. Revocarea măsurilor preventive. Indicarea datelor sau raţionamentelor care să conducă la concluzia că ar fi
încetat temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive.
Dacă instanţa constată că temeiurile care au
determinat arestarea preventivă au încetat sau
că nu există temeiuri noi care să justifice
privarea de libertate, dispune , prin încheiere,
revocarea arestării preventive şi punerea de
îndată în libertate a inculpatului.
(Curtea de Apel Piteşti – decizia
penală nr.494/R/12.09.2007).
Prin încheierea din 10.09.2007 pronunţată de Tribunalul Argeş, printre altele, în temeiul dispoziţiilor art.300/1
alin.2 Cod procedură penală, a fost revocată măsura arestării preventive luată faţă de inculpata şi s-a dispus punerea, de
îndată, în libertate a acesteia, după rămânerea definitivă a hotărârii, dacă nu este arestată în altă cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că lăsarea în libertate a inculpatei nu ar prezenta un pericol
concret pentru ordinea publică.
La această concluzie s-a ajuns având în vedere că, din declaraţiile celor opt părţi vătămate rezultă că numai
partea vătămată minoră a declarat în legătură cu această inculpată precum şi o martoră, astfel încât indiciile temeinice
privind contribuţia acestei inculpate la săvârşirea faptelor imputate este restrânsă.
Pe de altă parte, faptul că această inculpată este trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de
persoane nu conduce automat la concluzia că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică,
având în vedere că, în lipsa celorlalţi inculpaţi nu ar mai putea să săvârşească astfel de fapte, iar pe de altă parte, este
mamă a doi copii minori.
Prin decizia penală nr.494/R/12.09.2007, Curtea de Apel Piteşti a constatat că prima instanţă nu a arătat, aşa
cum cere textul art.300/1 alin.2 Cod procedură penală, care sunt datele sau raţionamentele care să conducă la concluzia
că ar fi încetat temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive.
Împrejurările neinvocate dar care ţin de stadiul procedurii, respectiv scurgerea unei perioade de aproximativ o
lună de la momentul luării măsurii şi împrejurarea că a fost sesizată instanţa prin rechizitoriu, nu sunt suficiente pentru a
se aprecia că a încetat orice temei privind arestarea preventivă şi că ar fi stins pericolul concret pentru ordinea publică pe
care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatei.
Din contră, din probele administrate în cauză, s-a conturat participarea inculpatei la aproape toate activităţile
desfăşurate de grupul din care făcea parte, iar dobândirea bunurilor imobile de mare valoare de către această inculpată,
personal, reflectă participarea acestuia la săvârşirea faptelor.
În consecinţă, ţinându-se seama şi de împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele, curtea a apreciat
că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică iar menţinerea arestării preventive a
acesteia este impusă şi de necesitatea unei bune administrări a justiţiei în cursul judecăţii.
