Având în vedere că urmărirea penală a fost finalizată ?i că inculpatul a recunoscut acuzaţiile de deţinere a drogurilor pentru consum, în acest stadiu procesual nu se mai impune în continuare menţinerea măsurii preventive fa?ă de contestatorul inculpat, nefiind date referitoare la o eventuală încercare de zădărnicire a aflării adevărului şi nici de sustragere de la judecată.
După aproape 30 zile de arest preventiv, când rezonanţa socială a faptei s-a atenuat, cercetările fiind încheiate, iar probatoriul acuzaţiilor de „trafic de droguri de mare risc” prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, „trafic de droguri de risc” prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 se bazează pe „consideraţii şi deducţii” raportat la cantităţile de droguri deţinute şi la insuficienţa sumei de bani găsită asupra inculpatului, măsura arestării preventive nu mai este necesară şi proporţională; însă, raportat la faza în care se află dosarul, impunându-se evitarea riscului influenţării probatoriului, este justificată luarea unei măsuri preventive mai uşoare conform art.242 alin.(2) cu ref. la art.218 cod procedură penală şi anume măsura arestului la domiciliu care este de natură să asigure buna desfăşurare a procesului penal în continuare.
Art. 207 Cod procedură penală
Art.242 alin.(2) cu ref. la art.218 Cod procedură penală
1. Prin rechizitoriul DIICOT – Serviciul Teritorial Constanţa, înregistrat la instanţă sub nr. 5804/118/2015, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului […], pentru săvârşirea infracţiunilor de „trafic de droguri de mare risc” prev de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, „trafic de droguri de risc” prev de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, „deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu” prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr 143/2000 şi „deţinere de droguri de risc pentru consum propriu” prev. de art.4 alin.1 din Legea nr 143/2000 cu aplic. art.38 alin.1 cod penal prin aceea că la data de 12 08 2015 inculpatul a deţinut asupra sa, fără drept, în scop de vânzare, 9,05 grame cannabis şi un comprimat ecstasy, precum şi a deţinut în camera de hotel 5 comprimate ecstasy şi 19,47 grame cannabis.
2. Prin încheierea Tribunalului Constanţa nr.207 din 14.08.2015 în dosarul penal nr.5407/118/2015, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile reţinându-se incidenţa temeiului de arestare prevăzut de art.223 alin.1 lit.d şi alin.2 cod procedură penală.
3. La termenul din 09.09.2015, judecătorul de cameră preliminară a pus în discuţie potrivit art.348 alin.2 cod procedură penală, legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive dispusă faţă de inculpatul […], în conformitate cu dispoziţiile art.207 cod procedură penală.
4. Astfel, prin încheierea din 09.09.2015, pronunţată în dosarul penal nr. 5804/118/2015, Tribunalul Constanţa – judecătorul de camera preliminară – a constatat în baza art.348 alin.2 cod procedură penală raportat la art.207 alin.2 cod procedură penală, legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luate faţă de inculpatul […] (aflat în IPJ Constanta – Centrul de Reţinere si Arest Preventiv) pe care o menţine, conform art.207 alin.(2,4) cod procedură penală, respingând cererea în baza art.242 alin.2 cod procedură penală privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, prevăzută la art.218 şi urm cod procedură penală, pe o perioadă de 30 de zile, de la 09.09.2015 până la 08.10.2015 inclusiv, având în vedere următoarele:
• măsura preventivă luată faţă de inculpat a fost dispusă de judecătorul de la instanţa competentă – Tribunalul Constanţa, cu respectarea drepturilor procesuale ale inculpatului – dreptul la apărare, dreptul de a fi ascultat – măsura preventivă s-a întemeiat pe dispoziţiile legale în vigoare.
• măsura preventivă are ca temei de fapt probele şi indiciile temeinice existente în dosar-procesul verbal de depistare a inculpatului având în posesie drogurile expuse mai sus, procesul verbal de percheziţie al camerei pensiunii, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică prin care se certifică natura substanţelor găsite asupra inculpatului, buletinul de analiză probe biologice prin care s-a confirmat că inculpatul este consumator de droguri, declaraţia inculpatului, precum şi declaraţiile martorelor […] şi […], privind presupunerea rezonabilă a săvârşirii unor fapte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis apoi în judecată, precum şi ca temei de oportunitate, faptul că, din perspectiva gravităţii acuzaţiei, amploarea infracţiunilor de trafic de droguri, acestea căpătând un caracter de fenomen, există un pericol pentru ordinea publică dacă ar fi lăsat în libertate.
• în prezent se menţin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, aceste temeiuri nefiind încetate sau schimbate în raport cu finalizarea urmăririi penale şi trimiterea în judecată a inculpatului,
• apărarea inculpatului potrivit căreia a cumpărat drogurile în scop de consum şi nu în scop de vânzare nu se confirmă în prezent din probele dosarului, având în vedere cantitatea mare şi diversitatea acestora, inconsistenţa susţinerii că le-a cumpărat de la o persoană întâlnită întâmplător, datele potrivit cărora nu dispunea de suma necesară cumpărării acestora, pe litoral.
• în ce priveşte oportunitatea menţinerii măsurii arestării preventive a inculpatului […], gravitatea faptelor apare ca fiind mare, atât din perspectiva deţinerii a două categorii diferite de droguri, a cantităţilor deţinute, dar şi din perspectiva fenomenului infracţional legat de traficul de droguri, în special în rândul tinerilor şi în perioadele aglomerate cum este perioada verii, zona Vama Veche, împrejurări ce atrag concluzia existenţei unei stări de pericol pentru ordinea publică, constând în percepţia publică a faptului că este tolerat traficul de droguri cu consecinţe imprevizibile asupra sănătăţii persoanelor şi a atragerii unor tineri în consumul de droguri, precum şi în vederea bunei desfăşurări a judecăţii, având în vedere apărările oscilante adoptate de inculpat, ce nu coincid cu alte probe administrate şi având în vedere necesitatea administrării mijloacelor de probă – în special declaraţiile martorilor – inclusiv prietena sa […], – astfel încât să se preîntâmpine denaturarea acestora.
• împrejurările concrete ale cauzei, precum şi poziţia procesuală a inculpatului, constând în apărările indicate în faţa judecătorului, prin care susţine alte situaţii de fapt decât cele stabilite de organele judiciare prin alte susţineri ale acestuia – nu justifică luarea unei măsuri preventive mai uşoare, o astfel de măsură propusă – măsura arestului la domiciliu – nefiind suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de lege, conform considerentelor de mai sus.
5. Împotriva hotărârii, în termenul legal, inculpatul […] a formulat contestaţie motivând că temeiurile iniţiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, impunându-se înlocuirea cu măsura arestului la domiciliu raportat la situaţia de fapt şi circumstanţele personale.
6. Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii contestate, prin prisma criticilor formulate de apărare şi din oficiu, contestaţia este fondată pentru considerentele expuse în continuare.
Astfel, având în vedere că urmărirea penală s-a finalizat, că inculpatul a recunoscut acuzaţiile de deţinere a drogurilor pentru consum, în acest stadiu procesual nu se mai impune în continuare menţinerea măsurii preventive fa?ă de contestatorul inculpat, nefiind date referitoare la o eventuală încercare de zădărnicire a aflării adevărului şi nici de sustragere de la judecată.
Însă după aproape 30 zile de arest preventiv, când rezonanţa socială a faptei s-a atenuat, cercetările fiind încheiate, iar probatoriul acuzaţiilor de „trafic de droguri de mare risc” prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, „trafic de droguri de risc” prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 se bazează pe „consideraţii şi deducţii” raportat la cantităţile de droguri deţinute şi la insuficienţa sumei de bani găsită asupra inculpatului, măsura arestării preventive nu mai este necesară şi proporţională; însă, raportat la faza în care se află dosarul, impunându-se evitarea riscului influenţării probatoriului, este justificată luarea unei măsuri preventive mai uşoare conform art.242 alin.(2) cu ref. la art.218 cod procedură penală şi anume măsura arestului la domiciliu care este de natură să asigure buna desfăşurare a procesului penal în continuare.
Prin urmare, contestaţia este fondată şi, în temeiul 4251 alin.(7) pct.2. lit.a) cod procedură penală, va fi admisă şi se va proceda la înlocuirea arestării preventive cu arestul la domiciliu.
