Daca cererea de luare a masurii preventive fata de persoana juridica se solutiona prin încheiere în camera de consiliu, potrivit art. 4795 alin. 4 cod pr. penala, printr-o încheiere atacabila cu recurs in 3 zile de la pronuntare sau de la comunicare, la cererea procurorului, în ce priveste propunerea de revocare a liberarii provizorii, judecarea acestei cereri se impunea a fi efectuata pe timpul urmaririi penale, potrivit disp. art. 16010 cod pr. penala, cu respectarea dispozitiilor privind publicitatea sedintei de judecata, întrucât în continutul sectiunii V din Titlul IV al Partii Generale a Codului de procedura penala, nu exista nici o norma procedurala care sa deroge cu titlu special de la regula generala prev. de art. 290 cod pr. penala.
În cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 1491 alin. 4 cod pr. penala, întrucât cererea vizeaza analizarea unei masuri procesuale (dispunerea sau revocarea liberarii provizorii) si nu vizeaza luarea masurii arestarii preventive tratata ca masura preventiva, câta vreme arestarea preventiva dispusa initial fata de inculpat, nu fusese revocata, înlocuita cu alta masura si nici nu era încetata.
În cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 1491 alin. 4 cod pr. penala, întrucât cererea vizeaza analizarea unei masuri procesuale (dispunerea sau revocarea liberarii provizorii) si nu vizeaza luarea masurii arestarii preventive tratata ca masura preventiva, câta vreme arestarea preventiva dispusa initial fata de inculpat, nu fusese revocata, înlocuita cu alta masura si nici nu era încetata.
Art. 290 Cod procedura penala
Tribunalul Constanta, prin încheierea de sedinta nr. 68 din 7 iulie 2011, pronuntata în dosarul penal nr. 9806/118/2011, a respins exceptia nelegalei sesizari a instantei.
În baza art.160 ind.10 Cod proc. pen., a respins ca nefondata cererea formulata de Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta, de revocarea liberarii provizorii sub control judiciar si arestare preventiva a inculpatului D.V.
În baza art.479 ind.5 alin. 4 Cod proc. pen. rap. la art.479 ind.5 alin.1 lit. e în ref.la art.479 ind.5 alin.3 Cod proc. pen., a respins ca nefondata cererea formulata de Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta, de luare a masurii preventive a interzicerii de a desfasura activitati de natura celor în exercitiu sau cu ocazia carora a fost comisa infractiunea, pe o durata de 60 de zile, fata de SC D.I.E. SRL, cu sediul social în Constanta, Aleea M.
Pentru a pronunta aceasta încheiere, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Inculpatul D.V. a fost arestat preventiv, în perioada 14 decembrie 2010 – 26 ianuarie 2011 când, prin decizia penala nr. 94 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Constanta, pronuntata în dosarul penal nr. 1354/212/2011, s-a admis recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva încheierii de sedinta din data de 24 ianuarie 2011 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul nr. 1354/212/2011, s-a dispus admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpat si punerea de îndata în libertate provizorie sub control judiciar a acestuia.
Ulterior, prin ordonanta nr. 874/P/2010 din 1 februarie 2011 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Constanta, ca urmare a reunirii dosarului nr. 128D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanta, s-a dispus: extinderea cercetarilor penale fata de inculpatul D.V. pentru infractiunile prev. de disp. art. 2961 alin. 1 lit. 1 din Legea 571/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 295 lit. a Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal; începerea urmaririi penale fata de inculpatul D.V. pentru savârsirea infractiunii continuate de specula prev. de art. 295 lit. a Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal; punerea în miscare a actiunii penale fata de inculpatul D.V. pentru savârsirea infractiunii prev. de disp. art. 295 lit. a Cod peal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prin ordonanta nr. 874/P/2010 din 3 iunie 2011 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Constanta, în temeiul disp. art. 238 Cod procedura penala, art. 228 alin. 1 Cod procedura penala si art. 235 Cod procedura penala s-a dispus: extinderea cercetarilor penale fata de faptuitorul D.V. sub aspectul savârsirii infractiunii de înselaciune prev. de disp. art. 215 alin. 1,2 si 5 Cod penal în cond. art. 41 alin. 2 Cod penal si fata de faptuitorii N.P. si N.E. sub aspectul savârsirii infractiunii prev. de disp. art. 215 alin. 1 si 2 Cod penal în cond. art. 215 alin. 1 si 2 Cod penal în cond. art. 41 alin. 2 Cod penal; extinderea cercetarilor penale fata de SC D.I.E. SRL Constanta pentru savârsirea infractiunilor prev. de art. 2961 alin. 1 lit. 1 din Legea 571/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006 cu aplic, art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 295 lit. a Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 215 alin. 1,2 si 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal si fata de SC C.A. SRL, pentru savârsirea infractiunilor prev. de disp. art. 2961 alin. 1 lit. 1 din Legea 571/2003, art. 270 alin. 3 din Legea 865/2006 si art. 215 alin. 1, 2 si 5 Cod penal;începerea urmaririi penale si punerea în miscare a actiunii penale fata de inculpatul D.V. pentru savârsirea infractiunii de înselaciune prev. de disp. art. 215 alin. 1, 2 si 5 Cod penal în cond. art. 41 alin. 2 Cod penal si începerea urmaririi penale fata de învinuitii N.P. si N.E. sub aspectul savârsirii infractiunii de înselaciune prev. de disp. art. 215 alin. 1 si 2 Cod penal în cond. art. 41 alin. 2 Cod penal; începerea urmaririi penale fata de persoanele juridice SC D.I.E. SRL Constanta, pentru infractiunile prev. de art. 2961 alin. 1 lit. 1 din Legea 571/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 295 lit. a Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 215 alin. 1, 2 si 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic, art. 33 lit. a Cod penal si SC C.A. SRL, pentru savârsirea infractiunilor prev. de disp. art. 296′ alin. 1 lit. 1 din Legea 571/2003, art. 270 alin. 3 din Legea 865/2006 si art. 215 alin. 1,2 si 5 Cod penal.
La data de 4 iulie 2011, cu prilejul perchezitiei domiciliare efectuate în baza autorizatiei emise de Tribunalul Constanta, la locatia din strada I.B., la imobilul situat între numerele 13 si 15 precum si în autovehiculul cu numarul de înmatriculare …, organele judiciare au gasit un numar total de 2238 pachete de tigari de diferite marci, netimbrate sau purtând marcaje emise de autoritatile din Republica Moldova.
Totodata, au fost identificate persoane care se prezentasera la depozitul SC D.I.E. SRL Constanta, amplasat pe str. I.B. pentru a achizitiona tigarile puse în vânzare, fara respectarea dispozitiilor legale de catre inculpatul D.V. S-a procedat la audierea a cinci dintre acestea, respectiv a martorilor D.E., T.S., A.D.D., M.C., C.C.J. si s-a stabilit ca persoanele identificate erau cumparatori de tigarete netimbrate acestea sustinând ca aveau cunostinta de existenta acestei locatii întrucât au cumparat tigari si cu alte prilejuri.
Constatarile din data de 4 iulie 2011 au determinat extinderea cercetarilor penale, începerea urmaririi penale fata de învinuitul D.V. si SC D.I.E. SRL Constanta si punerea în miscare a actiunii penale fata de inculpatul D.V. pentru infractiunile continuate prev. de art. 2961 alin. 1 lit. 1 din Legea 571/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 295 lit. a Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 215 alin. 1,2 si 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, inclusiv pentru actele materiale din ziua de 4 iulie 2011, prin ordonanta nr. 874/P/2010 din 4 iulie 2011, h. 1300 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Constanta.
La data de 5 iulie 2011, organele de politie judiciara l-au identificat pe inculpatul D.V. la depozitul SC D.I.E. SRL Constanta, la ora 930, în timp ce comercializa tigarete netimbrate sau timbrate cu marcaje emise de autoritatile din Republica Moldova. Ca urmare a verificarilor efectuate în depozitul amintit anterior, s-au depistat 110 pachete tigari marca CAPITAL, fara timbru, 10 pachete tigari marca PALL MALL, cu timbru de Republica Moldova, 10 pachete marca WINSTON, cu timbru de Republica Moldova, 2 pachete marca PALL MALL BLUE cu timbru de Republica Moldova precum si suma de 2.055 lei.
Constatarile din data de 5 iulie 2011 au determinat extinderea cercetarilor penale, începerea urmaririi penale fata de învinuitul D.V. si SC D.I.E. SRL Constanta si punerea în miscare a actiunii penale fata de inculpatul D.V. pentru infractiunile continuate prev. de art. 296′ alin. 1 lit. 1 din Legea 571/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 295 lit. a Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 215 alin. 1, 2 si 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, inclusiv pentru actele materiale din ziua de 5 iulie 2011, prin ordonanta nr. 874/P/2010 din 5 iulie 2011, h. 1500 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Constanta.
Totodata, prin ordonanta nr. 874/P/2010 din 6 iulie 2011 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Constanta, în temeiul disp. art. 235 Cod procedura penala, s-a dispus punerea în miscare actiunii penale fata de SC D.I.E. SRL Constanta pentru savârsirea infractiunilor prev. de art. 296 alin. 1 lit. 1 din Legea 571/2003 cu aplic, art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 295 lit. a Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 215 alin. 1,2 si 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
Ca modalitate de savârsire a infractiunii de înselaciune, în sarcina inculpatului D.V. si a persoanei juridice SC D.I.E. SRL Constanta, s-a retinut savârsirea infractiunii de înselaciune continuata în forma agravanta prev. de disp. art. 215 alin. 1, 2 si 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal constând în aceea ca, în baza rezolutiei infractionale unice, în mod repetat, în perioada 10 februarie 2010 – 5 iulie 2011 a achizitionat în scop de revânzare, a detinut, transportat sau comercializat cantitati de tigari care contraveneau dispozitiilor legale pentru detinere pe teritoriul României, fara plata accizelor si prejudicierea bugetului de stat cu suma de aprox. 1.573.779 lei.
S-a solicitat revocarea liberarii provizorii sub control judiciar si arestarea preventiva a inculpatului, invocându-se temeiurile prevazute de art.148 alin.1 lit.c si f Cod proc.pen., respectiv: exista date ca acesta pregateste savârsirea unei noi infractiuni; a savârsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
S-a motivat ca, desi a beneficiat de masura provizorie a liberarii sub control judiciar, inculpatul D.V. a continuat sa desfasoare activitati ilicite de comercializare, în incinta spatiilor SC D.I.E. SRL Constanta, a tigaretelor netimbrate sau purtând marcaje ale autoritatilor din Republica Moldova în scopul obtinerii de foloase materiale injuste, prin sustragerea de la plata accizelor catre bugetul de stat.
Potrivit art.160 ind.10 alin.1 lit.a, b Cod proc.pen.,liberarea provizorie sub control judiciar poate fi revocata daca: se descopera fapte sau împrejurari ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie si care justifica arestarea învinuitului sau inculpatului; învinuitul sau inculpatul nu respecta cu rea – credinta obligatiile ce-i revin potrivit art.160 ind.2 alin.3, alin.3 ind.1 si art.160 ind.4 alin.2 Cod proc.pen.sau încearca sa zadarniceasca aflarea adevarului ori savârseste din nou, cu intentie, o infractiune pentru care este urmarit si judecat.
Articolul 143 Cod proc. pen. prevede posibilitatea luarii masurii arestarii preventive numai daca exista probe ca elemente de fapt care servesc la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea faptuitorului sau indicii temeinice ca s-a savârsit o fapta prevazuta de legea penala, adica din datele existente în cauza rezulta presupunerea ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala, a savârsit fapta.
Art. 5 lit.c din Conventia europeana a drepturilor omului conditioneaza legalitatea privarii de libertate de existenta unor motive verosimile, temeinice, ca s-a savârsit sau ca se va savârsi o infractiune sau autorul va fugi dupa savârsirea unei infractiuni.
În cauza de fata, instanta nu poate verifica existenta indiciilor temeinice de comitere a faptelor în legatura cu care se solicita revocarea liberarii provizorii sub control judiciar si arestarea preventiva a inculpatului, prin raportare la o perioada de referinta, întrucât materialul probator existent la dosar nu ofera date cu privire la activitatea infractionala pretins comisa, chiar daca se vorbeste de caracterul continuat al acesteia,ci doar indicii ca ar fi implicat în desfasurarea unor activitati comerciale iar faptele si probele la care se refera procurorul în cuprinsul sesizarii, care au facut obiectul controlului judecatoresc, la o data anterioara, în dosarul nr.45306/212/2010 al Judecatoriei Constanta, de arestare preventiva, nu mai pot fi analizate si în prezentul dosar.
În ceea ce priveste infractiunile de contrabanda, specula si înselaciune, prevazute de art.295 lit.a Cod penal, art.270 alin.3 din Legea nr.85/2006 si art.215 alin.1,2 si 5 Cod penal, nu se poate sustine ca sunt îndeplinite cerintele legii referitoare la existenta indiciilor temeinice ca s-ar fi savârsit, în referire la actele materiale din datele de 4 si 5 iulie 2011, în conditiile în care împrejurarile faptice invocate nu sunt sustinute de mijloacele de proba administrate, nerezultând în ce au constat actiunile de contrabanda, specula si în ce modalitate a fost indus în eroare statul – prin Ministerul Finantelor – în acelasi timp, în sesizarea parchetului se face referire la infractiunea de evaziune fiscala pentru fapta încadrata în infractiunea de înselaciune.
Inculpatul, fiind audiat, a dat explicatiile necesare cu privire la tigarile care s-au gasit în locatiile apartinând SC D.I.E. SRL si SC C.A. SRL, la 04.07.2011 si la 05.07.2011, declaratii care trebuiau verificate prin audierea mai multor persoane si alte mijloace de proba obiective, pentru clarificarea situatiei de fapt si aflarea adevarului.
Totodata, în lipsa altor probe ori indicii suplimentare, nu rezulta date ca inculpatul ar pregati savârsirea unei noi infractiuni, pentru a atrage incidenta art.148 lit.c Cod proc.pen. iar împrejurarile faptice conturate de probele administrate, nu conduc la demonstrarea unui pericol concret pentru ordinea publica, pericol care trebuie sa rezulte în mod explicit si sa fie nemijlocit dovedit, ori referirile procurorului sub acest aspect sunt pur generice si fara fundament în datele si probele dosarului.
De altfel, neexistând indicii temeinice cu privire la savârsirea faptelor, cu atât mai mult nu exista probe de genul celor cerute de art.148 alin.1 lit.f Cod proc.pen.
Liberarea provizorie sub control judiciar, fiind dispusa în anumite conditii, poate fi revocata numai în cazurile prevazute expres de legiuitor, constatate ca fiind incidente de catre judecator, ca urmare fie a descoperirii unor fapte sau împrejurari ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie si care justifica arestarea inculpatului, deci a unui motiv obiectiv, fie ca inculpatul nu respecta, cu rea- credinta, obligatiile ce-i revin, potrivit art.160 ind.2 alin.3 si 3 ind.1 si art.160 ind.4 alin.2 Cod proc.pen. sau încearca sa zadarniceasca aflarea adevarului ori savârseste din nou, cu intentie, o infractiune pentru care este urmarit sau judecat, deci motive subiective, imputabile inculpatului, consecinta revocarii concretizându-se în dispunerea unei alte masuri procesuale, si anume arestarea preventiva, cu emiterea unui nou mandat de arestare, ca act procedural, asa încât cele doua masuri – revocarea liberarii provizorii si arestarea preventiva – sunt indivizibile, conferind astfel un caracter complex institutiei revocarii liberarii provizorii.
Asadar, instanta considera ca, pe de o parte, nu s-ar putea verifica incidenta cazurilor de revocare a liberarii provizorii în mod distinct de luarea masurii arestarii preventive care, la rândul sau, presupune examinarea îndeplinirii unor conditii speciale, si anume cele prevazute de art.143 si art.148 Cod proc.pen., dar si cele generale, iar pe de alta parte, si fata de faza procesuala în care are loc posibilitatea revocarii liberarii provizorii, si anume fie în cursul urmaririi penale, fie în cursul judecatii. Mai mult, judecarea cererii de revocare a liberarii provizorii si luarea masurii arestarii preventive în situatia constatarii incidentei unuia din cazurile de revocare nu poate avea loc distinct de faza sau chiar stadiul procesual în care se afla cauza deoarece, prin finalitatea sa, revocarea liberarii provizorii este o masura dispusa în scopul bunei desfasurari a procesului penal, indiferent de faza în care se afla acesta, ceea ce implica o examinare a tuturor conditiilor ce guverneaza judecata referitoare la o asemenea cerere si în functie de faza procesuala a fondului cauzei.
Raportat la datele cauzei, din verificarea actelor dosarului, nu sunt date ca inculpatul D.V., cu rea-credinta, nu si-a îndeplinit ori s-a sustras de la obligatiile ce-i revin (în speta, obligatia de a nu depasi limita teritoriala a mun.Constanta, de a se prezenta la organul de urmarire penala sau la instanta ori de câte ori este chemat, de a se prezenta la organul de politie din raza teritoriala de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie, sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea instantei, sa nu se apropie de martorii din dosar si sa nu comunice cu acestia, sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme). Reaua-credinta nu se prezuma, ea trebuie dovedita prin informatiile culese de organul judiciar însarcinat cu supravegherea executarii masurii, judecatorului sau instantei de judecata revenindu-i obligatia de a aprecia daca nerespectarea obligatiilor s-a produs sau nu cu rea-credinta.
Informatiile cu privire la încalcarea obligatiilor impuse trebuie prezentate de organul de politie desemnat sa supravegheze executarea masurii, iar instanta, în urma verificarii împrejurarilor în care s-a produs nerespectarea masurii, urmeaza sa constate daca aceasta s-a produs cu rea-credinta, ori dosarul cauzei nu releva informatii în sensul ca inculpatul nu si-a îndeplinit ori ca s-a sustras de la obligatiile stabilite, nici împrejurari precum ca acesta ar fi încercat în vreun fel sa influenteze negativ probatoriul si, astfel, sa zadarniceasca aflarea adevarului, ca ar continua activitatea infractionala, nu s-au descoperit fapte sau împrejurari ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie si care sa justifica arestarea, situatii care ar atrage revocarea liberarii provizorii, potrivit art.160 ind.10 alin.1 lit.a si b Cod penal.
De asemenea, din probele existente la dosarul cauzei, invocate în cererea parchetului, nu rezulta motive temeinice care sa justifice presupunerea rezonabila ca SC D.I.E. SRL Constanta a savârsit infractiunile pentru care se efectueaza urmarirea penala, astfel încât sa fie necesara, pentru buna desfasurare a procesului penal, luarea masurii preventive a interzicerii de a desfasura activitati de natura celor în exercitiu sau cu ocazia carora a fost comisa infractiunea, prevazuta de art.479 ind.5alin.1 lit.e Cod proc.pen.
În ceea ce priveste aspectele de nelegalitate invocate de aparare (nelegala sesizare a instantei, cererea fiind formulata si semnata de primul procuror si nu de procurorul de caz, neascultarea inculpatului înainte de sesizarea instantei, inadmisibilitatea cererii vizându-l pe inculpat), care ar atrage sanctiunea nulitatii absolute, nu pot fi luate în considerare.
În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta, criticând-o pentru nelegalitate, in sensul gresitei respingeri a cererii de revocare a liberarii provizorii sub control judiciar fata de inculpatul D.V. si totodata a gresitei respingeri a cererii de luare a masurii preventive fata de persoana juridica SC D.I.E. SRL.
Verificând încheierea recurata în ansamblu in fapt si în drept si prin prisma criticilor formulate, curtea constata ca recursul declarat de procuror este fondat fiind însa incidente alte cauze de casare decât cele invocate.
Astfel, se constata ca propunerea formulata de procuror vizând revocarea liberarii provizorii sub control judiciar fata de inculpatul D.V. si a cererii de luare a masurii preventive fata de persoana juridica, au fost solutionate in Camera de Consiliu, nefiind respectate dispozitiile legale vizând publicitatea sedintei de judecata, prevazute de art. 290 cod pr. penala.
Daca în ce priveste cererea de luare a masurii preventive fata de persoana juridica, aceasta se solutiona prin încheiere în camera de consiliu, potrivit art. 4795 alin. 4 cod pr. penala, printr-o încheiere atacabila cu recurs in 3 zile de la pronuntare sau de la comunicare, la cererea procurorului, în ce priveste propunerea de revocare a liberarii provizorii, judecarea acestei cereri se impunea a fi efectuata pe timpul urmaririi penale, potrivit disp. art. 16010 cod pr. penala, cu respectarea dispozitiilor privind publicitatea sedintei de judecata, întrucât în continutul sectiunii V din Titlul IV al Partii Generale a Codului de procedura penala, nu exista nici o norma procedurala care sa deroge cu titlu special de la regula generala prev. de art. 290 cod pr. penala.
În aceste conditii, fata de cererea de revocare a liberarii provizorii, prima instanta se impunea a o solutiona prin încheiere, atacabila cu recurs in 24 de ore de la pronuntare.
Ca atare, curtea constata incidenta cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 4 cod procedura penala, neregularitatea constatata neputând fi acoperita potrivit art. 197 alin. 2 cod pr. penala si urmând a atrage sanctiunea nulitatii hotarârii pronuntate si pe cale de consecinta, admiterea recursului, casarea hotarârii recurate si trimiterea cauzei la rejudecare cu respectarea dispozitiilor privind publicitatea sedintei de judecata.
În conditiile în care cele doua cereri formulate prin acelasi înscris de catre procuror, se judeca împreuna potrivit regulilor privind conexitatea, dispozitiile privind publicitatea sedintei de judecata se extind si asupra solutionarii cererii conexe si impun si rejudecarea acesteia de catre aceeasi instanta.
