii de şedinţă din 16 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. 1472/2006 ce a fost casată în parte în ceea ce priveşte pe inculpaţii I.C.C. şi R.N.
Rejudecând cauza în limitele menţionate, în baza art. 155 alin. 1 şi 159 Cod procedură penală este admisă propunerea formulată de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iaşi şi s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaţilor pe o durată de 30 zile de la 22 septembrie 2006 la 21 octombrie 2006, inclusiv.
S-a respins cererea formulată de inculpaţi privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Au fost anulate comunicările făcute de Tribunalul Iaşi în temeiul art. 145 alin. 21 Cod procedură penală privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea către instituţiile prevăzute de dispoziţiile legal menţionate, cărora le va fi comunicată şi o copie după prezenta încheiere.
