Revocarea măsurii arestării preventive. Intervenirea unei legi penale mai favorabile pe parcursul judecăţii ce stabileşte limite de pedeapsă în raport arestarea preventivă este inadmisibilă


Prin încheierea din 05.06.2006 a Judecătoriei Panciu s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor B.V. şi B.D. pentru săvârşirea infracţiunii de „ultraj”, prevăzută de art. 239 alineatul 2 Cod penal constând în aceea că în seara zilei de 02.06.2006 împreună cu B. E. şi B. I. au adresat injurii, ameninţări şi apoi au lovit pe şeful Postului de Poliţie al comunei Ţ., acesta  suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare 3-4 zile îngrijiri medicale.

La luarea măsurii s-a avut în vedere că pedeapsa pentru fapta comisă este închisoarea mai mare de 4 ani şi că lăsarea inculpaţilor în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, că inculpaţii sunt recidivişti şi că inculpatul B. D. a fugit pentru a scăpa de răspundere penală.

Prin sentinţa penală nr. 673/2006 a Judecătoriei Panciu s-a dispus condamnarea celor doi inculpaţi pentru infracţiunea de „ultraj”, prevăzută de art. 239 alineatul 2 Cod penal, iar prin decizia penală nr. 2/10.01.2007 a Tribunalului Vrancea  au fost respinse ca nefondate apelurile promovate de inculpaţi, prin ambele hotărâri menţinându-se starea de arest a acestora.

Împotriva deciziei tribunalului inculpaţii au declarat recurs iar la primul termen de judecată Curtea, verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive în conformitate cu prevederile art. 3002 şi art. 160b Cod procedură penală, constată că în cauză nu mai sunt îndeplinite condiţiile legale pentru menţinerea măsurii arestării preventive.

Astfel, se observă că în prezent pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de „ultraj”, prevăzută de art. 239 alineatul 2 Cod penal, este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă, pedeapsă ce urmează a se aplica inculpaţilor în virtutea principiului prevăzut de art. 13 Cod penal.

Faţă de această împrejurare, raportat la natura pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea de săvârşirea căreia sunt acuzaţi inculpaţii şi la cuantumul acestora, se constată că în cauză arestarea preventivă a celor doi inculpaţi nu mai poate fi menţinută.

În acest sens se reţine că, potrivit art. 136 alineatul 6 Cod procedură penală, măsura arestării preventive nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii iar potrivit art.148 alineatul 1 litera f şi art.148 alineatul 2 Cod procedură penală măsura arestării preventive poate fi luată numai dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea mai mare de 4 ani.

Aşa fiind, se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă în cauză nu mai subzistă astfel încât în conformitate cu prevederile art. 160b alineatul 2 Cod procedură penală se va dispune revocarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpaţi şi punerea de îndată a acestora în libertate.