Revocare arestare preventivă. Temeiuri justificate.
C. proc.pen., art. 160/b alin. 2, art. 385/15 pct. 2 lit. d
Împrejurarea încetării pericolului ca inculpata să se sustragă de la urmărirea penală şi judecată coroborată cu aceea a naşterii de inculpată a unui copil care potrivit actelor medicale necesită imperios prezenţa mamei sale lângă el pentru supraveghere strictă, impun lăsarea în libertate a inculpatei prin revocarea măsurii arestării preventive luată faţă de aceasta.
Decizia penală nr. 206 din 26.02.2010
Prin încheierea de şedinţă din data de 24 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr.13839/281/2009, în baza disp. art. 300/2 rap. la art. 160/b C.proc.pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive şi în temeiul art.160/b alin. 3 C.proc.pen., s-a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpata Ş.L.T., în prezent deţinută în Penitenciarul Spital Rahova.
Pentru a pronunţa această încheiere, tribunalul a reţinut că prin rechizitoriul nr. 2817/P/2009 din data de 05.08.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei Ş.L.T. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. 1 – art.209 alin. 1 lit. a, e C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., reţinându-se că în perioada 12.03.2009 – 18.05.2009, în diverse forme de participaţie penală, inculpata singură sau împreună cu alte persoane, pe timp de zi, din loc public, a sustras în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, patru telefoane mobile aparţinând unor minori cu vârsta cuprinsă între 14 şi 17 ani, cauzând un prejudiciu de 1.348 lei, parţial recuperat.
Prin sentinţa penală nr. 33/14.01.2010 Judecătoria Ploieşti, a dispus în baza art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit.a, e C. pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 C.pen. condamnarea inculpatei Ş.L.T., la 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata Ş.L.T.
Tribunalul în temeiul art. 300/2 rap. la art. 160/b C.proc.pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei şi s-a menţinut arestarea preventivă a acesteia, apreciindu-se că au fost respectate dispoziţiile legale şi că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpatei; această măsură a fost necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal, temeiurile neschimbându-se până la această dată şi nici nu au intervenit altele noi care să impună revocarea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând casarea ei şi judecarea sa în stare de libertate.
Din motive medicale inculpata nu a putut fi prezentă la judecarea recursului, la dosarul cauzei fiind depus referatul medical din partea PenitenciaruluiSpital Bucureşti-Rahova. Conform acestui act medical, inculpata se află internată în spital cu diagnosticul ,,lehuzie fiziologică”. Alăturat acestui act, a fost ataşat un alt referat medical din care rezultă că inculpata a născut la data de 22.02.2010, iar nou născutul se află în prezent internat în Spitalul ,,Marie Curie”, fiind operat la urgenţă (malformaţie digestivă) în noaptea de 22.02.2010. În acelaşi referat se menţionează că nou născutul necesită imperios prezenţa mamei lângă el pentru supraveghere strictă.
Recursul este fondat.
În speţă, prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 18.06.2007 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. 9614/281/2009 s-a dispus arestarea preventivă, în lipsă a inculpatei Ş.L.T., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă, reţinându-se temeiul prev. de art. 148 lit.a ind.1 C.proc.pen., respectiv faptul că, inculpata a încălcat cu rea-credinţă obligaţiile care îi reveneau pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara.
Ulterior, prin încheierea din Camera de consiliu din data de 25.09.2009, instanţa a procedat la ascultarea inculpatei şi a dispus punerea în executare a Mandatului de arestare preventivă nr. 72/U/2009 din data de 18.06.2009 al Judecătoriei Ploieşti cu privire la inculpata Ş.L.T.
Curtea observă că până la momentul judecării recursului, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au reţinut corect starea de fapt iar dispoziţiile procedurale privind menţinerea arestării preventive a inculpatei la judecata cauzei în fond, au fost corect interpretate şi în deplin acord cu jurisprudenţa internă şi europeană adoptată de instanţa de contencios în materia apărării drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, arestarea preventivă fiind justificată de unul din cele patru motive acceptate de art. 5 din Convenţie, respectiv pericolul ca acuzata să se sustragă de la urmărirea penală şi judecată.
În prezent, Curtea constată că acest motiv nu mai subzistă având în vedere că cercetarea judecătorească s-a încheiat, iar inculpata a fost condamnată în primă instanţă, procesul penal continuând numai cu privire la judecarea apelului declarat de inculpată. Totodată, curtea observă că nu pot fi oferite alte motive relevante şi suficiente pentru a justifica necesitatea menţinerii în stare de arest preventiv a inculpatei până la judecarea apelului declarat de aceasta.
Dimpotrivă, datele comunicate Curţii de Penitenciarului Spital Bucureşti-Rahova, privind situaţia medicală a inculpatei şi a copilului născut de aceasta, respectiv că nou născutul a fost operat în urgenţă (malformaţie digestivă) în noaptea de 22.02.2010 şi necesită imperios prezenţa mamei lângă el pentru supraveghere strictă, impun lăsarea în libertate a inculpatei, pentru a putea a fi asigurate toate condiţiile necesare garantării dreptului la sănătate şi viaţă pentru copil şi mamă. Aceste date sunt în acelaşi timp şi un argument că nu se poate materializa riscul sustragerii inculpatei.
Drept urmare, s-a admis recursul inculpatei împotriva încheierii atacate care a fost corectă, dispunându-se revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a acesteia dacă nu este reţinută sau arestată în altă cauză.
